8,515 matches
-
Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de incintă, azi prăbușit în parte. Lucrările au fost definitivate în anul 1802, inscripționat într-un cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni a fost lăsată moștenire fiului său cel mai mic, Gheorghe (Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
1930 și fabricat în cantități mici între 1933 și 1935. Mitraliera era alimentată dintr-un încărcător de tip tambur cu 30 de gloanțe și avea o cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
ilustrații, imprimantele cu jet de cerneală plasează pe pagină puncte foarte mici de cerneală (cu diametrul de 50-60 microni). Unele imprimantele cu jet de cerneală pot imprima numai cu cerneală neagră, altele cu neagră și colorată, stocată în așa-numitele cartușe. Deși cartușele imprimantelor cu jet de cerneală trebuie înlocuite periodic, imprimantele cu jet de cerneală sunt relativ ieftine. Unele imprimante cu jet de cerneală pot reproduce imagini de calitate înaltă și ilustrații detaliate. Pentru aplicarea cernelii pe hârtie și formarea
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
cu jet de cerneală plasează pe pagină puncte foarte mici de cerneală (cu diametrul de 50-60 microni). Unele imprimantele cu jet de cerneală pot imprima numai cu cerneală neagră, altele cu neagră și colorată, stocată în așa-numitele cartușe. Deși cartușele imprimantelor cu jet de cerneală trebuie înlocuite periodic, imprimantele cu jet de cerneală sunt relativ ieftine. Unele imprimante cu jet de cerneală pot reproduce imagini de calitate înaltă și ilustrații detaliate. Pentru aplicarea cernelii pe hârtie și formarea imaginii se
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
imaginii se folosesc tehnici variate, cum ar fi: jet unic continuu, jet cu cap multiplu, sistem cu jet-impuls și sistem cu cerneală solidă care este transformată în lichid (jet-bulă) în momentul transferului. Cele mai uzuale sunt două tehnologii de bază: Cartușul cu cerneală este alcătuit dintr-un rezervor pentru cerneala lichidă și este prevăzut cu mici duze, cu dimensiunea de un micron, prin care cerneala este evacuată pe pagină. Numărul de duze determină rezoluția imprimantei. Pentru tipărirea de text în alb
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
negru). Atunci când cele patru cerneluri sunt amestecate, imprimanta poate reproduce practic orice culoare. Imprimantele cu jet de cerneală au dezavantajul că adesea sunt mai lente (viteza fiind măsurată în pagini pe minut) decât imprimantele cu laser și necesită des reînnoirea cartușului de cerneală. Chiar și modele mai ieftine de imprimante laser monocrom oferă viteze de imprimare de până la 20 pagini pe minut, pe când imprimantele cu cerneală sunt semnificativ mai lente, cele ieftine rareori tipărind mai mult de 6 pagini pe minut
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
de imprimare de până la 20 pagini pe minut, pe când imprimantele cu cerneală sunt semnificativ mai lente, cele ieftine rareori tipărind mai mult de 6 pagini pe minut, de text negru. O imprimantă cu jet de cerneală poate imprima cu un cartuș cu cerneală neagră între 100 și 1.000 de pagini iar cu cartușul color între 100 și 500 de pagini, pe când cu un toner folosit la o imprimantă laser se pot tipări între 1.500 si 25.000 pagini, atât
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
semnificativ mai lente, cele ieftine rareori tipărind mai mult de 6 pagini pe minut, de text negru. O imprimantă cu jet de cerneală poate imprima cu un cartuș cu cerneală neagră între 100 și 1.000 de pagini iar cu cartușul color între 100 și 500 de pagini, pe când cu un toner folosit la o imprimantă laser se pot tipări între 1.500 si 25.000 pagini, atât alb negru cât și color. Unele imprimante color utilizează un singur cartuș înlocuibil
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
cu cartușul color între 100 și 500 de pagini, pe când cu un toner folosit la o imprimantă laser se pot tipări între 1.500 si 25.000 pagini, atât alb negru cât și color. Unele imprimante color utilizează un singur cartuș înlocuibil care conține rezervoarele pentru cele trei culori. Are dezavantajul că trebuie înlocuit atunci când se termină doar una din culori, deși în celelalte două rezervoare mai există cerneală, care se pierde. Spre deosebire de tipăriturile cu laser, care rezistă foarte bine în
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
paginile tipărite cu cerneală sunt foarte sensibile. În cazul în care cad pe ele picături de apă, cerneala difuzează și informația dispare. De asemenea, cerneala se „voalează” (decolorează) la expunerea prelungită la lumină puternică. Excepție fac imprimantele care tipăresc cu cartușe cu cerneală pigment.
Imprimantă cu jet de cerneală () [Corola-website/Science/329626_a_330955]
-
Focul de armă ia naștere prin explodarea unui cartuș detonat de un cui percutor, explozie care aruncă afară glonțul aflat pe țeava armei. El era executat de militari în cazul unui pluton de execuție, după ochire și comanda "foc", sau în anumite zone militare de posturile de pază sau
Foc de armă () [Corola-website/Science/329674_a_331003]
-
cel puțin 762 de focuri de armă mai ales asupra altor camioane. În anul 2009 un glonț ricoșat a rănit grav la gât o femeie care conducea un autoturism. La făptaș s-au găsit acasă două pistoale și 1300 de cartușe. Polițistul afirmă că aceasta ar fi un caz unic în istoria criminalisticii, când cineva, din ură contra oamenilor, comite în serie asemenea acte de violență. Cazul a fost foarte dificil de elucidat, deoarece gaura provocată de glonț era descoperită numai
Foc de armă () [Corola-website/Science/329674_a_331003]
-
(prescurtarea denumirii în limba rusă a "Автомат Калашникова образца 1974 года", cu sensul de Automat Kalașnikov model 1974) este o armă de asalt de 5,45x39 mm creată în anii 1970 ca o îmbunătățire a AKM care folosește cartușe de 7,62x39 mm. Arma a fost introdusă în serviciu și folosită efectiv în 1979 în Războiul Afgano-Sovietic. În prezent arma este folosită în marea majoritate a statelor care formau fosta URSS. S-au fabricat variante ale armei în Bulgaria
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
MPi-AK-74N, MPi-AKS-74N, MPi-AKS-74NK) și România (PA Md. 1986). Alături de fostele republici sovietice și țări din Europa de Est mai folosesc AK-74 Mongolia, forțele speciale din Coreea de Nord, și infanteria navală a Armatei Vietnameze. AK-74 este o adaptare al armei de asalt AKM cu cartuș 7,62mm la calibrul 5,45mm și câteva îmbunătățiri. Rezultatul îmbunătățirilor a fost o armă mult mai precisă și fiabilă decât AKM. Interschimbabilitatea pieselor între AK-74 și AKM este în jur de 50% (arcuri, șuruburi). Pușca de asalt a primit
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
foarte robust, compromite camuflajul armei. Proiectilul de 5,45×39 mm are o viteză mai mare (poate atinge 1000 m/s); din acest motiv curba balistică descrisă de glonț se apropie mai mult de o linie dreaptă decât glonțul celuilalt cartuș (de la AKM). Capacitatea de penetrare a noului glonț este mai mică, dar efectul distrugător este la fel de mare. După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
distrugător este la fel de mare. După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic (recul mai mic, mânuire mai ușoară, posibilitatea de a se transporta mai multe cartușe etc.).
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
Flak 18, foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și a țintelor vii erau folosite proiectile explozive, iar împotriva tancurilor și altor vehicule blindate erau folosite proiectile antitanc. Producția în masă a început după preluarea puterii de către regimul
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
tragere la 20-25 de proiectile pe minut. Din cauza problemelor apărute în serviciu, tunurile au fost folosite aproape exclusiv în Germania, unde puteau fi întreținute și reparate în mod corect. Flak 41 avea drept dezavantaje complexitatea mecanismelor și problemele cu muniția, cartușul blocându-se la extracție. Din cauza costurilor ridicate și a timpului mare de producție, germanii au fabricat relativ puține tunuri de acest tip, doar 556 în total. Pe durata războiului mii de tunuri de 88 mm de diferite modele au fost
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
hora din Stupca, explozie de energie populară spartă de poterașii trimiși cu arcanul.”" Regizorul Gheorghe Vitanidis a primit în 1973 Premiul pentru regie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Ciprian Porumbescu" (ex-aequo cu Sergiu Nicolaescu pentru filmul "Ultimul cartuș"). De asemenea, inginerul de sunet Dan Ionescu a primit Premiul pentru coloană sonoră al ACIN pentru activitatea sa la acest film (ex-aequo cu Anușavan Salamanian pentru filmul "Veronica").
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
modelului MP5. Compania Heckler & Koch, încurajată de succesul puștii automate G3, a proiectat o familiei de arme constând în patru tipuri diferite de arme care aveau la bază configurația și mecanismul intern al puștii G3. Primul tip de armă folosea cartușul 7,62×51mm NATO, al doilea utiliza cartușul 7,62×39mm M43, al treilea tip de armă folosea cartușul 5,56×45mm NATO, iar ultimul tip de armă utiliza cartușe 9×19mm Parabellum. MP5 făcea parte din ultimul tip de
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
puștii automate G3, a proiectat o familiei de arme constând în patru tipuri diferite de arme care aveau la bază configurația și mecanismul intern al puștii G3. Primul tip de armă folosea cartușul 7,62×51mm NATO, al doilea utiliza cartușul 7,62×39mm M43, al treilea tip de armă folosea cartușul 5,56×45mm NATO, iar ultimul tip de armă utiliza cartușe 9×19mm Parabellum. MP5 făcea parte din ultimul tip de arme, fiind denumită inițial HK54. În anul 1964
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
patru tipuri diferite de arme care aveau la bază configurația și mecanismul intern al puștii G3. Primul tip de armă folosea cartușul 7,62×51mm NATO, al doilea utiliza cartușul 7,62×39mm M43, al treilea tip de armă folosea cartușul 5,56×45mm NATO, iar ultimul tip de armă utiliza cartușe 9×19mm Parabellum. MP5 făcea parte din ultimul tip de arme, fiind denumită inițial HK54. În anul 1964 a început proiectarea armei, aceasta fiind introdusă în dotarea Poliției Federale
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
mecanismul intern al puștii G3. Primul tip de armă folosea cartușul 7,62×51mm NATO, al doilea utiliza cartușul 7,62×39mm M43, al treilea tip de armă folosea cartușul 5,56×45mm NATO, iar ultimul tip de armă utiliza cartușe 9×19mm Parabellum. MP5 făcea parte din ultimul tip de arme, fiind denumită inițial HK54. În anul 1964 a început proiectarea armei, aceasta fiind introdusă în dotarea Poliției Federale Germane, grănicerilor și forțelor speciale doi ani mai târziu. MP5 este
Heckler amp; Koch MP5 () [Corola-website/Science/327649_a_328978]
-
ultim cadou pe care l-a ascuns. Ralphie îl deschide și descoperă pușca Red Ryder mult visată. Ralphie iese cu arma afară și trage într-o țintă cocoțată pe un semn metalic aflat în curtea din spate. Cu toate acestea, cartușul BB ricoșează înapoi și îi sparge ochelarii lui Ralphie. În timp ce-i caută, crezând că împușcătura l-a orbit, Ralphie calcă pe ochelari și-i sparge. Pentru a ascunde această faptă, Ralphie îi spune mamei sale că un sloi de gheață
Poveste de Crăciun (film) () [Corola-website/Science/327739_a_329068]