10,318 matches
-
de veri Prin stelele de gânduri și n murmur de-osanale M-aș logodi frenetic în sufletul de CER, Să simt cum a mea iubire m-așteaptă sub pământ Din cimitirul albastru o voce se înalță Și-mi prinde trupul adormit în patul alb de scrum Pentru o legendă vie, pe o altă dimineață II Unde mi-e somnul, o dulce mângâiere Din răstignirea visului ca un Boem Carnal, Și în țărâna nopții pe-o rază de mistere. M-aș logodi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE CER, să-mi pară viața versul de genuni Pe un delir de viață în care arde-o clipă la fereastră Din plapuma de stele un suflet mi-e străin. El a venit în noaptea de vânturi sărutată Și-a adormit pe brațul de doruri și păcat Dar Zorii l-au trezit, prin viețuirea-n artă, Iubind eternul suflet din visuri sfărâmat. Cum aș putea să-i spun că tălpile timpului dor, Și sufletul de noapte mi-e plâns în sindrofie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lume. 30-10-2007 GHEȚARE DE DORURI Tu ești prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
universului RAIUL IUBIRILOR GLACIALE. Și să știți PRIETENI, Eu, n-am să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu ai venit în iarnă, cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul parcă îl ascult Ca o tristețe din vecii sfidate, Și beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu degetele întrezărite-n ger Când dorurile-n beznă se-mprumută, De-acele simfonii nătângi, Ce viața le-a ucis cândva, Un Ochi îmi doarme, când îl atingi Prin Haitele de nori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și taine de nisip, în dragoste se pierd, Când de dorințe gândul adoarme istovit. Te voi iubi, grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină, Și-n ochii tăi presar un labirint Rămân ca o speranță pe mantia de lume. II Te voi iubi, te voi iubi, Ca pe o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Te iubesc, iubire, că noaptea s-a desprins din noi Pe-o trecătoare a dorului prin sferele nuntite Te iubesc, iubire, prin cerul de sărut Când te priveam, cum deveneai iubire Erai un prinț din veacul de demult, Și-mi adormeai ușor prin brațul de plutire. Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață de lumină deasupra lumină, peste un trup de aer, unde sunt nemărginite iubiri, ce vin din vieți de cuvinte, îngenunchiate-n legendarele ierni. Doamne și cât de trist este să adormi Pe un țărm de durere fără iubirea de El. SUFLETUL DE LUNĂ În ploaia rece mă-nfioară dorul meu din altă lume ce coboară prin tăcere cu o lacrimă de vis Plâng și florile-n fereastră rechemând pe al tău nume
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe țărmul de stele, Avem viețuirea din trupul nescris Înghețată-n privirea-ți eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă-n poemele mele. Ne-am privit când sărutam pașii Iar lumea știa de-un înger târziu, O salcie cu brațele de lună a transformat Ecoul de dragoste dorit și pustiu. II Aș fi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai aveam Din viața de profeți Eu îi rugam să o ajute Și-n timp să mă despart de ea Dar moartea rea pe neștiute A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de mult o doresc... Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fost cuminți! Eu am tăcut imediat. Mi-am adus aminte că nu prea am fost cuminte. Și în noaptea aceea, în noaptea de Crăciun, după ce am împodobit bradul, m-au trimis la culcare ca într-o noapte obișnuită. Și am adormit cu lacrimi pe obraji, de supărare și de rușine. Deodată, am văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe banca fixată cândva de bunicul său lângă trunchiul pomului, pe atunci tânăr și mult mai subțire. Stinghia de sus făcea corp comun, acum, cu trunchiul. Aici era cândva lumea lui de basm. Aici visa în voie. Își aminti că adormea înainte de a se termina fiecare poveste spusă de bunicul ori de mama sa. Întotdeauna întreba, a doua zi, despre cum se termina povestea „de ieri” și, din această cauză, povestea „de azi” începea cu sfârșitul celeilalte... Se așeză cu gesturi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i se închiseră încet-încet, se redeschiseră cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ajutam părinții. Le dădeam în mână ceea ce îmi cereau ei. Ba o sfoară, ba un țăruș de fixare sau un ciocan și eram grozav de mândru că făceam și eu treabă ca oamenii mari. Seara, îmi venea foarte greu să adorm. Ascultam până târziu vaierul valurilor mării când năvăleau și se spărgeau la țărm. Parcă îmi spuneau mereu câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre vapoare și corăbii, despre pirații mărilor și oceanelor și despre porturile în care se odihneau acestea. Și adormeam așa, iar dimineața nici nu știam dacă poveștile mi le spuneau ele ori le visam eu... Într-o zi, în stațiunea numită Costinești, am întâlnit un grup de copii din alte țări ale Europei. Erau din Franța, Italia, Spania și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și tatăl meu la țară, spre seară, fără să știu eu. Nici bunica nu mi-a spus nimic. După colinde, am venit acasă, am mâncat, am povestit bunicii cum a fost, mi-a spus și ea o poveste-două și am adormit, frânt de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră să văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu? întrebă Ionuț după ce ascultă atent și privi gânditor pe fereastră. Da, copii! La țară oamenii muncesc în aer liber, este multă verdeață, aerul nu este poluat. Este plăcut să te trezești dimineața în cântec de păsărele iar seara să adormi în țârâitul greierașilor și orăcăitul broaștelor . În acele clipe Mia se asigură cu atenție și viră la stânga pentru a pătrunde pe un drum secundar, care era pietruit. Pădurea a apărut pe neașteptate. Mai întâi, o lizieră de tufe dese și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Pe amândoi, fiecare și, în felul acesta, ei nu mai puteau de drag! Pe drumul de întoarcere copiii au discutat numai despre pădure și meserii până au ieșit în șoseaua principală. Curând, în liniștea ce se lăsase în mașină, au adormit amândoi. Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată, dar, spre surprinderea mea, eram destul de obosită. Am adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând cam la un nivel de un milion de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând cam la un nivel de un milion de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic. Am hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de a o trezi pe mama și de a o ruga să-mi dea ceva de băut, dar gândul ăsta m-a făcut să mă simt foarte vinovată. Mama era așa de îngrijorată din cauza mea. Dacă biata femeie reușise să adoarmă, nu puteam s-o trezesc cu conștiința liniștită. Poate că Helen mă putea ajuta. Sfârșită, am urcat treptele spre dormitorul ei. Dar când m-am strecurat în cameră, am descoperit că patul era gol. Fie rămăsese peste noapte la Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când e cu ea? Oare dimineața își freacă blând barba țepoasă de fața ei, așa cum îmi făcea mie, pentru ca apoi să râdă de mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu, așa cum mă simțeam eu? Oare o imobilizează în pat prinzându-i brațele cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]