9,900 matches
-
incompatibilitatea spațială. Privitorul este făcut să vadă o lume pe care nu ar putea-o niciodată vedea în realitatea fizică. În acest capitol am discutat cadrul din punctul de vedere al structurii compoziționale care își oferă propria centricitate și propriile coordonate excentrice, în primul rând verticala și orizontala în planul frontal. Această structură a trebuit discutată în relația sa cu compoziția creată de artist în interiorul cadrului, o compoziție care introduce propriii săi vectori centrici și excentrici. Voi aplica acum această discuție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cei mai radicali ai compoziției centrice sunt îngrădirile rotunde - ramele circulare, discurile, volumele sferice. Asemenea structuri absolut simetrice sunt în întregime determinate de centrul lor median, transmițând prin chiar această focalizare o dominantă inflexibilă. Simpla rotunjime refuză orice relație cu coordonatele excentrice ale spațiului terestru. Deși în ea sau prin ea însăși nu indică nici o direcție, încurajează mobilitatea: își află locul oriunde, ca și nicăieri. Forme flotante S-ar putea susține că obiectele circulare și sferice sunt intruși privilegiați în mijlocul nostru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lucrurilor mobile. Roata a revoluționat transportul prin rostogolirea ei liberă. Monedele, scuturile, oglinzile, bilele și farfuriile sunt rotunde, astfel că se pot mișca lin în spațiu. Priviți o miniatură franceză reprezentându-l pe Creator măsurând lumea (figura 38). Neraportate la coordonatele ramei pe care este așezat Creatorul, micul univers centric este închis și nefixat de vreun loc anume în decor. El planează și se poate deplasa de jur-împrejur cu ușurință. Are un centru propriu din care compasul face măsurătorile. Se poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
compasul face măsurătorile. Se poate roti sau poate fi rotit fără a suferi vreo schimbare. Neatârnarea spațială a centricității pure este demonstrată cel mai izbitor de clădirile sferice, deoarece arhitectura sălășluiește în spațiul fizic, fiind astfel foarte puternic legată de coordonatele verticalei și orizontalei. Clădirile sferice reprezintă cea mai mare sfidare a gravității, în afara zborului. Balonul arhitectonic atinge solul într-un singur punct și este gata să se desprindă. Prin independența sa față de regulile care guvernează activitatea terestră, forma sferică este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Union Jack - adică structura radială formată din opt raze principale care împart suprafața rotundă în opt părți egale (figura 46). Oriunde s-ar potrivi faptelor o astfel de interpretare, compoziția se conformează modelului nostru concentric. Unele încercări de adaptare a coordonatelor excentrice arată ca și cum artistul s-ar fi limitat la a tăia colțurile unei structuri care suscită sistemul unghiular de coordonate. Într-o scenă a Nașterii Domnului de Masaccio, de exemplu, puternicele verticale și orizontale arhitectonice sunt acoperite în mod inegal
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Oriunde s-ar potrivi faptelor o astfel de interpretare, compoziția se conformează modelului nostru concentric. Unele încercări de adaptare a coordonatelor excentrice arată ca și cum artistul s-ar fi limitat la a tăia colțurile unei structuri care suscită sistemul unghiular de coordonate. Într-o scenă a Nașterii Domnului de Masaccio, de exemplu, puternicele verticale și orizontale arhitectonice sunt acoperite în mod inegal de o bordură circulară. Aici nu există nici un raport spațial între cele două sisteme și centrul picturii, susținut de forma
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Madonna della Sedia a lui Rafael (figura 47), care se bizuie în totalitate pe forme curbe, poziția verticală a scaunului face ca pictura să nu scape de sub control. De fapt, acea poziție explicită nu semnifică deloc singura referință posibilă la coordonatele vieții pământești. Geniul lui Rafael își ia măsura de siguranță ca formele care compun și învăluie figurile să nu-și piardă propriul caracter datorită cerințelor curburii rotative. Fiecare element păstrează vizibil norma prin care a fost constrâns la înfățișarea actuală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
formele circulare din interiorul compozițiilor. Dacă privim înapoi la discul cu micul univers din ilustrația cărții medievale din figura 38, îl vom sesiza ca fiind vârât în colțul din dreapta de jos al ramei, dar într-un fel ciudat, independent de coordonatele spațiale. Caracterul său compact îl izolează și îi dă o mai mare greutate vizuală decât s-ar obține prin orice altă formă. El se comportă atât de mult ca un tondo în mediul înconjurător, încât îl putem numi un tondo
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din coș trece neobservată pentru cumpărătorul care dosește ouăle cu mâna dreaptă, ciupind fata bucălată cu mâna stângă. Tinerețea clocotitoare a formelorrotunde se manifestă într-atât în spațiul picturii, încât adumbrește vectorii excentrici ai piepturilor, capetelor și brațelor . Pătratele echilibrează coordonatele Întorcându-ne la pătrat, avem din nou de-a face cu o formă simetrică din punct de vedere centric. În acest sens, o ramă pătrată se aseamănă cu un tondo. Dar în timp ce cercul are de nenumărate ori mai multe axe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Pătratul, cu servituțile față de grila gravitațională, utilizează resursele formatelor rectangulare de a se raporta ferm la existența pe această lume. Nu este vorba de o excludere a spiritualizării subiectului, dar, așa cum echilibrarea centrului pătratului tinde să se realizeze pe seama intersectării coordonatelor lineare, subiectul are posibilitatea elevării temei definind-o prin intersectarea orizontalei terestre cu verticala eterică. Compensând dominarea fiecăreia dintre dimensiunile spațiale, pătratul poate stăvili înrâurirea mundană și sugera o stare atemporală. De aceea el este un format potrivit pentru artiștii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
temă dina mică, greutatea copleșitoare a cadavrului, nu-și îngăduie să ducă până la capăt impresia de cădere. Este înfrântă de diagonalele care o mențin în încrucișarea lor. Diagonalele, deși active din punct de vedere dinamic, prin devierea lor de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce zăbrelesc o clădire. Opunându-se dihotomiei vertical - orizontal și mediind între cele două dimensiuni, ele întăresc stabilitatea pătratului. Sprijinit de forma de V a celor doi susținători, grupul jelitorilor devine un eșafod solid mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
simetrice cu verticala, un rol de frunte se acordă de asemenea orizontalei. După cum forma verticală își stabilește echilibrul raportat la forța gravității, tot astfel procedează și forma orizontală. Statica acestei osaturi fundamentale a forțelor este reprezentată cu multă economie de coordonatele carteziene. Ceea ce nu înseamnă că ar exista totuși vreun motiv pentru ca desenul arhitectural să se bazeze atât de mult pe cele două componente lineare fundamentale. Am văzut că pictura și sculptura reflectă și ele influența cadrului gravitațional, dar numai în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fizic ca având aceeași formă și mărime pe care o au în mod fizic. Spațiul obiectiv (q.v.) are o constantă de 100%, în timp ce spațiul proiectiv (q.v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri drepte, coordonatele pot servi drept cadru de referință pentru localizarea obiectelor în compoziția vizuală. Din
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri drepte, coordonatele pot servi drept cadru de referință pentru localizarea obiectelor în compoziția vizuală. Din punct de vedere dinamic, aceste axe se încrucișează în centrul de echilibru folosind de asemenea drept baze pentru forțele vizuale. Localizările pe axe dețin un maximum de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca parte a unui model vizual. ORIZONTALĂ - Direcția în unghi drept față de verticală (q.v.). Orientată simetric în raport cu atracția gravitațională, orizontala oferă relația spațială cea mai echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept coordonată carteziană (q.v.). Ca linii divizoare, orizontalele fac distincția între partea superioară și cea inferioară ale compoziției. PERSPECTIVĂ - Modalitatea de a reprezenta în proiecție obiecte tridimensionale pe o suprafață plană. Perspectiva creează adâncime vizuală, modificând forma și interacțiunea spațială a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Iași 2015 Cuprins Note de lectură 9 Cuvânt înainte 14 În loc de prefață 17 Experiențe poetice și valori în evoluția liricii contemporane 21 A. E. Baconsky 34 Nicolae Labiș 34 Mihai Beniuc 39 Eugen Jebeleanu 42 Ștefan Augustin Doinaș 46 Pe coordonatele spațiului și timpului românesc 59 Ion Brad 64 Ion Horea 66 Alexandru Andrițoiu 68 Horia Zilieru 71 Tiberiu Utan 73 Radu Cârneci 74 Gheorghe Pituț 76 George Alboiu 79 Dumitru M. Ion 82 Mihai Negulescu 87 I. Zăinescu 88 Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care stabilește o serie de continuități. Pe de altă parte este vizibilă totuși o anumită fizionomie către care tinde fiecare dintre generațiile menționate de Al. Piru în lucrarea sa. În acest moment apare necesitatea deplasării studiului generației actuale pe două coordonate distincte. Una din aceste coordonate, ce se identifică până Ia un punct cu ceea ce am putea numi "generație de creație", tinde spre delimitarea elementelor de unitate pe care le înregistrăm Ia nivelul universului liric contemporan, schițând contururile unui gen proxim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
continuități. Pe de altă parte este vizibilă totuși o anumită fizionomie către care tinde fiecare dintre generațiile menționate de Al. Piru în lucrarea sa. În acest moment apare necesitatea deplasării studiului generației actuale pe două coordonate distincte. Una din aceste coordonate, ce se identifică până Ia un punct cu ceea ce am putea numi "generație de creație", tinde spre delimitarea elementelor de unitate pe care le înregistrăm Ia nivelul universului liric contemporan, schițând contururile unui gen proxim. Cealaltă coordonată înregistrând elementele diferențiatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Una din aceste coordonate, ce se identifică până Ia un punct cu ceea ce am putea numi "generație de creație", tinde spre delimitarea elementelor de unitate pe care le înregistrăm Ia nivelul universului liric contemporan, schițând contururile unui gen proxim. Cealaltă coordonată înregistrând elementele diferențiatoare, pe care le aduce fiecare dintre cele trei generații biologice, ar fi destinată să însumeze un sistem al diferențelor specifice care conferă identitate lirică generației poetice a anilor 60-75. La punctul de interferență al acestor două lini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din propria-i cenușă, în sensul descoperirii unor resurse tonice care să dea echilibru existenței. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În contextul perioadei 1970-1975 sunt reperabile cele două tendințe existente în faza incipientă și în prima perioadă: orientarea spre tradiție și descoperirea registrului liric specific secolului XX, prin asimilarea experimentelor moderne, ce solicită un maximum de cultură și rafinament. Pe coordonatele spațiului și timpului românesc Ne propunem să urmărim în acest capitol poezia care reactualizează latura "tradiționalistă", cu trimiteri la poezia cuprinsă în universul "Gândirii", elementul balcanic și tot ce ține de folclor și poezia satului. "Poeții pământului"1 nu stau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zăpadă, îl surprindem îngândurat, bând la bufetul termita, urmărind trecătorii și ploaia: "Tramvaie treceau cu zgomote mari pe strada bălaie,/ în soarele matinal"("Îngândurări matinale"). Poetul încearcă parcă ieșirea din contextul poeziei actuale care merge în mare pe cele două coordonate: tradiția interbelică a universului țărănesc și cea modernă impusă de pana lui Arghezi, Barbu, Blaga. Mircea Ivănescu încearcă o mitologizare a cotidianului raportat strict la individ, la raporturile lui cu lumea de obiecte și cu lumea lui interioară, cu evadările
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îndrăgostiților, de o strigare a numelui, femeia devine pură și va prinde liniile și expresia unei icoane pe sticlă: "Maria, Maria, Maria,/ strig după femeie,/ Ce faci?/ Femeia îmi răspunde: Nasc, Nu auzi? Nasc". Timpul și spațiul sunt cele două coordonate ale cunoașterii; în cadrul lor, poetul mișcă sentimente, aspirații, căderi, frământări, contorsionări ale spiritului. Timpul devine altceva decât cel general, el aparține relației cu spațiul și în acest context este prezent și viitor. Netrăit, el se comprimă și de aceea " Timp
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unor spectatori, transformând gânditorul într-un a-fi-în-vederea-altora (îndreptățind astfel originalitatea celor care nu vizează un public). Situația s-ar încadra în spațiul cauzalității care acționează din viitor (sub forma proiectului) elaborată de Sartre. În acest caz ar rămâne de identificat coordonatele în funcție de care ne elaborăm proiectele, pentru a observa de ce gândim ceea ce gândim. * Sinele presupune recuperarea (ca recuperare a sinelui dat, a sinelui destinat) ori construcția sa? Gândim dezvoltarea sinelui în timp, în sfera posibililor proprii (pornind de la determinațiile sale) sau
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ieși din formele de discurs contemporane poate conduce la izolare, în condițiile în care ne putem înțelege între noi numai pe acest fundal. Cumva cred că abia înțelegerea posibilității de a vedea altfel, de a închega o lume după alte coordonate, dă seama de apartenența la umanitate în sens tare. Altminteri, riscăm unidimensionalitatea specifică oricărei angrenări totale în ansamblul de rosturi reprezentat de o lume. De aceea, din perspectiva posibilității deschiderii către alte lumi, putem vorbi de o smulgere din ideologie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]