9,035 matches
-
cehă, dar celelelate trei erau locuite predominant de polonezi. În secolul al XIX-lea, numărul etnicilor germani a crescut. După scăderea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la începutul secolului al XX-lea și apoi între 1920 și 1938, populația cehă a crescut semnificativ (în principal ca urmare a imigrației și asimilării localnicilor) iar polonezii au devenit minoritari, așa cum sunt și astăzi. Un alt grup etnic important l-au constituit evreii, dar aproape întreaga populație evreiască a fost exterminată în timpul celui
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Polonia) și nu în Transolza propriu-zisă. Termenul polonez "Zaolzie" (care se traduce „Transolza”, adică „pământurile dincolo de Olza”) este utilizat predominant în Polonia și de către minoritatea poloneză din acel teritoriu. În cehă, ea este denumită "České Těšínsko"/"Českotěšínsko" ("Țara Cieszynului/Těšínului ceh"), "Zaolží" sau "Zaolší" (echivalent cu polonezul "Zaolzie"), "Těšínsko" sau "Těšínské Slezsko" (adică Silezia Cieszynului). Termenul "Zaolzie" este folosit și de către savanții străini, inclusiv de etnolingvistul american Kevin Hannan. Termenul "Transolza" denumește teritoriul fostelor districte Český Těšín și Fryštát, în care
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
este folosit și de către savanții străini, inclusiv de etnolingvistul american Kevin Hannan. Termenul "Transolza" denumește teritoriul fostelor districte Český Těšín și Fryštát, în care populația poloneză forma majoritatea în conformitate cu recensământul austriac din 1910. Acest teritoriu formează partea estică din porțiunea cehă a Sileziei Cieszynului. Istoricul Józef Szymeczek observă însă că acesta este confundat adesea cu întreaga porțiune cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul Frýdek-Místek. La început
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
districte Český Těšín și Fryštát, în care populația poloneză forma majoritatea în conformitate cu recensământul austriac din 1910. Acest teritoriu formează partea estică din porțiunea cehă a Sileziei Cieszynului. Istoricul Józef Szymeczek observă însă că acesta este confundat adesea cu întreaga porțiune cehă a Sileziei Cieszynului. De la reforma administrativă cehoslovacă din 1960, Transolza este formată din districtul Karviná și partea estică din districtul Frýdek-Místek. La început, zona a făcut parte din Moravia Mare. Între 950 și 1060, ea a intrat sub dominația Principatului
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
din 1060 a devenit parte a Poloniei. Din 1327, întreaga zonă a Ducatului Cieszynului a devenit fief autonom al coroanei Boemiei. După moartea în 1653 a Elizabetei Lucretia, ultimul domnitor polonez din dinastia Piaștilor, a trecut direct în mâinile regilor cehi din dinastia Habsburg împreună cu restul Ducatului Cieszynului. Când majoritatea Sileziei a fost cucerită de Frederick cel Mare al Prusiei în 1742, zona Cieszyn făcea parte din mica porțiune sudică ce a rămas în granițele monarhiei Habsburgice (Silezia Austriacă). Până la jumătatea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
locale nu se identificau ca membri ai unor entități etnolingvistice mai mari. În Silezia Cieszynului (ca și în toate zonele de graniță vest-slave), diferite identități teritoriale erau predominante înaintea apariției identității etnice și naționale. Conștiința apartenenței la poporul polonez sau ceh s-a răspândit încet în Silezia. Din 1848 până la sfârșitul secolului al XIX-lea, localnicii cehi și polonezi au cooperat, uniți împotriva tendințelor de germanizare din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. La sfârșitul secolului, au apărut tensiuni interetnice pe măsură ce
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
și în toate zonele de graniță vest-slave), diferite identități teritoriale erau predominante înaintea apariției identității etnice și naționale. Conștiința apartenenței la poporul polonez sau ceh s-a răspândit încet în Silezia. Din 1848 până la sfârșitul secolului al XIX-lea, localnicii cehi și polonezi au cooperat, uniți împotriva tendințelor de germanizare din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. La sfârșitul secolului, au apărut tensiuni interetnice pe măsură ce creștea importanța economică a regiunii. Această creștere a determinat un val de imigranți din Galiția. Circa
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
polonezi săraci, dintre care jumătate erau analfabeți. Ei lucrau în minele de cărbune și în metalurgie. Pentru aceștia, cel mai important factor era bunăstarea materială; le păsa puțin de țara din care plecaseră. Aproape toți au fost asimilați de către populația cehă autohtonă. Mulți dintre ei s-au stabilit la Ostrava (la vest de frontiera etnică), întrucât industria grea se răspândea în întregul vest al Sileziei Cieszynului. Chiar și astăzi, etnografii au constatat că circa 25.000 de locuitori din Ostrava (circa
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
vest de frontiera etnică), întrucât industria grea se răspândea în întregul vest al Sileziei Cieszynului. Chiar și astăzi, etnografii au constatat că circa 25.000 de locuitori din Ostrava (circa 8% din populația orașului) au nume de familie poloneze. Populația cehă (ce trăia în principal în nord: Bohumín, Orlová etc.) a scăzut numeric la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind asimilată de populația locală majoritar poloneză. Acest proces a fost influențat de industrializarea regiunii. La început, ambele consilii naționale ("Rada Narodowa
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
fiind asimilată de populația locală majoritar poloneză. Acest proces a fost influențat de industrializarea regiunii. La început, ambele consilii naționale ("Rada Narodowa Księstwa Cieszyńskiego" poloneză în declarația sa "Ludu śląski!" din 30 octombrie 1918 și "Zemský národní výbor pro Slezsko" cehă în declarația de la 1 noiembrie 1918) au revendicat fiecare întreaga Silezie a Cieszynului. La 31 octombrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial și în condițiile dizolvării Austro-Ungariei, majoritatea zonei a fost preluată de autoritățile locale poloneze susținute de forțele armate. Acordul provizoriu
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
a fost convenită la 3 februarie. Cehoslovacia nou înființată a revendicat zona parțial pe motive istorice și etnice, dar mai ales pe motive economice. Teritoriul era important pentru cehi întrucât pe acolo trecea linia de cale ferată ce lega Silezia Cehă de Slovacia (Calea ferată Košice-Bohumín, una dintre cele doar două căi ferate ce legau regiunile istorice cehești de Slovacia la acea vreme). Zona este și foarte bogată în cărbune negru. Multe mine importante de cărbune, precum și fabrici de metalurgie se
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
zona Teschenului se bolșeviza (...) Cehii au adunat trupe substanțiale de infanterie - circa 15.000 de oameni - și la 23 ianuarie 1919, au invadat zonele deținute de polonezi. Pentru a-i deruta pe polonezi, cehii au recrutat ofițeri aliați de origine cehă și i-au pus în fruntea forței de invazie, în uniformele lor. După câteva lupte de mică anvergură, mica forță de apărare poloneză a fost aproape cu totul îndepărtată." În 1919, chestiunea a fost luată în discuție la Paris în fața
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
revendicările pe motive etnografice și că cehii și le-au motivat prin nevoia de cărbunele din Teschen, util pentru a influența acțiunile Austriei și Ungariei, ale căror capitale erau alimentate cu cărbune din ducat. Watt a trecut cu vederea minoritatea cehă din zonă și nevoia cehoslovacilor de calea ferată ce ducea în Slovacia de est și trecea prin Transolza. În cele din urmă, aliații au hotărât ca cehii să primească 60% din terenurile carbonifere și ca polonezii să primească majoritatea populatiilor
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
ducea în Slovacia de est și trecea prin Transolza. În cele din urmă, aliații au hotărât ca cehii să primească 60% din terenurile carbonifere și ca polonezii să primească majoritatea populatiilor și linia de cale ferată strategică. Watt scrie: „emisarul ceh Edvard Beneš a propus un plebiscit. Aliații au fost surprinși, gândindu-se că cehii vor pierde în mod sigur. Beneš a fost însă insistent și s-a anunțat plebiscit pentru septembrie 1919. În realitate, Beneš știa foarte bine ce face
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Beneš i-a convins pe francezi și pe britanici să traseze o frontieră care să acorde Cehoslovaciei majoritatea teritoriului Teschenului, calea ferată vitală și toate terenurile carbonifere importante. Cu această frontieră, 139.000 de polonezi urmau să rămână în teritoriu ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de partea poloneză”. „A doua zi dimineața, Beneš a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit, Beneš i-a convins pe polonezi
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
al lui Beneš nu era diplomație, ci o simplă escrocherie (...) După cum avertiza primul ministru polonez Wincenty Witos: «poporul polonez a primit o lovitură ce are să joace un rol important în relațiile noastre cu Republica Cehoslovacă. Hotărârea Consiliului Ambasadorilor a dat cehilor o parte din pământul polonez cu o populație majoritar poloneză... Hotărârea a cauzat o prăpastie între aceste două popoare care altfel ar fi fost unite economic și politic» (...).” Toată afacerea a răcit relațiile Praga-Varșovia și s-a dovedit a fi
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
întrucât naționalitatea se baza pe autodeclarare și mulți polonezi s-au declarat cehi doar de teama de noile autorități și pentru a obține anumite beneficii. Legea cehoslovacă garanta drepturi pentru minoritățile naționale, dar realitatea din Transolza era diferită. Autoritățile locale cehe au îngreunat obținerea cetățeniei de către polonezii autohtoni, deși procesul era accelerat atunci când persoana care cerea cetățenia se angaja să se declare ceh și să-și dea copiii la o școală cehească. Noile școli cehești erau adesea mai bine susținute și
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
obține anumite beneficii. Legea cehoslovacă garanta drepturi pentru minoritățile naționale, dar realitatea din Transolza era diferită. Autoritățile locale cehe au îngreunat obținerea cetățeniei de către polonezii autohtoni, deși procesul era accelerat atunci când persoana care cerea cetățenia se angaja să se declare ceh și să-și dea copiii la o școală cehească. Noile școli cehești erau adesea mai bine susținute și echipate, ceea ce i-a determinat pe mulți polonezi să-și trimită copiii la ele. S-au construit scoli cehești și în comune
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Doilea Război Mondial, Transolza a revenit la Cehoslovacia în frontierele de la 1920, deși polonezii localnici sperau să revină la Polonia. Deși mare parte din cehoslovacii de etnie germană au fost expulzați, populația poloneză locală a suferit din nou discriminări, mulți cehi acuzându-i pentru discriminările autorităților poloneze în 1938-1939. Organizațiile poloneze au fost din nou interzise, și autoritățile cehoslovace au efectuat arestări și concedieri ale polonezilor. Situația s-a îmbunătățit întrucâtva când Partidul Comunist din Cehoslovacia a preluat puterea în februarie
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
industrială a continuat și în regiune au sosit mulți imigranți (mai ales din alte părți ale Cehoslovaciei, în principal din Slovacia). Sosirea slovacilor a modificat semnificativ compoziția etnică a zonei, întrucât aproape toți imigranții slovaci au fost asimilați de majoritatea cehă în decursul timpului. Numărul de slovaci autodeclarați este în scădere rapidă. Ultima școală primară slovacă din Karviná s-a închis de mai mulți ani. După dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, Transolza a fost inclusă în Cehia independentă. O importantă minoritate poloneză
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
slovaci autodeclarați este în scădere rapidă. Ultima școală primară slovacă din Karviná s-a închis de mai mulți ani. După dizolvarea Cehoslovaciei în 1993, Transolza a fost inclusă în Cehia independentă. O importantă minoritate poloneză rămâne însă acolo. Aderarea Republicii Cehe și a Poloniei la Uniunea Europeană în mai 2004, și mai ales admiterea lor în zona Schengen spre sfârșitul lui 2007, au redus importanța disputelor teritoriale, punând capăt controalelor sistematice la frontieră. Semnele care interzic traversarea frontierei au fost înlăturate, cetățenii
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Ignaz Herman Körner, în anul 1909. Numele de Hakoah vine din limba ebraică care înseamnă "Puterea". Fiind prima echipă totalmente evreiască, Hakoah a atras mulți fani în întreaga lume în special în Rusia și Statele Unite ale Americii. De altfel, autorul ceh Franz Kafka simpatiza Hakoah Viena. În anul 1922 Hakoah Viena termină Campionatul -Bundesliga- pe locul doi. În 1923 echipa întreprinde o călătorie în Anglia unde va disputa o partidă amicală cu finalista FA Cup, West Ham United, încheiată cu neverosimilul
SC Hakoah Viena () [Corola-website/Science/326715_a_328044]
-
-ul de debut al proiectului a fost cel mai difuzat cântec din anul 2009, în România. De asemenea, piesa celor de la Radio Killer a fost licențiata în alte țări din Europa: Rusia, Germania, Ucraina, Turcia, Italia, Polonia, Slovacia, Franța, Republica Cehă. Cei șapte productători care au contribuit la proiectul "Radio Killer" au fost deconspirați unul câte unul pe site-ul oficial www.radiokiller.ro. Începând cu Smiley și continuând cu Elefunk (n.r Șerban Cazan, DJ Cell Block, Karie, Boogie Mân
Radio Killer () [Corola-website/Science/326776_a_328105]
-
într-un clopot de aer și parcurge și al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reușește să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peșteră atinge o lungime scufundata de 105m. Următoarele tentative aparțin unui grup de scufundatori cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70m, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 și -70m. Aceasta se întâmplă în anul 1988. În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România, si
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
Intriga din episod urmează firul acțiunii din povestire într-un mod semiautobiografic, cu Poe-însuși trecând printr-o serie de evenimente care implică o pisică neagră pe care le-a folosit pentru a scrie povestirea cu același nume. În 1970, scriitorul ceh Ludvík Vaculík a făcut multe referiri la „O pogorâre în Maelström”, ca și la „Pisica neagră”, în romanul său "The Guinea Pigs". O compilație a operei lui Poe a fost lansată în 1997 pe un dublu CD intitulat "Closed on
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]