10,204 matches
-
al XIII-lea, Cavalerii teutoni au fost invitați să se așeze în zona din jurul localității Chełmno pentru a ajuta la alungarea prusacilor păgâni. Bucurându-se de mâna liberă dată de edictul papal, care-i lăsa să-și aleagă singuri mijloacele, cavalerii și-au stabilit un centru al puterii în zona de coastă a regiunii baltice în ceea ce este azi parte din Lituania, Letonia și Estonia și, începând de aici, au dus o luptă continuă pentru noi cuceriri. Atacurile din secolul al
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
și Estonia și, începând de aici, au dus o luptă continuă pentru noi cuceriri. Atacurile din secolul al XIV-lea împotriva Poloniei le-au asigurat controlul asupra unor orașe precum Chełmno (Kulm) și Pomorze (Pommern). În lupta împotriva lituanienilor păgâni, cavalerii teutoni au pornit mai multe cruciade, în luptă intrând de partea teutonilor și cavaleri din alte țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Atacurile din secolul al XIV-lea împotriva Poloniei le-au asigurat controlul asupra unor orașe precum Chełmno (Kulm) și Pomorze (Pommern). În lupta împotriva lituanienilor păgâni, cavalerii teutoni au pornit mai multe cruciade, în luptă intrând de partea teutonilor și cavaleri din alte țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă față planurilor
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
împreună, să facă față planurilor expansioniste ale teutonilor. Jogaila s-a creștinat și a devenit rege al Poloniei ca Vladislav al II-lea Iagello. Convertire lituanienilor la creștinism a îndepărtat singurul motiv pentru care s-ar mai fi justificat prezența cavalerilor teutoni și organizarea cruciadelor antipăgâne. Cavalerii teutoni au invadat încă o dată în 1398 statele creștine acum ale Poloniei și Lituaniei. Polono-lituanienii nu au putut decât să sufere întăcere, deoarece nu erau încă pregătiți militar să facă față amenințării teutone. În
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
ale teutonilor. Jogaila s-a creștinat și a devenit rege al Poloniei ca Vladislav al II-lea Iagello. Convertire lituanienilor la creștinism a îndepărtat singurul motiv pentru care s-ar mai fi justificat prezența cavalerilor teutoni și organizarea cruciadelor antipăgâne. Cavalerii teutoni au invadat încă o dată în 1398 statele creștine acum ale Poloniei și Lituaniei. Polono-lituanienii nu au putut decât să sufere întăcere, deoarece nu erau încă pregătiți militar să facă față amenințării teutone. În 1409, a izbucnit o revoltă în
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
ale vărului său Vytautas cel Mare (căruia Jagiełło îi cedase puterea) s-au reunit pe 2 iulie 1410. O săptămână mai târziu, armata unită a traversat granița teritoriului teuton, îndreptându-se spre cartierul general al inamicului din castelul Marienburg (Malbork). Cavalerii teutoni au fost luați prin surprindere de această mișcăre. Ulrich von Jungingen și-a retras forțele din Schwetz (Świecie) și a hotărât să organizeze o linie de apărare pe râul Drewenz (Drwęca). Vadurile râului au fost întărite cu palisade, iar
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
aliat era apărat de armata Marelui Duce Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul moldovenesc. Forțele cavalerilor teutoni erau compuse în special din cavalerie grea și infanterie. În rândurile lor se aflau mercenari din vestul Europei, numiți "oaspeți ai Ordinului". Efectivele exacte ale celor două tabere nu pot fi estimate cu ușurință. Istoricii se pot baza doar
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Ambele armate aveau tabere militare întărite, unităti mobile de care de lupta (tabor) și altele, care formau cam 10% din efective. Ambele armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene de cavalerie ușoară erau compuse din cam 180 de luptători. Structura unităților de pedestrași (sulițași, arcași, trăgători cu arbaleta) sau
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
reușit, cu ajutorul rezervelor poloneze de husari, să spargă liniile teutone și să se retragă spre liniile poloneze. Cavaleria grea teutonă a început să urmărească în mod dezorganizat lituanienii care se retrăgeau strategic, ceea ce avea să se dovedească o greșeală fatală. Cavalerii au pătruns în zonele mlăștinoase, unde Vytautas își reorganizase trupele și de unde a repornit atacul. În același timp, pe flancul drept polonez au continuat luptele violente. După câteva ore, se părea că teutonii încep să câștige supremația pe câmpul de
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
de apărare a fost străpunsă de polonezi și a început măcelul. Conform autorului anonim al "Cronicii conflictului regelui Poloniei Ladislaus cu teutonii din Anno Domini 1410", în zona taberei erau mai multe cadavre decât pe restul câmpului de bătaie. Urmărirea cavalerilor teutoni care fugeau a continuat până la căderea întunericului. În ciuda superiorității tehnologice a Cavalerilor teutoni - a fost primă bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosită artileria - numărul mai mare și superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
anonim al "Cronicii conflictului regelui Poloniei Ladislaus cu teutonii din Anno Domini 1410", în zona taberei erau mai multe cadavre decât pe restul câmpului de bătaie. Urmărirea cavalerilor teutoni care fugeau a continuat până la căderea întunericului. În ciuda superiorității tehnologice a Cavalerilor teutoni - a fost primă bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosită artileria - numărul mai mare și superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
teutoni care fugeau a continuat până la căderea întunericului. În ciuda superiorității tehnologice a Cavalerilor teutoni - a fost primă bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosită artileria - numărul mai mare și superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alți 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai mulți dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai mulți conducători, au fost uciși
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
teutoni - a fost primă bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosită artileria - numărul mai mare și superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare. Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alți 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai mulți dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai mulți conducători, au fost uciși. În afară de Marele Maestru al Ordinului, Ulrich von Jungingen, au mai fost uciși Marele
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Schaumburg din Sambia au fost decapitați pe câmpul de luptă la ordinul lui Vytautas cel Mare. Singurul conducător de rang înalt al Ordinului care a scăpat a fost Komturul de Elbing, Werner von Tettinger. Măcelărirea unui așa mare număr de cavaleri aristocrați era ceva neobișnuit pe câmpurile de luptă medievale. Acest fapt a fost posibil datorită participării la luptă a infanteriștilor țărani. Spre deosebire de nobili, țăranii nu primeau nici o recompensă pentru cavalerii luați prizonieri și, astfel, ei nu aveau nici un interes să
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Elbing, Werner von Tettinger. Măcelărirea unui așa mare număr de cavaleri aristocrați era ceva neobișnuit pe câmpurile de luptă medievale. Acest fapt a fost posibil datorită participării la luptă a infanteriștilor țărani. Spre deosebire de nobili, țăranii nu primeau nici o recompensă pentru cavalerii luați prizonieri și, astfel, ei nu aveau nici un interes să-i prindă vii pe teutoni. După bătalie, forțele polono-lituaniene au rămas trei zile pe câmpul de luptă. Toți nobilii de rang superior uciși în luptă au fost ingropați în morminte
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
să ridice asediul. În timpul luptelor au fost luați mai multe sute de prizonieri. Cea mai mare parte a mercenarilor a fost eliberată după bătălie, cu condiția ca să se reîntiarcă la Cracovia pe 29 septembrie 1410. Au fost eliberați și câțiva cavaleri teutoni, care au fost trimiși să caute bani pentru răscumpărarea camarazilor lor. Recompensele cerute au fost împovăratoare pentru bugetul Ordinului teuton. De exemplu, pentru un mercenar numit Holbracht von Loym au trebuit să fie plătiți "de 60 de ori numărul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
a anexat ținutul Dobrzyń iar Lituania a recuperat Samogiția. Tratatul de pace s-a dovedit o înfrângere diplomatică a polono-lituanienilor, care nu au reușit să transforme marea victorie militară într-o victorie politică de amploare - desființarea Ordinului teutonic. Masacrarea celor mai mulți cavaleri teutoni pe câmpul de luptă a lăsat Ordinul cu prea puține forțe pentru apărarea teritoriilor stăpânite. Din acel moment, Marele Maestru a trebuit să se bazeze pe mercenari pentru a ține sub control ce zone mai stăpânea, o sarcină bugetară
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
mai stăpânea, o sarcină bugetară care avea să se dovedească extrem de grea. Deși Heinrich von Plauen cel Bătrân, succesorul lui Ulrich von Jungingen, a reușit să-și salveze statul de la prăbușirea definitivă, el a trebuit să facă față opoziției orășenilor, cavalerilor și chiar a camarazilor din Ordin. În scurtă vreme, teutonii au pierdut sprijinul popular datorită conflictelor interne și a creșterii impozitelor, ceea ce a dus câteva decenii mai târziu la formarea Confederației Prusace de opoziție. A apărut o serie de conflicte
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
rânduri, ultima distincție fiind Ordinul Național al României, în 2002. A înregistrat peste 300 de cântece populare din Ardeal și a scos 16 discuri, iar în 2002 a primit din partea Președintelui României, Ion Iliescu, diploma de merit cu grad de cavaler și o insignă de platină. Când s-a înființat Studioul de Radio din Cluj a avut loc un concurs pentru un post de cântăreț de muzică populară. A fost aleasă dintre alți 64 de candidați. A fost evenimentul care i-
Maria Peter () [Corola-website/Science/303070_a_304399]
-
de nord-vest. Mama lui Vladislav, Uliana de Tver, l-a îndemnat pe fiul ei să se căsătorească cu Sofia, fiica prințului Dmitri din Moscova, care îi cerea să se convertească la ortodoxism. Această obțiune era impusă pentru a opri cruciadele Cavalerilor Teutoni împotriva Lituaniei. În schimb, Vladislav a ales să accepte o căsătorie cu o prințesă de origine poloneză, pentru a deveni catolic, astfel, s-a căsătorit cu Hedviga a Poloniei, când fata avea vârsta de 11 ani. Această ofertă a
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu greu să-și susțină cauza acestei cruciade și s-a confruntat
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul de la Ostrów, unde Vladislav predase guvernarea Lituaniei lui Vytautas, verișorul său, în schimbul păcii: Vytautas avea să conducă
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
Ducelui Suprem a morahului polonez. Skirgaila a fost mutat din Ducatul Trakai și a devenit prinț de Kiev. Vytautas a acceptat inițial statutul său, dar curând, a început să urmărească independența Lituaniei de Polonia. Perioada de război între lutianiei și Cavalerii Teutoni a fost încheiată pe 12 octombrie 1398, prin Tratatul de la Salynas, numit după insula râului Neman, acolo unde a fost întocmit și semnat. Lituania a fost de acord să cedeze Samogiția și să-i asiste pe cavalerii teutoni în
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
lutianiei și Cavalerii Teutoni a fost încheiată pe 12 octombrie 1398, prin Tratatul de la Salynas, numit după insula râului Neman, acolo unde a fost întocmit și semnat. Lituania a fost de acord să cedeze Samogiția și să-i asiste pe cavalerii teutoni în campania asupra Pskov, în timp ce ordinul fusese deacord să ajute Lituania într-o campanie de a confisca regiunea Novgorod. La scurt timp după accea, Vytautas a fost încoronat rege, de către nobilii locali, însă în anul urămtor, forțele sale și
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
revoltele din provinciile din est. Unul dintre frații lui Vladislav, nemulțumitul Švitrigaila, a ales acest moment pentru a stârni revolte și pentru a se declara Mare Duce. Pe 31 ianuarie 1402, s-a prezentat în Marienburg, unde a câștigat sprijinul cavalerilor. Războiul s-a încheiat cu Tratatul de la Raciąż pe 22 mai 1404. Vladislav a cedat formal regiunea Samogiția și a fost deacord să sprijine ordinul în Pskov, iar în schimb, Konrad von Jungingen s-a angajat să vândă Poloniei, regiunea
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]