10,188 matches
-
ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu fără căutare dar nu cu gust, într-un costum bătând în vânăt, cu jiletcă la două rânduri sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în picioare, cu glas metalic, autoritar, aproape agresiv ; m-a frapat o formulă pe care o repeta insistent : „La Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând aceasta, lovea impetuos pupitrul cu muchia palmei, ca la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el s-a angajat să țină o conferență la Societatea Protectoare a Muzelor Daco-Romane ! O dată angajamentul luat, afișele lipite prin oraș, nu mai era nimic de făcut. Caragiale a trăit, cum v-amintiți, niște chinuri teribile, neștiind cum va scoate cămașa. Și, în sfârșit, apropiindu-se sorocul, v-amintiți, a avut inspirația salvatoare să meargă la un pantofar, care i-a dat tema conferenței ! Acuma, e-adevărat că în cazul lui era vorba despre Ce este arta ?, concept absolut exclus să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de la semănatul inului și a cânepei, la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l opărea, îl depăna, îl urzea, îl țesea, îl ghilea, îl croia și făcea cămăși, izmene, ciorapi. Țesea sute de „coți” de pânză. Mai lucra și covoare și scoarțe cu modele românești stilizate. Creștea viermi de mătase pe care-i hrănea cu frunze verzi de dud. „Gogoșile” le opărea și apoi, cu o măturiță scotea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în toată viața ei, mămica n-a dormit mai mult de patru ore, din 24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Atunci mi-am zis în mine: „Orice s-ar întâmpla, preot mă fac”. În toamna aceluiași an, am mers la armată. Era timp de război. Cât m-a mai pregătit mămica ! Flanele groase, ciorapi groși de lână, mănuși de lână, cămăși de corp flanelate. În primăvara anului 1944 fronutul era în Moldova și mămica nu mai știa nimic de mine, plângea și se ruga pentru mine. Presupunând că prietena mea Matilda Bogdan ar avea vești de la mine, nu s-a sfiit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lipsuri mari, sărăcie peste tot. Nu aveam nici îmbrăcăminte nici încălțăminte. Mămica a țesut lână în lână, în patru ițe, afăcut o stofă, pe care a piuat-o și pentru a pune căptușală la sacoul acela și-a dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe Suzănica și pe Liviuțu”. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferințelor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei Petrișor și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte dintre cele mai murdare. În toamna anului 1940, un vecin (Nicu Mirea) o făcea pe legionarul și-l îndemna și pe tata să se îmbrace amândoi în cămăși verzi, la care propunere, tata i-a răspuns în stilul lui caracteristic. „Crezi că dacă ți-ai vopsit izmenele în verde ești legionar”? Râzând de felul în care cânta la biserică un dascăl, îl îngâna tata cântând pe nas: „Sfinților
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
subunitatea noastră. Printre cei mai hotărâți am semnalat pe Ștefan Pintile și pe Bâlborea Ion. Însoțit de unii camarazi, am participat la marea adunare legionară din București, la 6 octombrie, la care generalul Ion Antonescu a apărut la tribună în cămașă verde, cu gândul că va fi declarat conducătorul Mișcării Legionare. De asemenea am participat la serbarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, de la Iași și la reînhumarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În același an, pe la sfârșitul lunii octombrie, într-o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
află linia de apărare a românilor. În realitate, românii se retrăseseră, iar armata pe care o priveam noi în stânga noastră, era a ungurilor. Era ora 13,30-14. Vedeam în stânga arme puse la rastel sau făcute piramidă și oameni dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?) Cei din stânga noastră (ungurii) priveau către noi dar erau liniștiți. Noi am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
regimentului situația mea și acesta, cu multă omenie, m-a îmbrăcat în uniformă nouă, cu bocanci noi și mi-a dat și o foaie de cort la trecerea mea în viața civilă. Acasă era sărăcie multă. Mama mi-a făcut cămașă din tort de cânepă, și un costum de haine din „lână în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești ( satul vecin) mi-a făcut o pereche de pantofi cu talpă scoasă dintr-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Bucovinei. Crăciunul anului 1947 l-am sărbătorit, împreună cu părintele Traian Saghin la capela penitenciarului din Suceava. În capela penitenciarului am cunoscut pe Prințul Ghica, pe Victor Biriș, pe Constantin Cătuneanu, și pe Vasile Turtureanu. Ei acolo în detenție aveau romanul „Cămașa lui Hristos” pe care, noi „în libertate” n-o puteam avea. Mi-au împrumutat-o dar n-am mai putut să le-o restitui. Și Boboteaza anului 1948 am serbat-o tot la capela penitenciarului cu cei mai sus numiți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-o pe Lena T.H. de la bancă, era răvășită, cu părul murdar și pete negre pe față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă că pânza se va deșira. M-am trezit brusc înfășurată într-adevăr în cămașa brodată, alb pe alb, de mâinile mamei. Neliniște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă că pânza se va deșira. M-am trezit brusc înfășurată într-adevăr în cămașa brodată, alb pe alb, de mâinile mamei. Neliniște din cauza neliniștilor prietenilor mei. În plus, vedem la Centrul de Presă imagini din Bosnia: femei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă că pânza se va deșira. M-am trezit brusc înfășurată într-adevăr în cămașa brodată, alb pe alb, de mâinile mamei. Neliniște din cauza neliniștilor prietenilor mei. În plus, vedem la Centrul de Presă imagini din Bosnia: femei violate, oameni disperați omorându-se între ei. Diavolul însuși s-a scăpat în lume și nu e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vastul creuzet al lumilor. Totul mi se părea schimbat, intrase la apă - în amintirea mea totul era imensitate, ca și copilăria mea, realitatea mă ajuta să mă situez într-o matrice care nu putea să fie decât o onirică, albă cămașă de forță, cu care am luptat, ieșind din ea, în afară, întâi cu brațele, apoi cu tot corpul și tot ce conține el ca sentimente și gânduri. La rezidența ambasadorului am cunoscut-o pe soția ambasadorului, Monica, pe frumoasa roșcată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îi surprinde pe cei doi, este doborât de durere, dar mai ales de o furie care-l orbește, încât dă ordin imediat ca iubitul să fie pus în țeapă și să i se scoată pielea de pe el ca pe o cămașă murdară. Servitorii și călăul sultanului, cei care trebuiau să execute ordinul stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Bravo, mi-a spus tata. O să avem și noi colaci, prescură și colivă. și a pornit prin sat cu hârtia de-a înecat-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spus tata. O să avem și noi colaci, prescură și colivă. și a pornit prin sat cu hârtia de-a înecat-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate ai mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-au iubit copiii, m-au iubit oamenii. Am lăsat-o pe buna mătuță Anița și fiica sa cea frumoasă Maria pe care am învățat-o să scrie și citească mulțumindu-mă să văd cum, râzând, bumbii pieptului nihoteau sub cămașă. Cam atât. Am dat în primire învățătorului Decuseară cataloagele matricole și arhiva școlii. Băncile, tabla, masa și scaunul le-am lăsat în seama lui Ion Toporaș, proprietarul localului de școală, adică al camerii în care se lucra cu elevii satului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Moldoveanu, ardelean din Dej, licențiat în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
uităm îmbrăcămintea marilor momente? De Crăciun m-am dus la Vaisal și am stat la învățătorul Iordache Fotache, de loc de prin părțile noastre, din Hânțești, comuna Buciumeni. Iordache era bun ca pâinea caldă. Era în stare să dea și cămașa de pe el pentru un prieten. Era iubit de toți oamenii comunei. Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca să dea celor care erau pe patul spitalului iar majoritatea erau direct pe pâmânt, în curte, din lipsă de locuri. Am văzut cum femeile plângeau în hohote pe soldații morți, acolo, în fața gropilor unde erau puși câte cinci numai în cămașă și izmene. Biserica era o fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
articole de Îmbrăcăminte conține cuvinte românești adesea arhaice, unele de circulație În zona Macedoniei, Bosniei, Herțegovinei. Arhitectura caselor, acoperișul, prispa, ferestrele, aspectul porților se disting de cele din satele și târgurile Învecinate locuite de populația slavă. Portul bărbaților opinci, ițari, cămașa, colțuni de aba, cojocul, apoi bogatele piese de Îmbrăcăminte și ornament la femei au mari asemănări cu portul românesc. Tradițiile, obiceiurile la nunți, botez, Înmormântări apoi cântecul și jocul se apropie de cele ce se cunosc la români. Vechimea emigrării
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]