8,426 matches
-
10 septembrie 954 la vârsta de 13 ani și a fost încoronat la mănăstirea Saint-Remi de arhiepiscopul de Reims la 12 noiembrie în același an. Regina Gerberga a făcut un aranjament cu cumantul eiHugh cel Mare, Duce al francilor și Conte de Paris, care fusese un adversar al tatălui lui Lothar. În schimb, pentru a susține domnia lui Lothar, Hugh a primit conducerea Ducatului de Aquitania și mare parte din Burgundia. Lothar a moștenit un regat unde nobilii bogați dețineau domenii
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
Lothar, Hugh a primit conducerea Ducatului de Aquitania și mare parte din Burgundia. Lothar a moștenit un regat unde nobilii bogați dețineau domenii întinse, privilegii și autoritatea regelui era slabă. Nobilii ca Hugh cel Mare și Herbert al II-lea, conte de Vermandois au reprezentat întotdeauna o amenințare voalată. În 955, Lothar și Hugh cel Mare au asediat și capturat orașul Poitiers. După moartea lui Hugh cel Mare în 956, Lothar, care avea numai 15 ani, a intrat sub tutela unchiului
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
II-lea cu scopul de a crea o alianță. Atunci, Lothar a dat ordinul de a fi capturat la întoarcere. Împreună cu soția sa Emma a Italiei, Lothar a avut doi fii: Lothar a avut și doi fii nelegitimi cu sora contelui Robert:
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
pădure de vânătoare, deși rămăseseră mai multe ruine romane (și pot fi văzute încă acolo). În secolul al XVII-lea, dreptul de proprietate a fost transmis familiei Zichy. Importanța sa a crescut din nou în secolul al XIX-lea, când contele István Széchenyi a înființat Șantierul Naval Óbuda. Prima navă cu aburi a fost lansată în anul 1836 și a fost numită "Árpád". Zidurile romane au fost descoperite pentru prima dată în 1836, atunci când draga Otter Bay a adâncit fundul șantierului
Insula Óbuda () [Corola-website/Science/335987_a_337316]
-
în care și-a continuat educația artistică la nivel informal. Atunci când un incendiu a distrus afacerea angajatorului său în 1881, el s-a întors în Moravia și a lucrat în mod independent ca pictor de portrete și de obiecte decorative. Contele Karl Khuen din Mikulov l-a angajat pe Mucha pentru a decora Castelul Hrušovany Emmahof cu picturi murale și a fost atât de impresionat încât a fost de acord să sponsorizeze instruirea formală a lui Mucha la Academia de Arte
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
să își exercite drepturile fără prea multe intervenții de la Buda. Republica a profitat de suzeranitatea mai mult nominală a lui Ludovic, al cărui regat nu era o putere maritimă și cu care nu avea prea multe conflicte de interese. Ultimul conte venețian a plecat, se pare, în grabă. În prima jumătate a secolului al XV-lea, în Dubrovnik a activat cardinalul ("Johannes de Carvatia") ca reformator al Bisericii și scriitor. În 1458, Republica a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, prin
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Republicii. În secolul al XVIII-lea, Senatul a fost", de facto," cea mai importantă instituție a Republicii și senatorii au devenit "nobili între nobili". În timp ce Republica a fost sub dominație venețiană (1204 - 1358), ea era condusă de un duce ("comes", "conte") venețian; dar după 1358, rectorul a fost întotdeauna ales din rândul ragusanilor de către Sfatul Mare. Durata mandatului rectorului era doar de o lună, o persoană fiind eligibilă pentru un nou mandat după doi ani. Rectorul locuia și lucra în . Această
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
care a avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie. Începând din anul 2000, ziua de sărbătorire a Sfântului Venceslau (28 septembrie) este sărbătoare publică în Republica Cehă, celebrată ca Ziua Suveranității Cehe. Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar Radislas a perceput mesajul regelui ca un semn de lașitate
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
în 1823, la Praga. Aici a găsit un prieten apropiat în persoana lui Josef Dobrovský, ale cărui relații bune cu autoritățile austriece l-a protejat de ostilitatea arătată de guvern față de cei care studiau disciplinele slave. Dobrovský l-a prezentat contelui Sternberg și fratele său Francis, care au manifestat un interes entuziast față de istoria Boemiei. Contele Francis a fost principalul fondator al Societății Muzeului Boemiei, unde a fost adunată colecția de documente cu privire la istoria Boemiei, cu scopul de a redeștepta interesul
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
ale cărui relații bune cu autoritățile austriece l-a protejat de ostilitatea arătată de guvern față de cei care studiau disciplinele slave. Dobrovský l-a prezentat contelui Sternberg și fratele său Francis, care au manifestat un interes entuziast față de istoria Boemiei. Contele Francis a fost principalul fondator al Societății Muzeului Boemiei, unde a fost adunată colecția de documente cu privire la istoria Boemiei, cu scopul de a redeștepta interesul național pentru studierea istoriei naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o funcție modestă de arhivar al contelui Sternberg și în 1829 moșierii din Boemia au dorit să-i confere titlul de istoriograf al Boemiei, cu un salariu mic, dar obținerea consimțământului autorităților vieneze a durat zece ani. Între timp, moșierii, cu acordul tardiv al Vienei, s-au
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
la o misiune creștină în India. Cu toate acestea, întregul ordin iezuit din Ținuturile Cehe a fost dizolvat în 1773 și Dobrovský a revenit astfel la Praga pentru a studia teologia. După ce a îndeplinit un timp funcția de tutore al contelui Nostitz, a obținut o numire mai întâi ca vicerector și apoi ca rector la seminarul general din Hradisko (acum parte a orașului Olomouc); dar și-a pierdut postul în 1790 prin desființarea seminariilor de pe teritoriul Imperiului Habsburgic și s-a
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
mai întâi ca vicerector și apoi ca rector la seminarul general din Hradisko (acum parte a orașului Olomouc); dar și-a pierdut postul în 1790 prin desființarea seminariilor de pe teritoriul Imperiului Habsburgic și s-a întors ca oaspete în casa contelui. În acest timp, el a scris unele dintre cele mai importante lucrări de studii slave, de istoriografie și filologie cehă. În 1792 Academia de Științe a Boemiei i-a încredințat misiunea de a vizita orașele Stockholm, Turku, Sankt Petersburg și
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
1792 Academia de Științe a Boemiei i-a încredințat misiunea de a vizita orașele Stockholm, Turku, Sankt Petersburg și Moscova în căutarea manuscriselor care fuseseră împrăștiate în cursul Războiului de Treizeci de Ani, iar la întoarcere l-a însoțit pe contele Nostitz în Elveția și Italia. În anii 1780 Dobrovský a fost un participant activ la viața academică din Praga. În 1784 a contribuit la organizarea Societății Regale Cehe de Științe, iar în 1818 la organizarea Muzeului Național din Praga. Cu
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
astfel că în 1801 el a trebuit să fie internat într-un azil de nebuni, dar prin 1803 și-a revenit complet. Și-a petrecut restul vieții în general la Praga sau în zonele de la țară unde locuiau prietenii lui, conții Nostitz și Czernin, dar moartea lui a avut loc la Brno, unde plecase în 1828 pentru a studia în bibliotecile locale. În timp ce faima lui se bazează în principal pe activitatea depusă în domeniul filologiei slave, studiile sale botanice nu sunt
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
de mahala, construcțiile din Orașul Vechi sunt restaurate încet. Străzile pietruite închise traficului au fost transformate într-una dintre cele mai vii zone de noapte din Europa. Bibliotecile, teatrele, restaurantele și cafenelele adaugă și mai mult farmec. Trecutul princiar al contelui Dracula Cândva reședința domnitorilor valahi, între care Vlad Țepeș, care a inspirat povestea lui Bram Stoker despre Dracula, Palatul Voievodal Curtea Veche a avut întotdeauna legături regale. A fost locul în care au fost încoronați domnitorii români care s-au
CNN: De Ce merită vizitat Bucureștiul by Diana Popescu () [Corola-website/Journalistic/104201_a_105493]
-
fi întâmplat dacă bomba ar fi explodat la picioarele cuplului imperial. Imediat după explozie, Franz Ferdinand ordonă șoferului să oprească pentru a vedea dacă cineva din cortegiu a fost rănit sau omorât. Doar câțiva trecători, colonelul Erich von Merizzi și contele Alexandre Boss-Waldeck au suferit răni ușoare. Cortegiul își reia ruta și trece pe lângă ceilalți complotiști, care nu reacționează în niciun fel, ajungând la destinația finală, anume la hotel. În ciuda celor întâmplate, Franz Ferdinand a refuzat să își întrerupă vizita și
Ziua care a dus la declanșarea Primului Război Mondial. 28 iunie, 1914, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105054_a_106346]
-
mai multe ori. Întâlnirea lui cu Ludovic al XV-lea a rămas în mod special în amintire. Nesocotind protocolul, țarul l-a luat în brațe, un gest spontan, regele-copil având atunci 7 ani. Dar au intrigat și vânătoarea sa cu contele de Toulouse sau slujba de la Notre Dame. Bustul realizat de Rastrelli Numeroși memorialiști, printre care și Saint-Simon, Marchizul de Dangeau sau Jean Buvat, au lăsat prețioase mărturii care permit retrasarea călătoriei. “Era un bărbat foarte înalt, foarte bine făcut, destul de
Serbări Galante la Versailles, de la Petru cel Mare la Putin by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105457_a_106749]
-
de Marc Allégret, cu Arletty, Bourvil și un debutant care se numea Jean-Paul Belmondo. Cu Jean Gabin în La Verite sur Bebe Donge Actrița a participat și la trei filme ale lui Sacha Guitry: Napoleon (1954), Si Paris nous etait conte (1956) și La vie à deux (1958), la a cărui finalizare a participat Clement Duhour. Când Noul Val a inundat ecranele, la începutul anilor 60, Darrieux s-a lansat în interpretări diverse care nu i-au atras întotdeauna favorurile criticii
Danielle Darrieux, cea mai fermecătoare, cea mai spirituală dintre actrițele franceze a împlinit un secol by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105536_a_106828]
-
pieselor de teatru și filmelor pe care le-a scris împreună cu actorul și scenaristul Jean-Pierre Bacri. Recompensată cu patru Premii César pentru Le Goût des autres, ea a regizat și Comme une image, Parlez-moi de la pluie și Au bout du conte. Comme un image a fost recompensat cu Premiul pentru scenariu, la Cannes, în 2004. Agnes Jaoui Germana Maren Ade (40 de ani) a fost aclamată în competiția de la Cannes, anul trecut, cu cel de al treilea film al său, Toni
Juriul Festivalului de la Cannes by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105572_a_106864]
-
și ai științei politice moderne, s-a născut în Malmesbury, comitatul Wiltshire, Anglia. După ce și-a încheiat studiile la Magdalen Hall, Oxford, în 1608, a devenit preceptorul unuia dintre fiii lordului Cavendish de Hardwick, care avea să devină mai apoi conte de Devonshire, legătura sa cu această familie fiind de lungă durată. Primele sale studii s-au centrat pe clasici, traducând Războiul peloponesiac de Tucidide, în 1628. La scurt timp, Hobbes a început să fie interesat de știință și de filosofie
Cărți care vă vor seduce by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105613_a_106905]
-
profund al modelelor sale”, așa cum sublinia Paul Alexandre. Femeie cu rochie albastră Modigliani nu se despărțea niciodată de o carte, puțin cunoscută la vremea respectivă, devenită apoi o capodoperă a literaturii franceze, Cântecele lui Maldoror, de Isidore Ducasse, numit și Contele de Lautréamont. În ea găsea poate o viziune stringentă a psihologiei omenești, o poezie-fluviu ce poate fi descoperită și în tușele sale. Nenumăratele sale portrete, de bărbați, de femei, de copii, fac din el un cronicar vizionar al epocii de
"Prințul din Montparnasse", Modigliani, la Palazzo Ducale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105654_a_106946]
-
1695, pe fondul îmbunătățirii relațiilor cu Imperiul Habsburgic, i-a fost decernata Diplomă de mare prinț, cu dreptul de a purta titlul de "Iilustrissimus", care venea să se adauge la diplomă primită de nobil ardelean și la cea anterioară de conte al Ungariei. Îngrijorat însă de politică religioasă impusă românilor din Transilvania (în care credință ortodoxă, desi majoritară, nu era recunoscută), el și-a îndreptat privirile către Rusia, stat ortodox în plină afirmare europeană. În urmă soliilor trimise la Moscova, Petru
Sfinții martiri Brâncoveni prăznuiți pe 16 august, la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105979_a_107271]
-
stadiu anterior de dezvoltare socială. Încercând să explice de ce ușile și-au pierdut importanța, Musil invocă un bizar motiv literar: ușa era cândva locul unde se asculta ceea ce se spunea în camera alăturată și "ce de taine puteai afla uneori! Contele își renegase fiica vitregă, iar eroul, care ar fi trebuit să se însoare cu ea, auzise la timp cum plănuiau să-l otrăvească." Ușa apare aici ca instrument de cunoaștere: favorizează spionajul și activitățile clandestine dintr-o casă. Eseul lui
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
seduce pe Anne Neville, văduva prințului Eduard și nora ucisului rege Henric al VI-lea. Deși, conform lui Shakespeare, Richard îi omorîse pe amîndoi, lucru pe care acesta, în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă sicriul regelui Henric în preajma morții lui Clarence (18
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]