8,717 matches
-
a diferit prea mult între o pictură ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" și una ca "Făt Frumos în luptă cu smeul". Ambele imagini au la bază un oștean medieval, care se situează ca postură între voievodul și împăratul descris în basmele populare românești. Diferențele dintre o jupâneasă și o Ileană Cosânzeană nu a prezentat deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele, podoabele, vestimentația și mobilierul, pentru a aduce la viață epoci și întâmplări din
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele, podoabele, vestimentația și mobilierul, pentru a aduce la viață epoci și întâmplări din trecut și astfel nu i-a fost greu să-și imagineze personaje de basm și scene în care acestea să acționeze. Într-un fel anume, lucrările inspirate din mitologia creștină sunt însă mai specifice mișcării Art Nouveau decât cele care fac parte din tematica istorică. Pictorul Baltazar s-a apropiat în abordarea tematicii simbolist
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
József Rippl-Rónai, Benvenuto Cellini sau René Lalique, s-a manifestat cu predilecție pentru crearea în România a unei ceramici naționale care să fie bazată pe artă. Majoritatea proiectelor de decorații pentru vase ceramice au benzi decorative cu motive preluate din basme: "Făt-Frumos omorând balaurul, Răpirea Ilenei Cosânzeana, Isprăvile lui Păcală, Fetele lui Alb Împărat" și "Tândală la vânătoare", adică tocmai temele pe care le-a folosit și la proiectele de panouri decorative. Cu astfel de abordări în arta decorativă, se poate
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
împăratul își făcea apariția adesea. Sunt imposibil de descris toate sălile decorate cu marmură sau cu mozaic, cu bolți din mozaic de sticlă, cu o bogăție de metale prețioase, pietre fine și emailuri. Era o etalare de bogății ca în basmele orientale. Drept exemplu se pot cita: "galeria Losiacos" din latura de sud-est a grădinilor, spre apele Mării Marmara și sala numită "Chrysotriclinium", cea mai frumoasă sală a tronului, cu porți de argint, lucrate sub diriguirea împăratului enciclopedist Constantin al VII
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
este un basm cult scris de Ion Creangă. A apărut în revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi a fost publicat în același an în ziarul "Timpul" de catre Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizează teme de circulație universală trecându-le
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
ziarul "Timpul" de catre Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizează teme de circulație universală trecându-le prin filtrul propriei viziuni; asistăm astfel la un text narativ complex, amplu și pluriepisodic, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice. Tema basmului este reprezentată de lupta binelui împotriva răului, încheiată cu victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o aventură eroica imaginară, un drum al maturizării morale și etice presărat de diferite probe și obstacole. Lumea în care se petrece acțiunea este una
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
se petrece acțiunea este una miraculoasă, dominată de stereotip și hiperbolizare; o oglindire exagerată, carnavalescă și fabuloasă a realității, ce nu provoacă o reacție particulară cititorului sau personajelor, acestea acceptând îmbrățișarea unor convenții diferite decât cele ale lumii reale, raționale. Basmul începe prin prezentarea unei situații de început: un crai avea trei feciori, iar într-o țară foarte îndepărtată, fratele acestuia, Verde-Împărat, avea trei fete. Armonia se rupe odată cu sosirea unei scrisori provenite de la Împăratul Verde, în care acesta mărturisește fratelui
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
linear, succesiunea episoadelor fiind redată cronologic, prin înlănțuire. Aceste episoade corespund din punct de vedere compozițional unor etape ale drumului inițiatic pe care feciorul de împărat trebuie să le parcurgă (pregătirea pentru drum - parcurgerea drumului inițiatic - răsplata). Modelul structural al basmului este dominat de steriotipie, implicând o serie de acțiuni convenționale, dispuse în perechi opoziționale (interdicția - încălcarea interdicției etc). Creangă utilizează triplicarea sistematică a situaților ce compun schema logică a narațiunii, suprasolicitând procedeul: a treia probă conține alte încercări impuse de
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
procedeul: a treia probă conține alte încercări impuse de Împăratul Roșu și de fată. Astfel eroul are de trecut mai multe serii de probe, nu doar trei. Aceste steriotipii vizează și construcția personajelor, care îndeplinesc o serie de roluri specifice basmului: eroul, personajele ajutătoare, antagonistul eroului, fata de împărat (personajul căutat). Întâlnim și o serie de numere și obiecte magice. Coordonatele acțiunii sunt vagi, nedefinite, datorită convenției atemporalității și aspațialității Modalitățile de realizare a oralității stilului sunt: Modalitățile de realizare a
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
numere și obiecte magice. Coordonatele acțiunii sunt vagi, nedefinite, datorită convenției atemporalității și aspațialității Modalitățile de realizare a oralității stilului sunt: Modalitățile de realizare a umorului sunt: Personajele sunt purtătoare unor valori simbolice corespunzătoare antitezei dintre bine și rău. Specific basmului cult este modul în care se realizează individualizarea personajelor, în primul rând prin limbaj. Acestea reprezintă, cu excepția eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs, hiperbolizarea și ironizarea unor tipologii umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. Protagonistul nu prezintă puteri
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
experimentele sale asupra culorii se intensifică, concepând discul colorat și amestecul de culoare rezultat din mișcare. Pe lângă aceasta, Runge publică povestiri și povești culese din folclorul zonei, precum “Pescarul și soția lui” și “Migdalul”, incluse mai târziu în colecția de basme a fraților Grimm. În 1809 Runge încheie lucrul la manuscrisul "Farben-Kugel" (Sfera culorilor), publicată un an mai târziu în Hamburg. În același an, bolnav de tuberculoză, Runge își pictează un ultim autoportret, portretele membrilor familiei și al fratelui Daniel. Al
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
(în ) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
(în ) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Însuși cuvântul "cenușăreasă" a ajuns, prin analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere după
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
Chūjō-hime fuge de la mama sa vitregă cu ajutorul unor călugărițe budiste, și se alătură mănăstirii lor. Cea mai veche poveste europeană cu această temă este „La Gatta Cenerentola” sau „Pisica cenușăreasă” care apare în cartea "Il Pentamerone" a culegătorului italian de basme Giambattista Basile în 1635. Aceasta versiune a stat la baza versiunilor ulterioare publicate de autorul francez Charles Perrault și de frații Grimm germani. (în versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
publicate de autorul francez Charles Perrault și de frații Grimm germani. (în versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări din copacul de lângă mormântul mamei.) Una dintre cele mai populare versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveștii sale s-a datorat faptului că Perrault a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Se credea, în mod eronat, de către vorbitorii de engleză, că
Cenușăreasa () [Corola-website/Science/316696_a_318025]
-
Minculescu, ulterior devenit celebru în postura de solist vocal al formației Iris. După câteva încercări în formații de liceu, Gabriel Nacu formează în anul 1977, la Ateneul Tineretului din București, grupul de hard rock Harap-Alb, titulatura fiind inspirată de cunoscutul basm cult scris de Ion Creangă. La început Harap-Alb a activat în formula de trio, Nacu ocupându-se și de părțile vocale. Astfel, prima componentă îi reunea pe Gabriel Nacu (chitară, vocal), Anton Hașiaș (baș) și Nicky Dinescu (baterie). În 2007
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
Mother Goose () este un personaj binecunoscut în literatura basmelor și poeziilor pentru copii. este numele generic pentru femeia de la țară care se presupune că este la originea poveștilor și versurilor. Cu toate acestea, nu există un scriitor identificat cu acest nume, prima dată personajul apărând într-o revistă în
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
picioare de gâscă" ), supranumită "la reine Pedauque" care este de multe ori portretizată în legendele franțuzești ca țesând povești care fascinau copiii. Specialistă în tradițiile legate de Mama Gâscă, Iona Opie, nu susține însă nici una din aceste două ipoteze. Inițiatorul basmelor ca gen literar, Charles Perrault, a publicat în 1695 sub numele fiului său o colecție de basme "Histoires ou contes du temps passés, avec des moralités", cu subtitlul, "Contes de ma mère l'Oye" sau "Poveștile Mamei Gâscă". Această publicare
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
țesând povești care fascinau copiii. Specialistă în tradițiile legate de Mama Gâscă, Iona Opie, nu susține însă nici una din aceste două ipoteze. Inițiatorul basmelor ca gen literar, Charles Perrault, a publicat în 1695 sub numele fiului său o colecție de basme "Histoires ou contes du temps passés, avec des moralités", cu subtitlul, "Contes de ma mère l'Oye" sau "Poveștile Mamei Gâscă". Această publicare marchează punctul de plecare autentificat pentru poveștile Mamei Gâscă. În 1729 apare o traducere engleză a colecției
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
colecției lui Perrault, cartea lui Robert Samber, "Histories or Tales of Past Times, Told by Mother Goose" sau "Istorisiri trecute, povestite de Mama Gâscă", care introduce "Frumoasa Adormită", "Scufița Roșie", "Motanul Încălțat", "Cenușăreasa" publicului vorbitor de limbă engleză. Acestea erau basme. John Newberry a publicat o compilație de versuri englezești, Melodiile Mamei Gâscă sau Sonete pentru Leagăn (Londra, circa 1765), care a mutat prezența personajului din basme în poezii pentru copii, unde a rămas până de curând. În 1837, John Bellenden
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
Frumoasa Adormită", "Scufița Roșie", "Motanul Încălțat", "Cenușăreasa" publicului vorbitor de limbă engleză. Acestea erau basme. John Newberry a publicat o compilație de versuri englezești, Melodiile Mamei Gâscă sau Sonete pentru Leagăn (Londra, circa 1765), care a mutat prezența personajului din basme în poezii pentru copii, unde a rămas până de curând. În 1837, John Bellenden Ker Gawler a publicat o carte (cu un al doilea volum in 1840) care prezintă originile Mamei Gâscă ca fiind din jocurile de cuvinte flamande. În
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
O legendă (din înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi ș.a.m.d. Legendele combină
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
captivează modern și delicat atenția la fiecare poveste în parte, apropiind "privitorul" de scenografia de teatru. Toate episoadele prezintă răsturnări de situație spectaculos de improvizate și aparent neregizate, fiind în acest fel adaptări. În fiecare episod observăm elemente specifice de basm decupate din cărți de basme și așezate într-o scenografie de vis, sub semnătura lui Maxfield Parrish (Prințul broască), Norman Rockwell (Familia Auraș și cei trei ursuleți), Arthur Rackham (Hansel și Gretel), Jennie Harbour (Jack și vrejul de fasole), Edmund
Faerie Tale Theatre () [Corola-website/Science/318650_a_319979]
-
la fiecare poveste în parte, apropiind "privitorul" de scenografia de teatru. Toate episoadele prezintă răsturnări de situație spectaculos de improvizate și aparent neregizate, fiind în acest fel adaptări. În fiecare episod observăm elemente specifice de basm decupate din cărți de basme și așezate într-o scenografie de vis, sub semnătura lui Maxfield Parrish (Prințul broască), Norman Rockwell (Familia Auraș și cei trei ursuleți), Arthur Rackham (Hansel și Gretel), Jennie Harbour (Jack și vrejul de fasole), Edmund Dulac (Privighetoarea), Gustav Klimt (Raspunțel
Faerie Tale Theatre () [Corola-website/Science/318650_a_319979]
-
asemenea a tratat conceptul de cauzalitate, noțiunea de ipoteză și de verificare a ipotezelor. Viziunile sale asupra spațiului și timpului se opun doctrinelor kantiene și argumentează explicit împotriva filosofului german, care, în opinia sa, a transformat istoria într-un simplu basm. Mihai Eminescu, poetul național român, a studiat filosofia la Viena și Berlin. Pasămite, a pregăit o teză despre filosofie și istorie, dar niciodată n-a primit PhD-ul. Este autorul primei traduceri (parțiale) în română a "Criticii rațiunii pure". Multe
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]