8,691 matches
-
pe 26 ianuarie, iar Holtzwihr o zi mai târziu. Infanteria americană și-a continuat atacul spre sud, atingând malurile Canalului Colmar pe 29 ianuarie. Cucerirea comunei Jebsheim () a fost necesară pentru asigurarea siguranței flancului nordic al Diviziei a 3-a. Cucerirea Jebsheimului a fost ordonată de către generalul O'Daniel Regimentului 254 (din cadrul Diviziei a 63-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat în perioada 26-29 ianuarie de Regimentul al
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului COlmar și a podului de la Breisach. Germanii au apreciat în mod greșit obiectivele aliate, considerând că aceștia vor ataca de-a lungul întregului front, urmând să își concentreze mai apoi eforturile în zona în care defensiva germană avea să
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
fost ajutați de doi copii și un francez mai în vârstă, care le-a dezvăluit americanilor zonele neapărate corespunzător în oraș. Germanii, după ce au evacuat ceea ce mai rămăsese din efective și echipamente, au distrus podul peste Rin de la t Breisach. Cucerirea orașului Neuf-Brisach a marcat sfârșitul operațiunilor Diviziei a 3-a de infaterie americană în Punga de la Colmar. Divizia a 75-a a intrat în acțiune pe 31 ianuarie între Diviziile americane a 3-a și a 28-a. declanșând un
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Divizia a 9-a de infanterie colonială a atacat Ensisheim, obiectivul inițial al corpului. Localitatea Hirtzfelden a fost cucerită de Divizia a 2-a de infanterie marocană pe 6 februarie, iar Divizia a 9-a de infaterie colonială a terminat cucerirea orașului Ensisheim, după care a continuat înaintarea în Pădurea Harth.Pe 7 februarie, Divizia a 9-a colonială și Divizia I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
rezultat al greutăților în asigurarea cu armament și muniție ca urmare a izbucnirii războiului - și o lipsă de pregătire și instruire privind noile metode, tactici și procedee de ducere a luptei utilizate pe fronturile de război. În perioada imediat următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a Armatei României cu armament modern. Acum au fost au fost achiziționate și au intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a fost transformat la 11 ianuarie 1917 în "Comandamentul General 65" (tip corp de armată) și transferat pe frontul de vest. În aprilie 1917 Commandamentul General 65 a condus forțele "Grupului Sissonne" din cadrul Armatei 1
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Iranul de azi). Perioada domniei dinastiei Safevide (1501-1722) este cunoscută ca o perioadă de dezvoltare a unei arhitecturi unitare și este considerată a fi perioada în care au apărut cele mai mari realizări artistice în materie de arhitectură iraniană de după cucerirea musulmană a Persiei din secolul al VII-lea. Din punct de vedere istoric, se disting mai multe perioade ale dezvoltării arhitecturii safevide: Primul șah al dinastiei, Ismail I, a urmat o politică destul de intensă în cea ce privește restaurarea unor
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
arabe, pe când cuvântul "popoare" face referire la populația compusă din nearabi. Această distincție stă la originea conceptului "Shu‘ubiyya", reprezentând mișcarea popoarelor, care sunt numite "‘ajami", împotriva dominației arabe. Această mișcare a luat o amploare deosebită în Iran în urmă cuceririlor islamice, manifestându-se sub forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
al IX-lea și al X-lea din Iran. Mișcarea este considerată un conflict lingvistic ce are ca punct de pornire complexul de inferioritate lingvistică al iranienilor, care nu erau în stare să utilizeze așa cum trebuia limba arabă. În urmă cuceririi persanilor de către armatele arabe, aceștia se supun cu ușurință procesului de islamizare, dar ceea ce nu pot accepta este înlocuirea propriei limbi cu limba arabă, pe care o adoptă pentru câteva secole că limba de cultură, abandonând-o ulterior (dar au
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
Anghelescu). Această mișcare a luat naștere în timpul dinastiei abbaside și apare sub forma unei neînțelegeri dintre iranieni și arabi, în cadrul căreia își combăteau tradițiile, persanii pretinzând superioritatea lor asupra arabilor. Aspirațiile politice din interiorul acestei mișcări au apărut în urmă cuceririi persanilor de către arabi, pe care iranienii o considerau o greșeală și au încercat să se opună influenței cuceritorilor.
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-o a doua fază, aliații doreau să înainteze spre râul Rur ca parte a Operațiunii "Regina". "Generalfeldmarshall" Walter Model urmărea să blocheze pentru multă vreme atacul aliaților. Dacă el s-a implicat destul de puțin în
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-a lungul defileului Kall al unui râu adânc. În zona nu puteau fi folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru pentru americani. În timp ce americanii au încercat să se retragă peste podul Kall spre Vossenack, cea mai mare parte a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
decimat de bombardamentele de artilerie, iar supraviețuitorii au fugit panicați în fața atacului infanteriei germen. Debandada retragerii a încetat doar după ce în regiune au apărut două plutoane de tancuri și distrugătoare de tancuri, sprijinite de două companii de geniști. Luptele pentru cucerirea localității Schmidt au continuat până pe 10 noiembrie. După această dată, pozițiile din regiunea localității Schmidt și a văii Kall au fost abandonate. Americanii aveau să cucerească regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și au fost respinse în cele din urmă, americanii suferind pierderi grele. Regimentul 22 a eșuat în tentativa de cucerire a pădurii "Rabenheck", fiind respinși de germani cu tiruri intense de mitraliere și artilerie. Regimentul 22 a pierdut în primele trei zile ale atacului 300 de militari - soldați, subofițeri și ofițeri. Pe 18 noiembrie s-a ajuns la concluzia că
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
nord care să asigure accesul direct la portul [[Antwerp]]. Misiunile trupelor germane au eșuat. [[Armata a 6-a Panzer]] comandată de [[Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
ar fi fost valorificate doar prin deplasarea către sud-est în câmp deschis, ocolirea pădurii și, mai apoi, schimbarea direcției atacului spre nord-est, spre obiectivele finale. În plus, forțele americane s-au concentrat în satul Schmidt și nu au avut inițiativa cuceririi digului de pe Rur și nici nu au recunoscut importanța cotei 400 decât într-o fază târzie a luptelor. Turiștii pot să viziteze în zilele noastre un muzeu în Vossenack, câteva buncăre de pe Linia Siegfried și să străbată ceea ce a fost
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Estul Ierusalimului este acum văzut de comunitatea internațională ca parte a teritoriului palestinian ocupat. În 2010, cel mai vechi fragment de scriere cunoscut din Ierusalim a fost găsit în afara zidurilor Orașului Vechi. Potrivit Bibliei, înainte de cucerirea Ierusalimului de către regele David în sec. 11 î. Hr., orașul aparținea iebusiților. Biblia descrie orașul ca fiind bine fortificat cu un puternic zid. Orașul condus de regele David, cunoscut ca Ir David sau Orașul lui David, se afla la sud-estul Orașului
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
a avut loc pe 3 septembrie 1260 între mameluci și mongoli în sud-estul Galileii. Bătălia a marcat cel mai sud-vestic punct al cuceririlor mongole și a fost pentru prima dată când o avansare a mongolilor a fost oprită permanent. Acest lucru s-a datorat morții subite a liderului mongol Möngke Han, eveniment ce l-a forțat pe Hulagu Han să își ducă o
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
cel Mare. Ea vizitase Ierusalimul în căutarea adevăratei Cruci și a construit mai multe biserici în zonă. Biserica din Valea Crucii a fost renovată și mărită în vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
lume, unul din ele fiind , fără ca lumea să știe în care din ele se aflau cu adevărat rămășitele ei pământești. Din acest motiv Mănăstirea Crucii din Ierusalim este socotită drept un posibil loc al mormântului reginei Tamara. Patru ani după cucerirea Ierusalimului de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
să continue până la dezghețul de primăvară, ceea ce a determinat Înaltul Comandament German ("Oberkommando der Wehrmacht") să lanseze "Unternehmen Wacht am Rhein" ("De veghe pe Rin") pe 16 decembrie. Ofensiva terestră trebuia să îmbunătățească situația Germaniei pe frontul de vest prin cucerirea portului Antwerp și separarea forțelor terestre britanice de cele americane. Ca parte a planurilor de atac, operațiunile terestre germane trebuiau să se desfășoare în condițiile vremii grele de iarnă, forțele tactive aliate fiind obligate în acele condiții meteo nefavorabile să
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
condițiile asigurării elementului surpriză. Sarcina respingerii atacului terestru german a revenit Comandamentului XXIX al Aviației Tactice din cadrul USAAF (comandant generalul Hoyt Vandenberg) și RAF (generalul Arthur Coningham). Pe 23 decembrie, RAF a venit în sprijinul forțelor americane și a prevenit cucerirea de către germani a orașelor Malmedy și Bastogne. În această situație, germanii nu mai aveau decât o cale îngustă în zona St. Vith pentru aprovizionarea trupelor terestre în ofensivă. Ofensiva terestră germană a intrat astfel în impas. "Luftwaffe" a fost activă
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]