9,447 matches
-
compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar, dur, pe alocuri insuportabil. Sensul lui e coborîtor: de la entuziasm la indiferență. Bardamu, personajul narator, face, finalmente, constatarea teribilă că a atins pragul de la care Robinson, figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența într-o idee, deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
telefonez după cină, dar cînd am ajuns acolo telefonul nu mai era. Am plîns (și plîng și acum) căci plecasem atît de bucuroasă să vorbesc cu voi, să vă aud glasurile atît de binecunoscute. Această scrisoare-supliment o scriu cu lacrimi (amare) în ochi, tristă și foarte, foarte abătută. Să știți că nu mă simt deloc bine în tabără și mă gîndesc mereu, mereu numai la voi. Îmi lipsiți, îmi lipsesc prietenele. Aici sînt foarte singură; Anca nu a venit și Cătălina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de peste Suceava ca să privesc „trestiile de lumină”, gata să mă arunc în ele. După cîteva săptămîni i-am făcut o vizită. M-a primit într-o cameră cu multe scoarțe (probabil zestre) și m-a „tratat” cu dulceață de cireșe amare. Restul vacanței mi s-a părut extrem de scurt. M-am întors la facultate. Aproape de sfîrșitul lui octombrie a venit și ea la Iași. Avea o soră mai mare acolo, care locuia în spatele Copoului, într-un bloc cu poetul Adi Cusin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n am văzut nici unul: deci încă o „naivitate”. Pentru mine, moral și intelectual, situația este realmente dramatică. În cazul în care G. cîștigă această luptă și rămîne în post, după o lună dulce cu întreaga redacție, vor urma luni lungi amare. Îmi va da să scriu „contra inimii” editoriale, ceea ce sigur n-aș accepta; mă va trimite pe teren, „muscă la arat”; mă va șicana pentru orice întîrziere a vreunui colaborator etc. Nu, n-aș suporta o pace sinonimă cu înfrîngerea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de rezultatul strădaniei dvs. intelectuale. Cu mulțumiri, Viorica Mihăescu 2 C.P. ilustrată color: Amara, 21 sept. 1990 Băile Amara Stimate domnule Eugen Dimitriu, Confirm primirea scrisorii recomandate cu fotografia pentru care vă mulțumesc și vă sunt recunoscătoare. Sunt În stațiunea Amara, de unde vă scriu aceste rânduri, dorinduvă sănătate, bucurii și rodnică activitate În munca dvs. deosebită. Cele cuvenite doamnei. Cu stimă, Viorica Mihăescu 153 Muzeul din Suceava nu posedă mărturii despre Petru Gavrilescu. L-a pomenit Vasile Ciurea În scrierile sale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o piesă de teatru „Omătul negru”, temă de tragedie antică Într-o formă de teatru esențializat, costume și decor. Ce frumoasă-i părerea dv. de a ne vedea cu toții În casa noastră cu masă mare de grădină, sub cireș, dar amar au mai bătut vremurile și ne-a vântuit În toate colțurile lumii și ne vedem pe fugă, care cum poate, toți nu ne-am mai Întâlnit de șase ani, după plecarea soției. Tudorel cu ai lui la Amsterdam, Smaragda și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și elevul acestuia, poetul Nicolae Labiș. 404 Când Teodor Tatos se lăsa mângâiat de razele soarelui primăvăratec, eu stăteam claustrat Într-o sală mare, cu pereți căptușiți de cărți reci, care nu-mi spuneau nimic, și traduceam, pentru o bucată amară de pâine, cu prețul sănătății ce se șubrezea mereu. 405 Nu se poate spune că am cerut acest loc. În primul rând, cei direct interesați, ar fi Împiedicat - prin orice mijloace - plecarea mea. În al doilea rând, nu cunoșteam atmosfera
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
era după bogăție, și nu după capacitate. Am muncit din răsputeri pentru a scăpa întreaga familie din starea de sărăcie în care ne găseam. Am reușit într-o anumită măsură. Am simpatizat întotdeauna cu cei nevoiași deoarece am mâncat pâinea amară a acestora. Am simpatizat și cu Partidul Comunist, dar din prudență nu m am înscris în el. Curând mi-am dat seama pe ce temelie este așezat, care sunt factorii care stau la baza politicii sale. Aveam de gând să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încerc eu să-l fac acum, însă realitatea, nu imaginea falsă pe care o oferiți dvs. Occidentului. În acest sens, voi încerca să fiu cât mai concisă. Bineînțeles, nu este ușor, că sunt atât de multe lucruri de spus, atât amar al atâtor vieți și creiere valoroase, tocite în oribilul sistem pe care îl mențineți în România cu succes și baionete. Deci, mă voi ține de cuvânt și intru în subiect: de ce nu respectați, domnule președinte, drepturile omului? Ce înțelege domnia voastră
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
găsi în magazinele statului cartofi! Chiar când se aduceau, se vindeau în pungi, și când soseai cu ei acasă nu puteai alege din 4 kg de cartofi mai mult de 4 bucăți, buni de mâncat, și aceia aveau un gust amar. În piețe, particularii vând cartofii la un preț nemaiauzit înainte în această țară: la Cluj-Napoca, cu câte opt-nouă lei, la Târgu Mureș cu câte șase-opt lei, la Hunedoara, centru muncitoresc, au ajuns la 10 lei kilogramul! Usturoiul a ajuns la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țiganilor nu au excelat niciodată în agricultură, nu au avut pâmânt și nu au fost legați de îndeletnicirile agricole. Nemaiputând să-și exercite ocupațiile tradiționale de mici negustori, meșteșugari sau muzicanți, le-au dat uitării și au gustat din pâinea amară a industriei. Cum, necum, se obișnuiseră cu această pâine. Mai mult, au început să părăsească maghernițele igrasioase, barăcile insalubre din PFL în care și-au îmbolnăvit copiii și și-au distrus sănătatea, pentru a păși, cei care n-au putut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să accepte un loc de muncă ca muncitor necalificat. Familiile lor trăiesc în neagră mizerie. Un alt caz este cel al medicului Ionescu Cristina, tot din București, care, cu toate că nu a făcut pușcărie, este hărțuită, regimul hărăzindu-i o soartă amară. Meseria nu și-o poate profesa, fiind obligată să trăiască din pensia mizerabilă a tatălui său, fost deținut politic. Toate cazurile citate nu reprezintă decât dorința de răzbunare oarbă a regimului împotriva celor ce nu acceptă să ia minciuna drept
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noi nu vom tăcea, acoperind pe cei vinovați de asemenea acte iresponsabile. Din ziua în care Biserica Enei din București cădea pradă buldozerelor, sub ochii îngroziți ai bucureștenilor demni de acest nume, din acel moment am învățat cu toții o lecție amară și greu de uitat, și anume că vechiul proverb românesc apa trece, pietrele rămân nu mai face doi bani. Au urmat acte de vandalism asemănătoare în anii care s-au scurs de la acel tragic sfârșit de aprilie 1977. Și un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de stat, Cu prilejul acestei scrisori, vă rugăm să mai luați măsuri cu anumiți trântori din ITIA și să mai micșorați numărul lor, care este destul de mare, mai distrugeți cuiburile clade pline de ciubucuri ale acestor ființe care fac viața amară celor ce aduc roadele. Noi suntem un grup de șoferi care lucrăm în RFG, avem 50 de mașini care aleargă zi și noapte pe șoselele din Europa apuseană cu salarii de 3.000 și 3.500 de mărci pe lună
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care o formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Abea am expediat scrisoarea când am aflat În nr. 1 al Luceafărului pasionantul Dumneavoastră Interviu 1. Decantarea la care ați supus materia scrisului și tensiunea care trece de la Începutul până la sfârșitul paginii m-au entuziasmat, la fel fiorul sublim și amar (dar cât de salubru!) al finalului. Se face mult caz de literatura de actualitate, se cere o astfel de literatură cu insistența cu care se cerea și acum douăzeci și cinci și acum cincisprezece ani, uitându-se cu desăvârșire că poezia Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dreptate, Într-atât sânul acela mi s-a părut respingător, otrăvit, și nu numai mie, ci și unei bune părți din mulțimea care se adunase În jurul celor două. Din apa ieșită a unor ochi morți sau din aceea, urlătoare și amară, dar Înmiresmată, a mării, iată-ne pe amândoi scăpați. Dacă nu mi s-ar fi Întâmplat ce mi s-a Întâmplat, aș fi rămas până la capăt În Costinești și aș fi avut marea plăcere de a vă Întâlni În acel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poetei și, ulterior, În drum invers, dinspre New York spre București, ca semnătură-cod În finalul acelor câtorva rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e dor de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o dragoste care ar vrea să vă dea forța (a câta oară, Doamne!) de-a trece peste 11 septembrie”. Nu am regăsit imediat scrisorile de la Madi, dar poemul-scrisoare intitulat Mynheer se afla În sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reitereze, la alte vârste și pe alt meridian, cu harul sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia. Cine a contemplat biblioteca românească pe care imigrantul Jean Schächter a cărat-o după el, de la Dunăre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă:/ poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință grea de amar, răsucită traumatic În ea Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie - sodă caustică pură”, Îngână, În transă, poeta. Amurgul pustiit de așteptări pare să găzduiască totuși paradoxala armonizare de-o clipă. Inițiere În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]