8,539 matches
-
sfîrșeau! parcă se topea carnea de pe el, pînă nu mai rămaseră din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea el însuși despre soarta lui, ieși la iveală în chip ciudat într-o rugăminte pe care ne-o făcu. într-o zi, în lumina cenușie a zorilor, îl chemă la el pe un marinar și, apucîndu-i mîna, îi povesti că, la Nantucket, văzuse din întîmplare niște bărcuțe făcute dintr-un lemn
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi și ciudat, cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît nici el nu-și dădu seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndrepta spre Ecuator. O călătorie atît de lungă pe mările acelea pustii, apoi, nu peste multă vreme, pe apele monoton de line, pe care-l mînau, în răspăr, alizeele ce băteau statornic pe-acolo - toate acestea păreau să fie preludiul ciudat de calm al unei furtuni năpraznice. în cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
patru de tunuri - se așază în fruntea unei mese la care se-adună toți căpitanii și locotenenții. Ha! Ce-i asta? Epoleți, epoleți, o mulțime de epoleți! Treceți de jur-împrejur carafele! Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de cinci picioare, cu o mutră fricoasă, de cîine bătut? A sărit odată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele, scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de spumă, desfășurat în fața ei. Prin întreaga ei înfățișare, își trăda firea aprigă, răzbunătoare, dorința de a pedepsi, răutatea veșnică. Orice-ar fi putut face omul, fortăreața albă a frunții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de represiune împotriva omului? Cele mai bune pagini din romanele lui P. analizează astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
sau mai puțin emasculat. Prin leninism sistemic înțeleg ideologia Uniunii Sovietice de-a lungul epocii Brejnev, în special perioada care a început cu conferința pentru securitate și cooperare în Europa și a continuat cu începutul anilor '80. Acum, oricât de ciudat ar părea, leninismul a dezvoltat caracteristici care l-au apropiat foarte mult de conservatorism. Leninismul clasic, revoluționar, era de acum mort și îngropat; a fost înlocuit cu un surogat al leninismului, o cochilie pietrificată de dogmatism ideologic, birocratizare excesivă și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s? nu lucrezi duminică, s? nu m? n�nci �n zilele de post, s? nu iube? ți via? a, a? a cum fac c? lug? rîi, adic? s? nu tr? ie? ți� ? i: �Un talent nefolosit �nseamn? furt�. Sau: �Nu este ciudat c? oamenii se g�ndesc la moarte c�nd s�nt at�tea de f? cut �n timpul vie? îi? � ? i apoi: �Banii au valoare numai dac? s�nt c�? tiga? i prin munc?; altfel nu s�nt dec�ț metal murdar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de a c? ror formare depindeau at�ț de mult economia ? i prosperitatea Rom�niei Mari! Iorga ignoră �nmul? irea alarmant? a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul s? u, Eminescu, era con? tient de problema aceasta ? i pomenea mereu de �proletariatul condeiului�. E ciudat c? Iorga nu a lansat niciodat? o campanie serioas? de alfabetizare, dat fiind c? mai mult de 50% din populă? ie era analfabet?. Pe la sf�r? ițul toamnei lui 1922, amarul studen? ilor a dus la o grev? studen? easc? general
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ie pentru acele milioane de oameni află? i �n suferin?? �185. Trebuie s? se fi aflat �ntr? o mare dilem? atunci c�nd cei din Rif s? au ridicat sub conducerea lui Abd el Krim �mpotriva colonialismului francez ? i spaniol. Este ciudat faptul c? Iorga credea c? mi? carea era �n �ntregime manipulat? de c? tre germani. Partidul Comunist Francez a fost ? i el ? inta atacurilor sale. Iorga acuz�ndu? l c? �nc? lcase principiul unit?? îi na? ionale, sprijinindu? i pe insurgen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tor� politic de zi cu zi, manifest�nd mai cur�nd o reac? ie dec�ț o reflec? ie spontan?. Una dintre tr? s?turile permanente ale �Neamului rom�nesc� fuseser? atacurile violente ale lui Iorga la adresa corup? iei dominante, �ntr? un amestec ciudat cu m�na nonviolent? a unui tat? care vede c? odraslele lui nu tr? iesc conform normelor s? m?n? torismului ? i ale revolu? iei culturale care se presupunea c? va decurge din acestă. Din p? cate, violen? a atacurilor lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i �ncepe critică metodei ? i a operei istorice a lui Iorga afirm�nd c? �lucr? rile lui Iorga asupra istoriei ungurilor s�nt scrise cu pățim? ? i s�nt pline de gre? eli inten? ionate�202. Există �nc? o coinciden?? ciudat?. Majoritatea cov�r? itoare a celor mai importan? i istorici unguri revizioni? ți proveneau din teritorii pierdute �n favoarea statelor succesoare, cu multe rude r? mase acolo. Mul? i arhivari au avut soarta această, ceea ce f? cea s? le sporeasc? am? r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Rom�nia trebuie rezolvat? �. �Dup? e?ecul sionismului�, evreii trebuiau s? g?seasc? o bucat? de p? m�nt care s? fie doar a lor, unde �oamenii ace? tia s? poat? intra �n r�ndul marilor popoare creatoare ale lumii�. Este ciudat faptul c? Iorga sus? inea c? evreii americani adoptaser? o atitudine l? udabil? , care ar fi trebuit s? fie urmat? de ceilal? i evrei. Putem afirmă �n timp c? Statul Israel constituie un memento pe care sionismul nu l? a ratat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Germaniei, ceea ce a fost destul de u? or, din moment ce cealalt? Germanie era �ngropat? sub ruinele Cancelariei Reichului de la Berlin (sau, la M�nchen, sub ruinele monumentului din Feldhernhalle aruncat �n aer de Corpul de Ingineri al Armatei Statelor Unite). Printr? o ? ans? ciudat? , Boeru a avut noroc �n ambele Germanii, dar l? a irosit. El a r? mas �n istorie că asasin al lui Nicolae Iorga, de? i s? a str? duit din r? sputeri s? nu r? m�n? cu imaginea această. Istoria n? ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Mutafciev, Bulgars et Roumains dans l'histoire des pays danubiens, Sofia, 1932 211�Dom�novszky (op. cît. , pp. 82-83) sus? ine c? jude? ele Albă, Turda, Some? ? i Cluj erau �nc? la sf�r? ițul Evului Mediu �aproape �n �ntregime� maghiare, ceea ce pare ciudat, �ntruc�ț zona această eră calea pretinsei �infiltr? ri� a rom�nilor. Dom�novszky ignor? bastionul rom�nesc din Mun? îi Apuseni pe care �l �nconjoar? aceste jude? e 212�Van Loon, op. cît. , p. 370 213��Neamul rom�nesc�, 8 noiembrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din noi, călătorii. Întotdeauna îl las pe Alexa să fie Călăuza mea. Așa, drumurile inițiatice nu se vor termina nicicînd. Închid ochii. E trecut de miezul nopții într-o gară pustie. Doi bărbați însoțesc o femeie. Nu se aud cuvinte. Ciudat... Sînt numai gesturi, multe inutile, care își doresc să îmblînzească despărțirea. Locomotiva șuieră de departe. "Pleci..." spune sobru Tucu. În noaptea adîncă și grea, Alexa murmura monologul Soniei din Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
permanente de sensibilizare la lumea filmului prin detalii creatoare de senzații foarte exacte de spaimă, de milă, de frig, de izolare, de revoltă în fața siluirii naturii umane în ce are ea mai nobil și intangibil: sufletul omenesc. [...] Pentru că oricât de ciudat ar părea acest film, care nu are nimic atracțios, care nu ține să fie frumos, acest film care vorbește grav și cu o duritate apăsată despre lucruri grave și dure este făcut, totuși, cu gândul la spectator. Sigur, spectatorul este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care nu se angajează în confruntările umane. Starea mea e un amestec de stări. E o veghe în care frica și câteodată nostalgia copilăriei s-au îngemănt în ceva ciudat, la răspântia dintre tinerețe și bătrânețe, fără a se mai vedea în afară, ci numai pândindu-se înăuntru. Cred că trebuie să continui jocul, cred că trebuie să mă ofer până la capăt, cred că am obligația de a nu renunța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mi-am amintit de regizorul Alexa Visarion. Știu că ai avut fel de fel de inițiative culturale, ai lucrat în străinătate, ai fost și esti director de teatru. N-ai mai pus nimic în scenă. De ce? Se întâmplă un lucru ciudat în mine. Probabil că este experiența tulburătoare a trecerii la o altă vârstă, am împlinit 45 de ani. Apoi faptul că am fost implicat în evenimentele din decembrie '89, mi-au dat și o anumită doză de tristețe privind rostul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
domniei sale este să sprijine ceea ce există, nu să distrugă din vanitate, din ambiția de a fi ctitor al instituțiilor culturale. Așa s-a ajuns la ideea comasării forțate de la TRA în proaspătul ne înființat încă Centru De Proiecte Culturale București. Ciudat e că, venind la conducerea țării, prin opțiunea majorității, Convenția Democrată, având autoritate locală și statală, lucrurile pentru mine și proiectul meu, în loc să se limpezească, s-au înrăutățit. Teatrul a fost vândut... îngropat de viu. Delicte împotriva unui artist... La
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
altereaz] mult mai mult decat folosește. Se îndep]rteaz] mult de stiință contemporan] mai ales sub dou] aspecte: în primul rând, sub aspectul noțiunii sale de competiție extrem de dramatizat] și de fantezist], iar în al doilea rând, sub aspectul locului ciudat de predominant pe care il confer] propriei noastre specii în procesul evoluției. I. Este esențial s] distingem între simplul fapt care este „competiția” și complexul de motive umane pe care ideologia contemporan] le valideaz] drept caracteristice compețitorilor. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cea a agentului. Așa cum am v]zut, aceast] concepție asupra imparțialit]ții a fost preluat] în multe teorii etice necontractualiste, f]r] a fi nevoie de instrumente speciale pentru a o exprimă. Într-adev]r, exist] un soi de perversitate ciudat] în folosirea contractualismului kantian pentru a exprima ideea egalit]ții morale. Conceptul v]lului ignorantei încearc] s] evidențieze ideea c] ceilalți conteaz] pentru ei înșiși, nu numai ca parte a propriului nostru bine. Acest lucru este f]cut ins] impunând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
idealul egalit]ții morale și de obligația natural] care îl determin]. Pentru hobbesieni, aceste idealuri nu au nici un fundament. Contractualismul kantian pretinde c] exprim] Adev]rurile Morale în timp ce hobbesianismul le neag] existența. A vorbi despre obligații morale naturale este destul de ciudat din moment ce aceste presupuse valori morale nu sunt vizibile și nici testabile. Nu exist] nici un fel de egalitate moral] natural] care s] fundamenteze (în)egalitatea fizic] natural]; în consecinț], nici kantianismul nu are nici un fundament. Aceast] obiecție explic] în mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]