9,503 matches
-
se găseau În acea parte a țării. Pe pachebotul Cunard „Pannonia“, care a părăsit Grecia pe 18 mai 1919 (mai devreme cu douăzeci și unu de ani În ceea ce mă privește) pornind spre New York, dar lăsându-ne la Marsilia, am Învățat să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul trenului prin bezna de tăciune a nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb vapor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine putea. * Femeiușca aceea sprințară, veselă, simpatică de la nunta Marianei, părând perfect mulțumită de ea însăși și de viață, sigură de farmecele ei - cu care reușea să-și țină „legat” soțul de mai bine de șase ani, obligându-mă să dansez mereu cu ea, dintr-un altruism de femeie cu experiență, izbutind până la urmă să mă antreneze, să mă facă și pe mine să mă „distrez” (era sufletul micii societăți; dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
soțul de mai bine de șase ani, obligându-mă să dansez mereu cu ea, dintr-un altruism de femeie cu experiență, izbutind până la urmă să mă antreneze, să mă facă și pe mine să mă „distrez” (era sufletul micii societăți; dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le în unghi de 90 de grade); revăzând-o după câteva luni, pe Magheru, în compania Marianei, care o ținea de braț, ca și cum ar fi vrut s-o sprijine; de nerecunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un izvor De viață curgător.” „Doamne, zise atunci femeia, Dă-mi să beau din apa-aceea, Să nu mai alerg mereu Și să scot de-aici, din greu.” Iar Domnul i-a cuvântat: „Vino cu al tau bărbat!” „N-am bărbat”, dansa I-a zis. „Știu!”, răspunse blând Iisus, „Cinci avuși! Pe care-l ai, Nu-i bărbatul tău, așa-i?” „Doamne, cum de nimerești? Tu, pesemne, proorocești. Știu că va veni pe lume Mesia Iisus pe nume, Care multe ne-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de a petrece bine le-o dă prețul ridicat, în vreme ce marile amuzamente sunt gratuite, fiind ale inteligenței). Frivolul, prin atenția la detalii minore, fugitive, obține o pătrundere oblică în straturi de adâncime. Sau tratând lejer o temă gravă, „flirtând” și „dansând” oarecum cu ea, ajunge cu ea la o intimitate, la o familiaritate care o face să circule mai viu între conștiințe ; poate astfel provoca o înțelegere mult mai autentică, mai profundă, deci mai dramatică, mai „existențială”. Unii ̀ își fac
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat de Nijinski (după sculpturile lui Rodin), pentru a înțelege frumusețea și geniul dansului. Citind jurnalul lui Nijinski, descopăr acum adâncimea gândurilor și a sentimentelor care stau în spatele artei, al talentului său. Felul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola” care ne-a invadat simțurile aici, în Vest. Apoi m-a invitat la dans, deși se știe că nu obișnuiește să danseze, și eu l-am refuzat, fiind angajată într-o discuție aprinsă despre Israel. Un sentiment amar mă cuprinde acum pentru acel „nu”, cât de neimportant ar fi fost el. Trebuie lăsat tot pentru dans, desen, rugăciune și mai ales pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Uniunii Scriitorilor: „Pace fără condiții”. Apoi a povestit despre nașterile celor patru copii: David s-a născut în mașină. Toate nașterile au fost ușoare și fericite, ca și cum ar fi fost privilegiată în tot. Despre Erica (la cadette) a spus că dansa în pântecele ei când punea muzică! Despre rolul de mamă: a avut mereu pe cineva care se ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore. „Après tout, je suis un écrivain”, spunea ea în mod
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vedere, dar privindu-l intens, de o mie de ori dacă e nevoie, cum făceau marii pictori, Rembrandt, de exemplu, simt cum inanimatul se mișcă, dând semne că a primit viață de la mine, se mișcă, face ochi, mâini și picioare, dansează și chiar zboară: există! Revăzut filmul lui Bergman, „Nattvardsgästerna” (invitații la altar, la împărtășanie), drama unui preot care, după moartea soției iubite, se simte sărac, încolțit de disperare, fără puterea de a iubi și a da din acest plin al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vorba aici despre națiuni, ci despre indivizi în căutarea unui mijloc de a se strecura către terenul generos al limbii interioare suedeze. Locurile comune, stereotipiile limbii uzate de propaganda politică și reclame comerciale sunt evitate de toți. Toată lumea vrea să danseze sau să cânte muzica proprie. Și asta mă umple de entuziasm - nu numai scriitorii vor să fie autentici exprimând idei și sentimente, ci și cei care lucrează, de exemplu, în spitale, în bănci, în metrouri, toți au instinctul autentic de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a îmbrățișat cum m-a văzut. Familia lui Hedi are 25 de persoane, ieșite din trei fii care povestesc despre mama lor, așa cum se face aici, în Suedia. Sunt necruțători povestind despre extravaganța mamei lor care, rămânând văduvă, călătorea singură, dansa, schia ca o adolescentă, fără să-i pese de băieții ei care doreau să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a strălucit arătând tuturor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar. Cumătrul Vulpe a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să stea de vorbă, tineretul și femeile, iar bărbații să bea ceva la restaurant și să afle noutățile, acum tineretul începuse să vină și la Căminul Cultural. Căminul devenea astfel locul unde, seară de seară, ne adunam, făceam repetiții, cântam, dansam. Se legau prietenii durabile, iar cei singuri nu mai erau singuri. În fiecare seară la cămin erau activități. De două ori pe săptămână se dădeau filme. Eram mereu în mijlocul celor tineri și al intelectualilor comunei, iar actorul de la teatrul din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de acțiune în activitatea culturală. În scurt timp, făceam concurență serioasă crâșmei din centrul comunei, care, până mai ieri, fusese singurul loc unde oamenii se puteau aduna. Deosebirea era că aici, la Căminul Cultural, nu se bea. Se cânta, se dansa, se glumea și se legau prietenii. Organizam baluri aproape în fiecare săptămână. Aduceam bani în fondul primăriei pentru dotarea căminului. Ajutată de contabilă, am reușit să avem ceva bani pentru cheltuieli necontabilizate. Astfel, puteam să cumpăram câte un pachet de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câteva gospodării, printre care și cea a Rucsandei, că ar fi bântuit de duhuri necurate. Femeile de acolo știau descântece și, pentru a intra în grațiile unor duhuri nu tocmai curate, spre a le ajuta, uneori în anumite nopți magice, dansau goale în fața ferestrelor deschise sau înconjurau casa, tot goale, rostind incantații doar de ele știute. În acea dimineață a oprit în fața primăriei un Aro pe care nu-l mai văzusem niciodată. Din el au coborât instructorul și cei doi tovarăși
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
locuit într-o insulă în Pacific, Robinson în Caraibe, Selkirk a "domiciliat" pe insulă patru ani și patru luni, Robinson 28 de ani, Selkirk n-a avut alături decât câteva capre și pisici domesticite, pe care le-a dresat să danseze, Robinson îl avea alături pe credinciosul Vineri... Alexander Selkirk a fost contramaistru pe la 1704 pe nava-corsar "Cinque Ports", s-a certat cu căpitanul și a fost debarcat, cu ceva provizii, în insula Mas a Tierra, făcând parte dintr-un arhipelag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
te-ai aștepta ca totul să se deruleze cu zâmbetul pe buze și reverențe, loviturile "sub centură" sunt la ordinea zilei. Îmi amintesc în acest context de deviza "Congresului de pace de la Viena", de după războaiele napoleoniene, "Congresul râde, cânta și dansează" deviza în spatele căreia au fost călcate în picioare destinele multor țări și popoare, inclusiv ale românilor. Îmi mai amintesc de ce mi-a spus un membru al echipei naționale de polo, care declara că această disciplină este cea mai dură din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la CNSAS! Îmi amintesc de o "zicere" interesantă, care mi se potrivea în acei ani "mănușă", cunoscută sub numele de "Legea lui Finagle": Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost, în cel mai defavorabil moment posibil"! 15 ani "Dansând cu lupii" în "Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă"! I-aș împărți în două, ca în Vechiul Testament: vaci grase și vaci slabe. Ultimii, după "purificarea" din MAE, au fost "vaci slabe", cea din 1988 abia ținându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Eliberarea deținuților politici și 2. Desființarea lagărelor de concentrare. S-au luat o serie de măsuri de securitate a capitalei și a țării. Vestea transmisă prin radio de către rege a adunat, pe timp de noapte, o mulțime de bucureșteni, ovaționând, dansând și strigând în gua mare, cu toate că era camuflaj și restricții de noapte. O delegație, formată din: Lucrețiu Pătrășcanu, Barbu Știrbey, general Dumitru Dămăceanu și Ghiță Pop, pleacă la Moscova în vederea semnării Armistițiului ce a fost semnat la data de 13
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Eliberarea deținuților politici și 2. Desființarea lagărelor de concentrare. S-au luat o serie de măsuri de securitate a capitalei și a țării. Vestea transmisă prin radio de către rege a adunat, pe timp de noapte, o mulțime de bucureșteni, ovaționând, dansând și strigând în gua mare, cu toate că era camuflaj și restricții de noapte. O delegație, formată din: Lucrețiu Pătrășcanu, Barbu Știrbey, general Dumitru Dămăceanu și Ghiță Pop, pleacă la Moscova în vederea semnării Armistițiului ce a fost semnat la data de 13
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
șanse. Dar și ea poate fi atenuată prin politici afirmative. Există și o cale empatică. Ea ne dă și o altă coordonată: I-ar conveni să te fi născut într-o familie de romi și să ți se interzică să dansezi alături de alții, doar fiindcă nu te-ai născut într-una de români? Eventual, dacă tot „progresăm” pe calea statului de drept, ți-ar conveni să nu-ți fie primiți copiii la școli pentru români, să nu fii internat în spitale
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o reacție fatalistă: femeile din țara asta nu au trecut, nu au prezent, iar în viitor sunt cel mult „interprete” și „managere”. Nu au făcut istorie, știință, artă. Nu au făcut nici bani. Câteva rătăcite au făcut ceva sport, au dansat și au cântat. Excepțiile foarte restrânsă confirmă regula foarte lărgită. Reiese că noi, femeile, nu am produs și nu producem cunoaștere, educație, sănătate, cultură, artă, clădiri, cărți. Pe scurt, nu suntem nici măcar „români mici”, poate doar românce micuțe. Noi pur
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]