10,418 matches
-
ca din pușcă, de parcă s-ar fi întors frontul... Și, odată înfierbântați, de câteva păhărele de pălincă, instinctele strămoșilor deveniră de nestăvilit. Ninsoarea încetase, luna se ivi într-o spărtură de nori luminând ca ziua... era o noapte senină și blândă, cum n-au mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră D na. preoteasă. Parcă-s urători... nu ?!”. Da, da !.. sări ca ars, Părintele Director. Elevii noștri au căpiat..!”, zise el auzindu-i mai bine, și, hotărâ să pornească spre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi Moldova’...”, trezind curiozitatea celorlalți. Cânta frumos Tudosă, tare frumos cânta.. ca o rugăciune... În întuneric nu i se vedea fața.. poate că plângea... Era un munte de om, de loc dintr-un sat din munții Neamțului, era bun și blând cu suflet de copil. Terminase Seminarul „Veniamin” din Iași, în 1945.. Apoi, la sfârșitul anului întâi de Teologie, se alătură lui Baltă. „ - De unde știi, „Părinte”, cântecul ăsta ?!” îl întrebară mai mulți deodată. Toți camarazii i se adresau cu... „Părinte”, pentru că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mi-am pierdut cumpătul, măsura,.. cum ?!”, în el redeșteptându se gândurile, bântuindu-l ca stafiile o casă pustie. În ochii lui nu mai găseai trufia de altădată, ori acel zâmbet, liniștitor, fluturându-i pe buze, nici privirea aceea bună și blândă... În ea, se vedea, acum, o ură fără margini. Zăcea, așa, întins pe spate, cercetând cu ochii închiși cerul. Mereu îi reveneau în minte vorbele bătrânului uncheș.. ”.. în țara asta..sunt prea multe cozi de topor..!”. „ - Da, ai dreptate, moș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înjurătură cumplită. „.. Ticălosu’i aici... Grijania și anfura cui l-o închinat.. de bolșevic !”, și, dintr-un salt era călare pe Alistar, cu cuțitul de vânat mistreți, gata să-i reteze gâtul. „ - Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E prea blândă, pentru el !” Și,după o clipă de chibzuință, continuă. „.. Spânzurați-l de picioare.. cu mâinile legate și căluș în gură !.. Și, urșii vor avea grijă de el !”.. „ - Împușcați-mă,.. împușcați-mă !”, urla din răsputeri Alistar. Dar, nimeni nu-l mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Florin a recunoscut, că a luat tabloul și l-a ascuns, făcut sul, în wc. Am încremenit cu toții, aflând că Florin e făptașul. Dar, de ce a făcut-o.. nimeni dintre noi, n-a știut niciodată. Doar Gheorghiescu, cu ochii lui blânzi și buni, puși pe lacrimi, se învinovățea, regretând din suflet, că prin povestea lui Baltă, i-ar fi aprins flacăra în piept.. Adevărat.. Pentru noi toți, Căpitanul Baltă a devenit un simbol de luptă anticomunistă... dar, Florin a fost singurul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
durere. În liniștea adâncă a dormitorului, părea să se audă doar glasul molcom și rar al lui Gheorghiescu, spunând tulburătoarea poveste a căpitanului Baltă, luptătorul din Munții Neamțului. „Baltă a trecut în legendă... și, legendele nu mor niciodată” a încheiat, blândul nostru coleg. Dar, inevitabil, povestea lui Baltă mi-a adus în amintire și pe colegul nostru Florin Constantinescu.. amândoi, purtați spre acelaș destin. De Florin.. n-am mai auzit niciodată. Amintirea lui Florin mi-a tulburat sufletul mult de tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lumii și asupra lui din ochii altora. Un suflet larg, un intelectual subtil, un doritor de mai bine, sincer și iubitor. Părea un om sever, profesorul nostru de latină, un om dur... spun „părea”, pentru că de fapt era bun și blând, iar dacă arbora, uneori, un aer de severitate, era pentru ca elevii să nu-i descopere această trăsătură de caracter... Fire generoasă, de o modestie cuceritoare, înzestrat cu un exact simț al valorii sale, cu o imensă dragoste pentru elevi... sfios
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
l-am văzut pe profesorul Rizescu. În prima clasă, cât l-am avut profesor, Gavril Istrati ne-a învățat cu temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tot patru ieșeau la număr Îi priveam cu atâta drag... că i-aș fi îmbrățișat.. Îi dezmierdam pe fiecare, din ochi, și îi iubeam atât de mult... Nu-i nimic... nu-i nimic !, Bistriceanu îmi risipi gândul. Și, cu ochii blânzi și calzi, parcă porniți pe lacrimi, cu zâmbetul lui de copil, îmi continuă gândul, privindu-mă. ..Unul !.. Numai unul, de-am fi venit și tot ar fi însemnat ceva... pentru „memorie”..!, și, i se umplu toată fața de lumină. Câtă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
FRUNZA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI..” Afară, în „Patratul cu castani”, ne întâmpina o zi frumoasă și caldă.. chiar prea caldă, pentru octombrie. Soarele se suise pe cer, aproape de amiezi. Vântul mângâia frunzele îngălbenite ale bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în fruntea lor, au pornit spre Curtea Domnească, „clocotind văzduhul de zgomotul și amenințările lor”. Vodă își trimise arnăuții și în timp ce mulțimea era prin dreptul Trii Sfetitelor, ei sloboziră flintele; opt din ei căzură morți. Norodul înfierbântat începu să urle. Blândul, smeritul, învățatul, mitropolit ce l-a avut Moldova, Veniamin Kostachi, văzând dezastru, îngenunche în fața acestor oameni, rugându-i să nu înainteze și, făgăduindu-le că va ispăși el toate cererile ce le aveau către Vodă. Și așa sdus singur la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de pribegi. Vântul blând al toamnei, mângâia ierburile vestejite și clătinau în răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nou tăcere. Vom ține legătura !.. se auzi, abia șoptit, glasul unui coleg. Pe curând !.. adăugă altul. Eram porniți de plecare, dar nimeni nu se clinti din loc, parcă am fi avut picioare de lut.. După o vreme, Bistriceanu, cu ochii blânzi și sfioși, porniți pe lacrimi murmură cu tremur în glas. Numai Dumnezeu știe câte se pot întâmpla până mâine !, gândindu-se, poate, la unii dintre noi cu mulți ani crestați pe răbojul vieții, și cu sănătatea șubrezită, ori, poate chiar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia ce mă invadează brusc atunci când încep ploile de toamnă. Ceea ce simt e o stare interioară extraordinară. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din ținuturile astea. Îmi amintesc că am găsit acest topos al „frigului” în jurnalul unui călător grec și că, atunci, lucrul m-a impresionat mult: nu toleram în nici un caz să trăiesc într-o climă diferită față de cea atât de blândă de la Roma. Ca să pot să fiu lăsat în pace pe ultimul meu traiect, sunt nevoit să le scriu numai scrisori fictive. La Tomis cerul e mai curat decât oriunde și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și a spus rar: „Ieri cu toții am fost străpunși de razele lui Zalmoxis...” „Și mesajul?” „Cuvântul lui Zalmoxis trebuie să-l așteptăm în tăcere... Uite ce zi frumoasă!” Am fost străfulgerat de impresia că vorbeam cu sufletul lui. Și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
populației. Aceste femei rămân acolo timp de un an întreg; apoi se întorc în sat. Se arată senine, pline de bucurie, și declară chiar că simt nostalgie după fiara aceea fantastică. Ultima toamnă la Tomis E un soare de toamnă blând: cel mai dulce care a dăruit vreodată căldură membrelor mele obosite și hărțuite de o existență inutilă. Razele lui îmi străbat pielea până la oase și-mi dau o stare de leșin prelungit. Cine știe, poate că aceasta e ultima mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
favor imposuit („Binevoitoarea primire făcută sorții mele, o, locuitori ai Tomisului,/arată că oameni așa de buni nu pot să fie decât greci./ Nici oamenii din părțile mele, pelignii, și patria-mi, Sulmona,/n-ar fi putut să fie mai blânzi față de mine./ Cu puțin timp în urmă mi-ați făcut o onoare pe care cu greu/ați fi acordat-o unuia cu drepturile neștirbite;/numai eu până acum, pe-aceste țărmuri, sunt scutit de dări,/afară de cei ce sunt scutiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
naturii. Din car întrezăresc o vegetație tot mai rară care nu reușește să-și prindă rădăcinile de stâncile uriașe. Aici fiarele sunt din ce în ce mai primejdioase. Am întâlnit un urs care s-a ridicat fioros în două labe ca să se arate boilor blânzi care ne trag și să-i sperie. Dar Cotys, scoțând un strigăt sălbatic, a înfricoșat fiara, punând-o pe fugă. „Fiarele nu fac rău dacă nu sunt deranjate”, a zis el. Am continuat fără nici o teamă. El mergea înaintea carului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru durere. 6.2.2. Tegumentul uscat poate fi tratat cu cremele hidratante. Acestea se pot dovedi utile și în cazurile de prurit produs pe fond de neuropatie diabetică. 6.2.3. Hiperkeratoza plantară și calusul se tratează cu keratolitice blânde. Noi folosim un preparat după proprie rețeta (uree 20g în vaselină 80g), care se aseamănă vechiului Rombalsam 20®, care nu mai este în farmacii și are proprietăți keratolitice și hidratante ușoare. Astfel, nu există riscuri asociate cu folosirea keratoliticelor puternice
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92265_a_92760]
-
de apariția gastritelor atrofice la diabetici. Infecția cu Helicobacter Pilori s-a dovedit a fi de asemenea mai frecventă la persoanele cu diabet zaharat(22). Hiperglicemia ca atare poate cauza de asemenea dilatație gastrică (24). Chiar și atunci când simptomele sunt blânde, gastropareza interferă cu aportul nutritiv și cu relația dintre absorbția glucozei și administrarea exogenă de insulină. Deoarece alimentele stagnează mult timp în stomac, absorbția intestinală a glucozei va fi întârziată, iar administrarea insulinei preprandial va duce la scăderea valorilor glicemice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
copil: pășunatul vitelor și ajutorul la treburile gospodărești. Cealaltă parte, evada, nevăzut, din raiul satului natal. Ca toți copiii de la șase ani în sus, purtam grija vacilor la păscut. Exersam devreme simțul datoriei și responsabilității față de familie ca păzitori ai blândelor animale și stăpâni ai poienilor, miriștilor și fânețelor din proprietatea familiei. Ceilalți se bucurau de învecinare în locurilor de pășunat, întovărășindu-se în jocuri și povești. Mie-mi ținea cartea tovărășie. Cu foamea de nepotolit a viermilor de mătase care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
număr mare Banatul, în deceniile 6 și 7 ale veacului trecut, se întorceau în Zăbrani de sărbătorile mari și, deși în cele mai multe cazuri nu aveau rude rămase în sat, se întorceau de dragul și dorul vecinilor cu care trăiseră într-o blândă și frumoasă acceptare reciprocă. După ani și ani, când rămăseseră tot mai puțini germani în Zăbrani încă se purta "orânduiala cea nemțească": se făcea curat în ogradă și în fața casei în fiecare sâmbătă, se văruiau pomii primăvara înainte de Paști. Îmi
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
consiliul de cercetare pentru a supraveghea pe toți studenții doctoranzi de la Studiile Feministe din cadrul tuturor universităților, pe lângă îndatoririle ei obișnuite din cadrul universității. Dar ce îndrumătoare! Ne întâlneam într-o "casă a femeilor" și eram ghidate într-o manieră feministă și blândă spre a vedea noi însene ce era interesant dintr-o perspectivă feministă, ce aveam nevoie să facem și ce anume să evităm. Când făceam toate aceste lucruri, ni se părea că erau propriile noastre idei. Mi-am finalizat dizertația în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai puțin în sensul autonomiei și al afirmării potențialului propriu. Întregul arsenal educativ - familie, școală, grupuri de apartenență, instituții, norme și practici sociale - a contribuit la modelarea noastră în acest sens. Fetelor li se spunea, adesea, că trebuie să fie blânde, bune, frumoase și în același timp gospodine ("hărnicuțe"), ca să-și poată găsi un bărbat prin care să-și asigure o identitate și un rost în viață. Identitatea femeilor se construiește, astfel, pe tiparul raportării la nevoile celuilalt, ignorând nevoile personale
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]