9,508 matches
-
difuzat la 1 mai 2009. Jackman a jucat rolul lui Leopold, alături de Meg Ryan, în comedia romantică din 2001 "Kate & Leopold," rol pentru care a primit o nominalizare la Golden Globe pentru cel mai bun actor în film muzical sau comedie. Jackman joacă rolul unui aristocrat englez din epoca Victoriană care călătorește în timp din greșeală până în secolul XXI, în Manhattan, unde o întâlnește pe Kate, o directoare cinică a unei firme de publicitate. În 2001, Jackman a jucat și în
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
gazda Premiilor Tony în 2003, 2004 și 2005, primind recenzii foarte bune. Modul în care a prezentat în 2004 Premiile Tony i-au adus câștigarea unui Premiu Emmy pentru Interpretare Individuală Remarcabilă într-un program de varietăți, muzical sau de comedie în 2005. După filmul "" din 2003, în 2004 Jackman a jucat rolul principal, ca vânător de vampiri, Gabriel Van Helsing, în filmul "Van Helsing." Jackman aproape că a murit în timpul filmărilor filmului Van Helsing din cauza unor probleme serioase cu inima
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
sau dramatic efectiv căruia îi aparține piesa. Izolate, niciuna dintre aceste caracteristici nu este cu adevărat "definitorie", iar practic, este adesea dificil să deosebim între tipurile variate de teatru muzical ușor, inclusiv "operetă", "operă ușoară", "operetă comică", "farsă", "piesă muzicală", "comedia muzicală", "bufonadă", "parodie", "vodevil" și "spectacol de varieteu". Momentele muzicale cele mai intense, din punct de vedere dramatic sunt adesea interpretate în cadrul cântecului. În mod proverbial, "când emoția devine prea puternică pentru a vorbi (sau recitativă) cânți; când devine prea
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
produce cântece scrise de (sau introduse de) un artist sau grup popular înto poveste - uneori bazate pe viața sau cariera personei/grupului în discuție. Teatrul muzical din Europa datează din vremea teatrului grecilor antici, care includeau muzica și dansul în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
datează din vremea teatrului grecilor antici, care includeau muzica și dansul în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de dans mai ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
actorii romani și-au atașat folii de metal numite ""sabilla"" pe încălțăminte;- au fost primii pantofi de tap. Până în Evul Mediu, teatrul din Europa era consistituit mai ales din menestreli călători și mici trupe de interpreți care cântau și făceau comedie. În secolele XII și XIII, dramele religioase, cum sunt "Piesa lui Herod" și "Piesa lui Daniel" îi învăța pe enoriași liturghia, pentru psalmodiile bisericești. Mai târziu, "piesele misterioase" erau create pentru a reda povestiri biblice într-o înșiruire de părți
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
pieselor-măști au devenit piese cântate care sunt recunoscute ca opere engleze, prima fiind considerată a fi "Asediul insulei Rhodes" de William Davenant (1656), la început prezentată într-un spectacol particular. În Franța, între timp, Molière a transformat mai multe dintre comediile sale farsă în varietăți muzicale cu cântece (pe muzica lui Jean Baptiste Lully) și dans din ultima parte a anilor 1600. Piesa lui "Psyche" a fost modelul pentru o operă engleză de Thomas Shadwell, numită "Avarul" și produsă în 1672
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Producția avea o durată copleșitoare de cinci ore și jumătate, însă în ciuda lungimii sale, a avut un record de 474 de spectacole. În același an, "Dominoul negru/Între tine, mine și poștă" a fost primul spectacol care s-a numit "comedie muzicală." Pe vremea aceea, în Anglia, teatrul muzical era alcătuit mai ales din music hall, adaptări ale operetei franceze și muzicaluri burlesc, mai ales la Teatrul Gaiety începând din 1868. Ca reacție la acesta, au fost create câteva spectacole de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Spectacolele germane Reed. Comedianții Edward Harrigan și Tony Hart au produs și au fost protagoniștii unor muzicalri pe Broadway între 1878 ("Picnicul Gărzii Mulligan") și 1885, după cartea și versurile lui Harrigan și pe muzica socrului său, David Braham. Aceste comedii muzicale aduceau în prim plan personaje și situații luate din viața de zi cu zi a clasei de jos din New York și reprezenta un pas semnificativ înainte față de vodevil și burlesc și către o formă mai cultă. Ele aveau ca
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ai teatrelor tot mai numeroase a crescut enorm. Piesele durau mai mult și totuși aveau spectatori mulți, ceea ce a dus la profituri mai mari și a îmbunătățit valoarea producțiilor. Prima piesă care a avut 500 de spectacole consecutive a fost comedia (non-muzicală) din Londra "Băieții noștri", având premiera în 1875, care a atins un nou record uimitor de 1,362 de spectacole. Acest record nu a fost egalat pe scena muzicală până la Primul Război Mondial, însă teatrul muzical a depășit în
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
fost depășit de nicio altă piesă de teatru muzical până la spectacolul de mare succes care a depășit în 1886 recordul, făcut de Alfred Cellier și B. C. Stephenson, cu titlul "Dorotea" (un spectacol aflat la intersecția operei comice și a comediei muzicale), cu 931 de spectacole, care a fost urmărit (dar nu egalat) de mai multe dintre cele mai bune muzicaluri de succes din Londra din anii 1890. Alți compozitori britanici din perioada aceea au fost Edward Solomon și F. Osmond
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Operele comice ale lui Gilbert și Sullivan au fost plagiate și imitate în New York de producții ca "Robin Hood" (1891) de Reginald de Koven și "El Capitan" (1896) de John Philip Sousa. "O călătorie la Coontown" (1898) a fost prima comedie muzicală produsă și interpretată integral de Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un succes foarte mare. Sute de comedii muzicale au fost prezentate pe Broadway în anii 1890 și la începutul anilor 1900 cuprinzând cântece scrise în Tin Pan Alley din New York de compozitori cum sunt Gus Edwards, John Walter Bratton și George M. Cohan ("Little Johnny Jones" (1904
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Gaiety care dansau și cântau pentru a completa distracția muzicală și vizuală. Sucesul primei piese dintre acestea, "În Oraș" în 1892 și a piesei "Fata veselă" în 1893, a confirmat că Edwardes este pe drumul pe care îl urma. Aceste "comedii muzicale", după cum le numea el, au revoluționat scena din Londra și au dat tonul pentru următoarele trei decenii. Spectacolele de succes ale lui Edwardes de la început, la Gaiety, au inclus o serie de spectacole ușoare și romantice cu o "fată
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
inclusiv în "Fata de la magazin" (1894) și "Fata care a fugit" (1898), pe muzica lui Ivan Caryll și a lui Lionel Monckton. Aceste spectacole au fost imediat copiate mult la alte teatre din Londra (și în curând în America) și comedia muzicală Edwardiană a depășit formele muzicale anterioare ale operei și operetei comice. La Teatrul lui Daly, Edwardes a prezentat spectacole de comedii de mare succes puțin mai complexe. "Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Aceste spectacole au fost imediat copiate mult la alte teatre din Londra (și în curând în America) și comedia muzicală Edwardiană a depășit formele muzicale anterioare ale operei și operetei comice. La Teatrul lui Daly, Edwardes a prezentat spectacole de comedii de mare succes puțin mai complexe. "Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian Ross, apoi "San Toy" (1899) al lui Jones, fiecare a avut spectacole timp de mai mult de doi ani și au avut
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
complexe. "Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian Ross, apoi "San Toy" (1899) al lui Jones, fiecare a avut spectacole timp de mai mult de doi ani și au avut un succes internațional foarte mare. Comedia muzicală britanică "Florodora" (1899) de Leslie Stuart și Paul Rubens au avut un mare succes pe ambele maluri ale Atlanticului, la fel ca și "Lună de miere chinezească" (1901), de poetul liric britanic George Dance și compozitorul născut în America
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cunoscute, împreună cu compozitorul Charles Taylor și alții, iar Edwardes și Ross au continuat să își prezinte spectacolele de mare succes, ca "Toreadorul" (1901), "O fată de la țară" (1902), "Orhideea" (1903), "Fetele din Gottenberg" (1907) and "Domnișoara noastră Gibbs" (1909). Alte comedii muzicale care au fost spectacole de succes edwardiene au fost "Idilicii" (1909) și "Fata din secta tremurătorilor" (1910). Probabil că cei mai cunoscuți compozitori de operetă, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost Jacques Offenbach
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
după romanul scris de Edna Ferber, de Oscar Hammerstein II și P. G. Wodehouse, iar muzica de Jerome Kern, prezentând un nou concept care a fost acceptat imediat de public. "Acum apare un gen complet nou - piesa muzicală deosebită de comedia muzicală. Acum... piesa era cea mai importantă, iar tot restul era inferior piesei. Acum... a apărut integrarea completă a cântecului, umorului și numerelor de producție într-o singură entitate artistică." În ciuda temelor sale surprinzătoare—căsătoria între persoane de rase diferite
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în seama Janei", care a durat mai mult de doi ani. Sezonul din 1959-1960 în afara Broadway-ului includea o duzină de muzicaluri și spectacole de revistă printre care "Micuța rază de soare Mary", "Fantasticii" și "Ernest îndrăgostit", o adaptare muzicală a comediei lui Oscar Wilde din 1895 "Ce înseamnă să fii onest". La fel ca în "Oklahoma!", dansul a fost o parte integrală din "Poveste din Vest" (1957), care a transpus "Romeo și Julieta" în orașul New York din zilele noastre și a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
OZN este cea dezvoltată de Alice Bailey." . Partridge l-a comentat și pe Gordon Melton, care a sugerat că prima religie OZN a fost Activitatea "Eu sunt" a lui Guy Ballard. pe care Bailey a descris-o ca pe o "comedie ieftină". Profesorul Robert S. Ellwood de la Universitatea Southern California a investigat în anii ’70 o gamă largă de grupări religioase și spirituale din Statele Unite, inclusiv un grup de credincioși OZN răspândiți la scară națională, numit Understanding, Inc., care a fost
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
funcție cu doar un an în urmă), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan. Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia "Micul infern" de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
Almost Famous" (2000), pentru care a și primit premiul Glob de Aur pentru Cea mai bună actriță în rol secundar și a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Tot în 2000, apare în comedia romantică Dr.T și femeile (en.: Dr.T & the Women), unde o joacă pe Dee Dee, fiica lui Dr.T și, în secret, o lesbiană. În același film apare și buna ei prietenă, actrița Liv Tyler. În 2001, apare în
Kate Hudson () [Corola-website/Science/320171_a_321500]
-
romantică Dr.T și femeile (en.: Dr.T & the Women), unde o joacă pe Dee Dee, fiica lui Dr.T și, în secret, o lesbiană. În același film apare și buna ei prietenă, actrița Liv Tyler. În 2001, apare în comedia romantică About Adam, unde o interpretează pe Lucy Owen, iubita lui Adam. În 2003, a jucat în comedia romantică Cum să scapi de un tip în 10 zile (en.: How to Lose a Guy in 10 Days), film ce s-
Kate Hudson () [Corola-website/Science/320171_a_321500]
-
Dr.T și, în secret, o lesbiană. În același film apare și buna ei prietenă, actrița Liv Tyler. În 2001, apare în comedia romantică About Adam, unde o interpretează pe Lucy Owen, iubita lui Adam. În 2003, a jucat în comedia romantică Cum să scapi de un tip în 10 zile (en.: How to Lose a Guy in 10 Days), film ce s-a bucurat de succes în box office, strângând până la 100 de milioane de dolari după lansare. Apoi, ea
Kate Hudson () [Corola-website/Science/320171_a_321500]