8,889 matches
-
Universitatea de Stat „Alceu Russo”), facultatea Muzical-pedagogică<br> 1983-1987 Institutul Pedagogic de Stat din Moscova, catedra de Muzică, doctorat<br> 2000-2004 Universitatea de Stat din Chișinău, catedra de Muzică, postdoctorat (primul doctor habilitat în domeniu în arealul fostei URSS)<br> Conservatorul din Kiev, Ucraina;<br> Universitatea de Arte “George Enescu”, Iași, România<br> Institutul Musicosophia (Germania, Sankt Peter, Schwarzald);<br> Universitatea Vohsho, Suedia;<br> Universitatea de Stat „A. I. Herzen” (Rusia, Sankt Peterburg);<br> Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova (Rusia).<br
Ion Gagim () [Corola-website/Science/324837_a_326166]
-
seara”. Este fiul Aurorei (născută Vlădescu) și al lui Constantin Ianculescu, inginer. Urmează Liceul „Andrei Șaguna" din Brașov, făcând ultimele trei clase la Liceul „Sf. Sava" din București, pe care îl va absolvi în 1945. În paralel se înscrie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, pe care l-a terminat în 1947. Din octombrie 1944 este angajat crainic la Radiodifuziune și actor la Teatrul Nostru (condus de Dina Cocea), apoi, după 1948, la Teatrul Național și la Teatrul Mic. Se
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
d. 8 noiembrie 1995, Ploiești) a fost un dirijor român, director al Filarmonicii de Stat din Iași între anii 1968 - 1974 și 1982 - 1986, profesor și rector (1974 - 1976) al Academiei de Arte „George Enescu” din Iași. A studiat la Conservatorul din București avându-l ca profesor pe dirijorul și compozitorul Constantin Silveștri. Între 1955 - 1962 a activat că dirijor la Filarmonica din Ploiești. Din 1962 se mută la Iași ocupând postul de dirijor permanent la Filarmonica de Stat din Iași
Ion Baciu (dirijor) () [Corola-website/Science/326042_a_327371]
-
în mod tradițional un stat tributar și a continuat să se afle sub influența dinastiei Qing din China, care a exercitat o mare influență asupra funcționarilor conservatori coreeni adunați în jurul familiei regale a dinastiei Joseon. Concluziile în Coreea erau împărțite; conservatorii au vrut să păstreze relația subordonată tradițională cu China, în timp ce reformiștii au vrut să stabilească legături mai strânse cu Japonia și țările occidentale. După Primul Război al Opiului din 1839 și cel de-al doilea din 1856, purtate împotriva Imperiului
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
japonez va primi, de asemenea, 500.000 de yeni, cu scuze oficiale și permisiunea de a construi cazărmi pentru trupe și dreptul de staționare a legației diplomatice în Seul. În 1884, un grup de reformatori pro-japonezi au răsturnat guvernul chinez conservator pro-coreean printr-o lovitură de stat sângeroasă. Cu toate acestea, facțiunea pro-chineză, cu asistență din partea trupelor chineze sub conducerea generalului Yuan Shikai a reușit să recapete controlul printr-o la fel de sângeroasă contra-lovitură. Aceste conflicte armate au dus nu numai la
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
compozitor american, flautist, și un pionier timpuriu al muzicii New Age. Horn a început să cânte la pian la vârsta de patru ani, la 10 ani la clarinet, și la saxofon la 12. A studiat la clarinet și flaut la Conservatorul de Muzică Oberlin din Ohio, câștigând o diplomă de licență. Iar la Școala de Muzică din Manhattan obține o diplomă de master. Mutându-se la Los Angeles, Horn se alătură cvintetului Chico Hamilton]] din 1956 până în 1958, înregistrându-și în
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
în legătură cu locul pe care a fost amplasată. Este vorba de discuțiile cu directorul muzeului, Ernest Oberländer Târnoveanu, care, la 11 aprilie, a declarat că lucrarea "nu va sta multă vreme" acolo, completând cu declarația " Nu sunt un puritan sau un conservator, dar statuia n-ar fi trebuit să fie ridicată aici. Calitatea artistică e îndoielnică". Directorul Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberländer Târnoveanu, a mai declarat că "“Muzeul are mari probleme de structură, mai ales la colțuri și în partea dinspre
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski- vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară. Între anii 1945-1949 urmează: Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu - dirijat: cor și orchestră; Achim Stoia - folclor; George Pascu
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
în când, dar și de societatea „Reuniunea Femeilor Române” pentru organizarea de baluri. Din 1885 casa devine "„Maison Jockey-Club - Grand Restaurant de Paris”", în salonul căreia se desfășoară periodic concerte ale fanfarei conduse de Gheorghe Scheletti, compozitor și profesor la Conservatorul de muzică din Iași. Începând din 1885 la parterul clădirii este găzduită "„Cofetăria Tuffli”", cofetărie tinuta de cofetarul elvețian Richard Tuffli și care, din 1890, se mândrește cu titlul de "„furnizor al Curții Regale”". În 1900, când la doar câteva
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Bruce, earl de Elgin, a numit un cabinet nominalizat de partidul majoritar din Adunarea Legislativă, respectiv coaliția Baldwin-Lafontaine care câștigase alegerile în ianuarie. Lord Elgin a respectat principiul responsabilității guvernamentale nerespingând Legea Daunelor din timpul Revoltelor, foarte nepopulară în rândul conservatorilor anglofoni susținători ai guvernării imperiale în locul celei majoritare. Cum Canada Est și Canada Vest dețineau fiecare câte 42 de locuri în adunarea legislativă, a intervenit un blocaj legislativ între englezi (în principal din Canada Vest) și francezi (în principal din
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
un "artist atașat țării și idealurilor culturii românești". Mihail Jora și George Enescu, au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii. A început studiile muzicale de vioară cu Dicker și Otto Brumer, la Galați (1903-1909), continuându-le la Conservatorul din București, cu Robert Klenck (vioară) și Dumitru Georgescu-Kiriac (1910-1911). S-a perfecționat în cursul unui stagiu la "Neues Wiener Konservatorium" cu František Ondříček (1911-1913) și a luat lecții particulare cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție) la București (1941-1942). A
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de drept a Universității din Kiev, însă n-a terminat-o. De asemenea a studiat la conservatorul de muzică din Kiev. La sfârșitul liceului și la începutul studiilor a lucrat în calitate de meditator. La vremea respectivă călătorea destul de mult, vizitând curțile poloneze și rusești pe teritoriul Polonia și al Ucraina, care au fost inspirație pentru multe dintre operele
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
de discuții. Concomitent se forma și o mișcare de emancipare națională a românilor, în special printre clerici. Revoluția din 1848 a dat un impuls asocierii politice, materializate în partide politice, fondate în ultimul sfert al secolului XIX. Partidele ungurești erau "conservatorii" (guvernamental) și "partidul independenței". Conservatorii păstrau puterea acceptând niște compromisuri, dar nu și votul universal. Mișcarea de emancipare națională a românilor a evoluat până la fondarea Partidului Național Român, în 1881. Curentul socialist a avut numeroși adepți, prin urmare congresul de
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
și o mișcare de emancipare națională a românilor, în special printre clerici. Revoluția din 1848 a dat un impuls asocierii politice, materializate în partide politice, fondate în ultimul sfert al secolului XIX. Partidele ungurești erau "conservatorii" (guvernamental) și "partidul independenței". Conservatorii păstrau puterea acceptând niște compromisuri, dar nu și votul universal. Mișcarea de emancipare națională a românilor a evoluat până la fondarea Partidului Național Român, în 1881. Curentul socialist a avut numeroși adepți, prin urmare congresul de înființare a Partidului Social-Democrat al
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
de ani, Gay-Lussac a fost unul din membrii cei mai activi al Comitetului consultativ de arte și manufacturi. A fost, de asemenea, membru al Comitetului consultativ de praf de pușcă și salpetru (1818) și membru al consiliului de perfecționare al Conservatorului de arte și meserii. În 1829 îl urmează pe Vauquelin, în funcția de agent al biroului de garanții înființat la monetăria din Paris. În acel an prpoune Guvernului să adopte modul de verificare a banilor prin intermediul soluțiilor chimice apoase. În
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
carte ucraineană, în jurul căreia se desfășurau variate activități economico-sociale și culturale. Învățătorii Ioan și Elenă Copaciuc s-au implicat activ în organizarea și buna desfășurare a întregii activități cultural-educative, împreună cu cele două fiice: Miroslava-Olga - învățătoare și Maria (Marusia) - studentă la Conservatorul din Cernăuți. Prin contribuția lor s-a construit scenă, a fost mărită sala de spectacole și a fost renovat acoperișul. De asemenea, tot cu ajutorul lor a fost înființat corul și cercul de amatori (teatru). Miroslava și-a petrecut copilăria și
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
la părinți dintre cei patru ai familiei Bening. Mama sa, Shirley, a fost solist în corul bisericii, iar tatăl său, Arnett Grant Bening, a lucrat ca agent de vânzări și asigurări. Părinții săi sunt nativi din Iowa și sunt republicani conservatori. Frații săi sunt Jane Bening (născută în 1953), Bradley Bening (născut în 1955) și Byron Bening (născut în 1957). În 1959 familia sa s-a mutat la Wichita, Kansas, acolo unde și-a petrecut copilăria. În 1965 tatăl său și-
Annette Bening () [Corola-website/Science/322127_a_323456]
-
unificată, Siria Mare, care ar fi trebuit să cuprindă și Palestina. Concluziile comisiei au fost respinse de Franța și ignorate de Anglia. În mai 1919, au fost organizate alegeri pentru Congresul Național Sirian. Aproximativ 80 dintre mandate au fost atribuite conservatorilor. Totuși, au fost aleși și o serie de naționaliști arabi dinamici, precum Jamil Mardam-Bey, Shukri al-Kuwatli, Ahmad al-Qadri, Ibrahim Hanano sau Riyad as-Solh. La scurtă vreme după ce Faisal a acceptat un compromis cu premierul francez Georges Clemenceau și cu liderul
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de un duel între Brissot și Robespierre. Brissot era susținătorul războiului: „A venit vremea”, spunea el, „pentru o nouă cruciadă: o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța idealismul lui Brissot: Robespierre, izolat, n-a reușit să convingă. Popularitatea lui în rândul clubului era scăzută și, la 20 aprilie
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
iar cursurile liceale la Școala Specială de Muzică din Timișoara (1954-1957), sub îndrumarea profesorilor Bunea Ștefan (corn), Miron Șoarec (pian), Alma Cornea Ionescu (pian), Vasile Ijac (armonie, contrapunct), Eugen Cuteanu (compoziție), Sanda Faur (teorie și solfegiu). Continuă pregătirea muzicală la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion Ghiga și Vinicius Grefiens (Citire de partituri), George Breazul și Zeno Vancea (Istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (Folclor), Alexandru Pașcanu (Teoria instrumentelor), Anatol Vieru (Compoziție). A efectuat stagii de documentare la Conservatorul din București (februarie 1967), Polonia (septembrie 1968) și în URSS (noiembrie 1970). A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1967) și membru în Fundația Sigismund Toduță din Cluj-Napoca. În anul 2002 Vasile Spătărelu a obținut titlul
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
9 mai 1973, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Suita Brevis", p.a. 5 mai 1968, Orchestra Liceului de Artă Octav Băncilă, Iași, dirijor Nicolae Vurpăreanu • "Sonanțe pentru clarinet și orchestră de coarde", p.a. 25 noiembrie 1985, Orchestra de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită), p.a. 20
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
și Forme Muzicale (1965-1966) • preparator disciplinele Contrapunct, Forme Muzicale și Orchestrație (1966-1967) • asistent universitar la disciplinele Contrapunct și Fugă, Forme și analize muzicale (1967-1973), Compoziție (1971-1973), • lector universitar (1973-1979) • conferențiar universitar disciplinele Compoziție, Principii de armonie, Aranjamente corale (1979-1991) la Conservatorul George Enescu, Iași • profesor universitar disciplinele Compoziție, Armonie, Aranjamente corale (1991-2005) la Universitatea de Arte George Enescu, Iași. A pus bazele secției Compoziție din cadrul Universitații de Arte George Enescu Iași, printre absolvenți numărându-se compozitorii: Cristian Misievici, Viorel Munteanu, Romeo
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
turnee prin orașele din împrejurimi pentru a căpăta experiență. Peste doi ani cânta deja concertul la pian pentru două piane compus chiar de el împreună cu Franz Liszt, la un dineu unde a fost invitat de Liszt însuși. Ca profesor la conservatorul din Berlin a îndrumat numeroși elevi care aveau să devină pianiști celebri. Mai apoi, a pornit într-un turneu prin Europa unde avea trecere fiind recunoscut ca un briliant compozitor și pianist, dar și ca dirijor. În 1884 s-a
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
clasic) Vittorio Emanuele ÎI din Napoli, pentru a studia ulterior pianul la din Sân Pietro a Majella cu Vincenzo Vitale; unde Muți a absolvit cu "diplomă cum laude". Ulterior, Muți a obținut o diplomă în compoziție muzicală și dirijat la "Conservatorul Giuseppe Verdi" din Milano, unde a studiat cu compozitorul Bruno Bettinelli și dirijorul Antonino Votto. Muți a studiat de asemenea compoziția cu Nino Rota, pe care îl consideră mentorul sau. La terminarea "Concursului pentru dirijori " din 1967, a fost desemnat
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]