9,344 matches
-
ar fi trebuit să ne relaxăm și, relaxîndu-ne, să parcurgem împreună ore plăcute. Deoarece, cică-se, viața era frumoasă. ...Să nu care cumva să fumăm, că ne cauzează. Iar dacă nu am fost măcar în stare să spargem ușa de la cabină și să-l anihilăm pe descreierat, baremi să tăcem dracului, să nu mai tot urlăm ca niște disperați... Pe întreg parcursul cât ăștialalți lansau apeluri despre ceea ce să înterprindem noi cu viețile noastre, domnul Anghel Raicopol, de la stația lui, i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Marileno! i-am spus. Marileno, nu mă părăsi tu pe mine!!... ... Nu s-au lăsat impresionați cu nici o Marilenă și, după trei ore, s-au apropiat, brusc, de el, ca niște bestii, și l-au luat. L-au coborât din cabină, l-au dat din mână în mână, ca pe-un covor. Nu s-a zbătut deloc. Zâmbea. 303 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Demnități ce nu-l împiedicau ca, la fiecare două zile, să apese clanța palatelor sale. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute cu pas mărunt. Și apoi s-a oprit cam pe la mijlocul tunelului... Cineva din cabina de conducere se juca la lumini... ...Apoi o voce: "Aici Anghel Raicopol. Am să vă vorbesc despre necazurile mele personale!... Când eram mic (închipuiți-vă cum arătam eu la cinci-șase ani) am văzut un film despre mare... Mama mea (o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcea mereu loc pentru următoarea mare achiziție. Sau, mai potrivit cu dimensiunile ei, pentru următoarea mică achiziție. —Dragul meu, a tors ea în urechea lui James, cred că asta e aleasa. Lipsesc doar un minut. Și femeia s-a îndreptat spre cabinele de probă, știind că limita de plictiseală a bărbatului ei era mai mică decât testiculele lui Danny de Vito. Șmecheria era să se schimbe repede și să ia o hotărâre aproape instantaneu. În plus, și Julia își dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeie căreia îi aplică același tratament? - Nu-mi place jocul. E în defavoarea mea. - Aici ai dreptate, dar încearcă să echilibrezi balanța. - Cum? Habar n-am de unde să-l iau, cui să cer socoteală pentru toate astea.” Karina vorbea tare în cabina de probă a magazinului, chinuindu-se să îmbrace o bluză care se încăpățâna să nu stea așa cum încerca ea să o aranjeze. Avea nevoie de o mărime mai mică. Trase perdeaua, pentru a cere vânzătoarei mărimea potrivită, dând nas în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o bluză care se încăpățâna să nu stea așa cum încerca ea să o aranjeze. Avea nevoie de o mărime mai mică. Trase perdeaua, pentru a cere vânzătoarei mărimea potrivită, dând nas în nas cu aceasta, care se uită curioasă în cabină să vadă dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și ieși veselă din magazin. Vânzătoarea o conduse cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu de la Bengt Bergman să mă duc În toaleta directorilor, unde m-am Încuiat În cabină și am sunat de pe mobil la magazinele de animale din Walthamstow. Până acum trei zile, scrisorile lui Emily pentru Moș Crăciun nu pomeneau nimic de un hamster. Brusc, hamsterul a trecut pe locul Întâi pe listă. Toți clienții suedezi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
evit cât mai mult posibil, dar de când am copii, o văd pe doamna cu coasa peste tot și sar tot mai sus și mai sus ca să evit lama ei șuierândă. Aveți tot ce vă trebuie, doamnă? În lumina chioară din cabină, stewardesa a devenit o gaură de cutie de scrisori dată cu ruj În jurul unui zâmbet alb ca laptele. Mă adresez dinților: — De fapt, e prima aniversare a băiețelului meu azi și speram să ajung acasă Înainte de micul dejun. Atunci vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
etice cât eram eu plecată, dar pur și simplu nu avea experiența necesară pentru a-și croi drum prin tot ce era de studiat Într-un timp așa de scurt. Am sunat-o de două ori pe zi de la o cabină telefonică de pe o alee cu gard verde Înalt sau de pe vreun țărm plin de pietricele scrâșnitoare, unde semnalul mobilului meu apărea și dispărea precum mareea. Și, desigur, i-am spus lui Momo ce repere să caute, cum să compare criteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin cunoscută: cu cât disperarea și jena mamei sunt mai mari, cu atât mai tare e volumul. Și fără să mă uit În jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de cupă sub o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele arată ca o hartă a universului: mă simt ca și cum aș fi absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu mai târziu de prânz, am Început să mă simt de parcă aș fi avut două pietre fierbinți atașate de piept. Sâni urlând să fie goliți. Nu era decât o toaletă, o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Abba, „Mamma mia“, Îmi face concurență serioasă. În schimb Împart câte o fotocopie cu tot ceea ce trebuie să știe fiecare și o poză a lui Chris Bunce luată de pe site-ul EMF. Mă scuz și mă Îndrept spre toaletă. În cabina din capătul Încăperii, aproape de ieșire, e cineva cu păr Închis la culoare pe care abia Îl recunosc. Mă apropii Încă un pic și știu exact cine este. —Jeremy! Jeremy Browning! Îmi Întâmpin clientul cu o căldură și o expansiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unele dubii, dar trebuie să vă spun că acum Înclin să cred În vina fratelui dumneavoastră. (Cabrera privi mohorît fotografia mea din pașaport, de parcă Încerca să descifreze vreo urmă de vină la mine Însumi, În imaginea stridentă obținută Într-o cabină foto.) Între timp, investigația Își urmează cursul. Nici nu știți cît de mult ne-ați fost de ajutor. Plecînd de la judecătorie, eu și señor Danvila am coborît dealul la pas către orașul vechi. Acea mică enclavă din spatele hotelurilor care mărgineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
copil pofticios. Își trase În sus pe coapse lenjeria sfîșiată, vomită pe prundiș, apoi se Întinse spre locurile din spate și Își luă de acolo pantofii, scuturîndu-și de pe față bucățile rupte din garnitura plafonului. La cîțiva pași distanță se afla cabina În care paznicul parcării Își ținea socotelile pe timpul zilei și seara. M-am aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă și a intrat apucîndu-se să caute cartea poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vilelor de pe coasta dealului, păzite de camerele lor de luat vederi.) Locuiesc aici de doi ani și Încă nu-s convins că locul ăsta există cu adevărat... Ieși din atelier și mă conduse pe pasarelă printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după etaj pînă la cer. O dubă a unui atelier de decorațiuni interioare era parcată În fața intrării și cîțiva lucrători Își cărau Înăuntru postamentele și vopselurile. O camionetă trecu pe lîngă mine și trase În spatele dubei; doi bărbați coborîră din cabină și descărcară o pompă și un motor de jacuzzi. Am ieșit din mașină și am traversat, ajungînd În dreptul intrării pe cînd oamenii Începeau să urce treptele. Un portar În uniformă apăru din vestibul, ținu ușile deschise și ne pofti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe sub nuanțele și evazivitatea studiată a replicilor eliptice primite de la Frank. Vederea Renault-ului arzînd În noapte Îmi provocase o stare de excitație. Stîrnit de flăcările care păreau să țopăie pe tavanul dormitorului, am dat fuga În balcon și am văzut cabina aprinsă ca o lampă și fumul Înfuiorîndu-se În lumina farurilor de la mașinile pe care membrii clubului le trăgeau la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii moderne, incendierea automobilului, la care asistau tinerele de la discotecă, În rochiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care vă-nconjoară... dintotdeauna artele și criminalitatea au prosperat una lîngă alta. M-a condus pînă la ușă și a sunat după un taxi. Se privea În oglindă În timp ce vorbea, netezindu-și sprîncenele și aranjîndu-și părul ca un actor În cabina de machiaj. Ce voia să spună, că Bobby Crawford dăduse foc casei Hollinger și că Îl forțase cumva pe Frank să fie țapul lui ispășitor? Ne-am oprit pe trepte să așteptăm taxiul, cu toate acele graffiti strălucind lîngă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
suedezul morocănos, care Încă-și nutrea În tăcere amintirile despre Bibi Jansen, mă tot evita, nedorind să discute despre incendiul de la casa Hollinger. În perioadele de odihnă se retrăgea pe Halcyon, care era ancorat lîngă atelier, și stătea Închis În cabină, ignorînd complet zgomotul pașilor mei de pe puntea superioară. Hennessy aștepta În pragul clubului sportiv, zîmbind cu amabilitate pe sub mustața lui prietenoasă. O cămașă hawaiiană Îi acoperea burdihanul și-l făcea să pară reprezentantul tipic al categoriei de afaceriști dubioși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zi a lui Laumer, convertită În tripou, deși Crawford pusese piciorul În prag, interzicînd roata măsluită și cărțile măsluite. Dar cel mai aproape de inimioara evanghelică a lui Crawford, din moment ce implica În mod direct femeile din Residencia, era sexul ilicit. În cabinele telefonice de prin complex Începuseră să apară cărți de vizită scrise de mînă, care invitau voluntare pricepute Într-ale masajului și cu experiență În agenții de escortă să telefoneze la un număr din Estrella de Mar - de fapt la restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acum. Bobby Crawford a creat toate astea de unul singur. — Tot periculos rămîne. — Prostii. GÎndește-te la el ca la un preamărit organizator de distracții Îmbarcat pe un vas de croazieră plin de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]