9,135 matches
-
o firmă de construcții și avea oameni care lucrau pentru el. S-a dezvoltat și a ajuns chiar să construiască clădiri. Când mă pregăteam să dau examenul de intrare la facultate, tata a murit pe neașteptate. Aveam nouăsprezece ani. Mama decedase cu mult timp în urmă, când aveam doi ani. Tata a murit și a lăsat în urma lui o fabrică în ascensiune. M-am gândit că trebuie să mă îngrijesc de ce am primit, așa că am preluat afacerea. De la nouăspreze la douăzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gând. E mai ușor să-mi cumpăr ceva de la magazin. La magazinele alimentare găsești ce-ți poftește inima. Vând de toate. Curățenia, ce să zic, bărbații de vârsta mea nu se ocupă cu așa ceva. Îmi e foarte greu de când a decedat soția. La șaizeci de ani am ieșit la pensie, dar, după decesul ei nu am avut încotro și m-am angajat cu jumătate de normă la o firmă care se ocupă de clădiri. M-au trimis la un muzeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
familie, ci doar la faptul că nu voiam să mor. Eram dezamagit. Nu voiam să mor acolo. Țineam cu dinții de viață de aceea strigam în gura mare. Nu înțelegeam deloc situația, însă eram tare descumpăit la gândul că voi deceda acolo. Acum îmi aduc aminte perfect senzațiile de atunci. Acum nu îi mai urăsc pe criminalii din secta Aum. La început eram furios, nervos, dar, ura s-a atenuat relativ repede. «Să le dea pedeapsa capitală!» Am renunțat la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vagon din spate. Stau în picioare, mă țin de bară și citesc. Deoarece cărțile obișnuite sunt grele, iau ediții de buzunar. Îmi plac foarte mult cărțile de istoie și asta citesc în fiecare zi. De exemplu, scriitori ca Toyoda Jō, decedat de curând, sau Mizukami Tsutomu... Nu îmi aduc aminte ce carte citeam în ziua cu atacul. Am impresia că reciteam cartea lui Yoshikawa Eiji, Taiko. Am citit-o de mai multe ori, dar aș mai lectura-o încă o dată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
facem. Ne-au spus că la metrou a avut loc un accident cu niște produse chimice. S-a sufocat, a leșinat și a murit. Nu se știa că era vorba despre sarin. Dar se știa de la bun început că a decedat. Cu toate că am auzit asta, nu puteam să mă liniștesc până nu vedeam cu ochii mei... același nume și același prenume. Nu aveam de ales, trebuia să mergem. Patru din noi au mers la Tokio: tata, eu, băiatul cel mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am îmbolnăvit de nevroză. Nu luăm somnifere. Așa sunt oamenii de la țară.“ „Era un om foarte blând. Înainte să moară parcă devenea din ce în ce mai bun.“ Wada Yoshiko (31 de ani) Soția defunctului Eiji Wada Doamna Wada era însărcinată când soțul a decedat. Fata lor, Asuka, s-a născut la puțin timp după. Prin presă au apărut multe informații de spre Wada. Probabil că deja știți lucrul acesta. Înainte să mă întâlnesc cu dumneaei, mi-au aruncat și eu ochii peste acele articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mișca. Atunci când plângeam, se răsucea. După înmormântare, stomacul meu se îngusta pe zi ce trecea. Toată lumea era îngrijorată. „Poate naști!“ Se pare că după un astfel de șoc naști mai repede. De obicei, se pune o poză mică a persoanei decedate în altarul buddhist, nu? Eu mi-am pus una la capul pernei din sala de nașteri. Mi-a dat forță. În aceleași salon cu mine se afla o femeie al cărei soț era din Yokohama și care nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa am procedat. Poate, dintr-odată, se întorcea acasă și spunea: «Bine v-am găsit!» Uneori, când mă trezeam dimineața, ziceam: «A, e plecat în interes de serviciu.» Mă uitam la poza de pe altar și îmi aminteam: «Soțul meu este decedat.» Încercam să mă împac cu ideea, dar nu puteam. O parte din mine încă nu accepta ceea ce se întâmplase. Era un amestec de realitate și fantezie. Un paradox. Îmi ziceam: «Soțul meu se întoarce acasă» în timp ce eram la mormântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Baptiste Bordave la locul de muncă. Formă numărul pe care i l-am dictat și activă difuzorul. -Vă rog frumos, aș putea vorbi cu domnul Bordave? Tăcere. Apoi am recunoscut vocea înțepatei de Melina: -Doamnă, regret, dar domnul Bordave a decedat sâmbăta trecută. -Pardon? -Un atac de cord la domiciliul său. Doriți să vorbiți cu altcineva? -Nu. Sigrid închise. -Așadar dumneata ai murit, nu Olaf, zise ea. -Da. Nu mai am altă identitate posibilă decât Olaf Sildur, cu permisiunea dumitale. p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
golului, ale derizoriului, din vid și inconsistență apare așteptarea și veghea și imboldul creator, adică demiurgic, precum din hăul primordial a apărut creația, viața. Premiul „Sebastian Costin”, decernat În „capitala eternă”, Ierusalim, poartă numele unui distins poet român imigrat și decedat În Israel. El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și domiciliată În Israel, de un juriu „internațional”, putem spune. Un grup de scriitori și intelectuali de limbă română, adică din diverse locuri mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că, după decesul maică-si, Dina a făcut o cădere nervoasă. A căzut rău, se ridică Încetișor, dar s-o trecem și pe ea pe firma crâșmei „La convalescenții nu cine știe ce veseli”. Aici e greu cu căldurile și cu bolile. Decedați săptămâna trecută: G. Ivașcu, M. Beniuc, Șerban Cioculescu („sper În subit”, scrie el În Încheierea unui vechi interviu; s-a realizat dulcea năzuință). În ce mă privește pe mine, Iulia, m-au ținut În spital pe timpul cât bolnavul nr. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se abandona golului. A pornit, singur, pe jos, spre spital. Spre tărâmul de cristal de dincolo. Un fel de sinucidere. Când Adela Petrescu s-a dus să-l vadă, a doua zi dimineața, doctorii i-au comunicat că soțul ei decedase. New York, 1 martie 2000 (Apostrof, nr. 5/2000) Radu Petrescu către Norman Manea ș1ț fără dată Familiei Norman Manea Cu mulțumiri pentru gândurile prietenești și cu cele mai bune urări de sănătate și bucurie În anul care Începe. Radu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mine (i-am apucat În facultate). O promoție bună. Ce s-a Întîmplat cu componenții ei În cele doar trei decenii, de cînd au terminat studiile? E interesant de calculat : din 36 de actori, numai 18 profesează. Restul, fie au decedat, fie au emigrat, fie au ajuns În alte medii - Casa Armatei, mănăstire, alimentație publică...(sic!). Spre exemplu : actor bun, bărbat bine, cu succes pe scenă și la femei (l-a jucat, printre alții, pe Avram Iancu, pe scena unui Național
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
altceva decât un trădător? Cu neputință. La venirea mea aici, i-am studiat dosarul cu foarte mare atenție și nimic din activitatea lui conștiincioasă pentru îndeplinirea ordinelor nu a arătat altceva decât atașament pentru cauza Germaniei. Mai mult, părinții lui, decedați într-un tragic accident, au fost vechi membri N.S.D.A.P. locali, iar fratele lui cel mare este dat dispărut în Rusia. Minciuni, numai minciuni, explodează roșu de furie Schultz. Consultă câteva file dactilografiate mărunt, cu antetul R.S.H.A141., scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui său pe ea. Emisă de conducerea lagărului din Irkutsk. Jos, o frază scurtă îl izbește puternic ca o lovitură recepționată în plină figură. "Deținutul decedat într-o alunecare de teren la data de 14 mai 1943." Tatăl lui murise cu mai mult de un an de zile în urmă, iar atât Licavkin cât și Bedniakov s-au prefăcut că nu știuseră nimic de asta, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la Mintzi. Pânda morții lor a devenit astfel o pasiune. Cercetările m-au făcut să descopăr cu bucurie că Mintzi era de cincisprezece ani îngropată la Heidelberg. Domnișoara Kreuz, decedată sub numele de Lotte Levy-Grünberg, avea pe mormântul din Australia o mulțime de lalele roșii. Am găsit o poză pe arhivele Internet. Cât despre Tiffenburg, nu știu ce-am avut cu el. Nu mă deranjase nicodată cu nimic. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt pregătiți, maturi din punct de vedere spiritual pentru a face față acestei uluitoare modalități de a evolua spiritual. Lumea astrală are pe nenumăratele ei nivele și subnivele diferiti locuitori și aici putem aduce în discuție pe cei care au decedat și au ajuns pe nivele corespunzatoare gradului lor de maturitate spirituală (nivele numite în diverse religii rai sau iad). Cu cât ființa umană a manifestat pe perioada vieții un grad mai înalt de moralitate, cu atât nivelul ei vibrațional va
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
în paharul de plastic pe care-l țineam în mâna dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat-o de acolo, mi-am dat seama că decedase. Păcat. Măcar a murit fericită, beată! Fusese o muscă cultă și mai ales inteligentă, chiar dacă spusele ei au fost rostite la beție. Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
meu. Mi-au murit părinții, apoi a murit un frate, Gică, avea numai 44 de ani, și amintirea lui mă doare și astăzi. Și nu-l pot uita. Mult mai târziu mi-a mai murit un frate, dar acesta a decedat fiind în vârstă. Poate de aceea nu m-a afectat așa de mult dispariția lui Mitică, în schimb, cea a lui Gică m-a distrus sufletește și mulți ani, chiar și acum, mă obsedează tragica sa plecare în lumea umbrelor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Așa cum alteritățile scriitorului român își caută masca potrivită, fără a o găsi, personajele lui Rilke își caută moartea "pe măsură". În sanatorii, unde se moare cu atâta plăcere și recunoștință față de medici și surori, decedezi de o moarte stabilită de instituție; acest fapt e bine privit. Când însă mori acasă, e natural să alegi acea moarte politicoasă a cercurilor selecte, care precede înmormântarea de clasa întâi și întregul șir al obiceiurilor ei minunate. Săracii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui, Tony Pavone pendula Între „Viață și moarte!!”. Somnul morții Îl cuprinse de o așa manieră Încât corpul i se răcise sub temperatura minimă necesară vieții. Pielea trupului avea culoarea albastru combinat cu verde și roșu, rivalizând cu unele ființe decedate de multă vreme urmând să intre În putrefacție...!! Singură respirația, o respirație muribundă, care Însă era pe cale de dispariție, totuși mai presupunând viața. Toxinele radioactive se infiltrase cu o așa forță distructivă Încât, nimeni și nimic nu-l mai putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde am fost bine primit, poate și, datorită intenției lor de-a vizita țara nostră ori alte considerente. La câteva zile am fost invitat la cimitirul din localitate să asist la o funeralie: o rudă mai Îndepărtată de această familie decedase. Nu am refuzat, din curiozitate de a-mi Îmbogăți cultura personală...! De la spital, mortul nu se aduce În locuința rudelor, el fiind Înbălsămat și depus la capela cimitirului pentru o perioadă de două zile unde rudele și ce-i interesați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asasinului Stalin, atunci dece l-au ucis și pe Mihai Antonescu, Împreună cu alți doi miniștri...? Cu doi ani de zile În urmă de Începerea tratativelor de pace dela Paris din 10 februarie 1947, Președintele american Roosevelt Franklin Delano(1884-1945) a decedat iar Președinte a-l Americei i-a succedat Truman HarrY (1884-1972 ), om politic ce În mod sigur nu prea auzise de România, În timp ce, primul ministru a-l Angliei Churchil Winston Leonard (1874 -1965) care cunoștea mersul istoriei Europene se retrage
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al veacului al XX-lea. Ștefan Verșescu (1919 1994) avocat S-a mutat din viața aceasta la 6 Mai 1994, de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar În Săptămâna Luminată. Funeraliile i s-au făcut pe 8 Mai, În Duminica Tomei. A decedat În București, dar, conform dorinței sale ultime, a fost Înmormântat În cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra Neamț, localitate În care văzuse lumina zilei, În 1919 și În care trăise prima treime din cei 75 de ani, câți avea când Își
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi judecat Împreună cu numeroase personalități politice și culturale, printre care s-au aflat Nicolae Petrașcu și George Manu (19031961). Aceștia primesc muncă silnică pe viață, iar Nistor Chioreanu este condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Marele savant atomist decedează În Închisoare, iar Petrașcu și Chioreanu vor fi puși În libertate, În 1964, În urma publicării unui decret de grațiere a tuturor deținuților politici din România. Profesorul Nicolae Petrașcu avea să fie „sinucis” În anul 1968 (anul cel mai bun, considerat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]