9,091 matches
-
depresiei la vârsta adultă, când persoana poate trăi stări în care se amestecă agresivitatea și dragostea față de lumea exterioară și față de el însuși (Pagano, 1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)169. 8.6.3. Modele cognitiv-comportamentale asupra depresiei Teoriile comportamentale asupra depresiei își au punctul de plecare în cercetările psihofiziologului rus Pavlov asupra condiționării răspunsurilor. Condiționarea clasică este o formă de învățare în care asocierea unui stimul neutru cu un stimul care declanșează un anumit tip de răspuns determină ca și stimulul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu un stimul care declanșează un anumit tip de răspuns determină ca și stimulul neutru să dobândească această proprietate, adică să declanșeze reacția respectivă. Prin urmare, aceste răspunsuri sunt învățate, adică sunt reacții condiționate (Bonchiș, 2002)170. Teoriile comportamentale consideră depresia ca fiind o reacție învățată. În 1928, Ivanaov-Smolenski, un fizician care a lucrat în laboratorul lui Pavlov, relatează în observațiile sale asupra experimentelor cu un câine, că depresia apare consecvent cu inabilitatea animalului de a face discriminări fine într-o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt învățate, adică sunt reacții condiționate (Bonchiș, 2002)170. Teoriile comportamentale consideră depresia ca fiind o reacție învățată. În 1928, Ivanaov-Smolenski, un fizician care a lucrat în laboratorul lui Pavlov, relatează în observațiile sale asupra experimentelor cu un câine, că depresia apare consecvent cu inabilitatea animalului de a face discriminări fine într-o sarcină de condiționare clasică. Aceste observații nu au constituit un interes deosebit pentru cercetători decât după 20 de ani, când s-au făcut eforturi ca aceste modele ale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
face discriminări fine într-o sarcină de condiționare clasică. Aceste observații nu au constituit un interes deosebit pentru cercetători decât după 20 de ani, când s-au făcut eforturi ca aceste modele ale învățării să fie aplicate în explicarea fenomenului depresiei. Teoria întăririi Unul dintre primii care au aplicat analiza comportamentului la problema depresiei a fost Charles Ferster în anul 1973. Astfel el consideră "depresia ca o reducere generalizată a ratei de răspuns la stimuli externi" (Wolman, 1990)171 răspunsurile persoanei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
constituit un interes deosebit pentru cercetători decât după 20 de ani, când s-au făcut eforturi ca aceste modele ale învățării să fie aplicate în explicarea fenomenului depresiei. Teoria întăririi Unul dintre primii care au aplicat analiza comportamentului la problema depresiei a fost Charles Ferster în anul 1973. Astfel el consideră "depresia ca o reducere generalizată a ratei de răspuns la stimuli externi" (Wolman, 1990)171 răspunsurile persoanei nu se mai află sub controlul întăririlor care au fost eficiente altădată. Astfel
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
când s-au făcut eforturi ca aceste modele ale învățării să fie aplicate în explicarea fenomenului depresiei. Teoria întăririi Unul dintre primii care au aplicat analiza comportamentului la problema depresiei a fost Charles Ferster în anul 1973. Astfel el consideră "depresia ca o reducere generalizată a ratei de răspuns la stimuli externi" (Wolman, 1990)171 răspunsurile persoanei nu se mai află sub controlul întăririlor care au fost eficiente altădată. Astfel, este vorba de o reducere a frecvenței de apariție a unor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de realizat. Schimbarea înseamnă pierderea unei surse inițiale de întărire și, prin urmare, diminuarea comportamentelor asociate cu întăritorul pierdut care a îndeplinit un rol central. Mai târziu, în 1981, aprilie, Ferster accentuează importanța analizei comportamentului verbal ca mijloc pentru cunoașterea depresiei. Din relatările persoanei se poate observa că depresia, ca fenomen verbal, constă în mare măsură în nemulțumiri și plângeri legate de faptul că în jurul persoanei există surse de întăriri negative (Wolman, 1990)172. Peter Lewinsohn, abordând din perspectiva teoriilor comportamentale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de întărire și, prin urmare, diminuarea comportamentelor asociate cu întăritorul pierdut care a îndeplinit un rol central. Mai târziu, în 1981, aprilie, Ferster accentuează importanța analizei comportamentului verbal ca mijloc pentru cunoașterea depresiei. Din relatările persoanei se poate observa că depresia, ca fenomen verbal, constă în mare măsură în nemulțumiri și plângeri legate de faptul că în jurul persoanei există surse de întăriri negative (Wolman, 1990)172. Peter Lewinsohn, abordând din perspectiva teoriilor comportamentale fenomenul depresiei, a dezvoltat idei similare și a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
relatările persoanei se poate observa că depresia, ca fenomen verbal, constă în mare măsură în nemulțumiri și plângeri legate de faptul că în jurul persoanei există surse de întăriri negative (Wolman, 1990)172. Peter Lewinsohn, abordând din perspectiva teoriilor comportamentale fenomenul depresiei, a dezvoltat idei similare și a studiat implicațiile teoriei în cercetările clinice (Wolman, 1990)173. Autorul arată că depresia este rezultatul întăririlor deficitare sau lipsei acestora în domeniile majore ale vieții, ceea ce creează disforie și o micșorare sau reducere a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de faptul că în jurul persoanei există surse de întăriri negative (Wolman, 1990)172. Peter Lewinsohn, abordând din perspectiva teoriilor comportamentale fenomenul depresiei, a dezvoltat idei similare și a studiat implicațiile teoriei în cercetările clinice (Wolman, 1990)173. Autorul arată că depresia este rezultatul întăririlor deficitare sau lipsei acestora în domeniile majore ale vieții, ceea ce creează disforie și o micșorare sau reducere a răspunsurilor. Lewinsohn identifică trei moduri în care poate apărea tulburarea depresivă înțeleasă ca întărire insuficientă: 1) Observarea inexactă a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care acest fapt este posibil sau alte persoane o pot realiza; (slabe abilități de comunicare ale unei persoane poate determina un nivel scăzut al satisfacției maritale). 3) Persoana nu se poate bucura de întăririle pe care le primește. Lewinsohn abordează depresia și din perspectiva relațiilor sociale ale persoanei depresive cu ceilalți. El susține că persoanele depresive se caracterizează printr-un nivel scăzut sau chiar absența capacității individului de a fi receptiv la întăririle sociale, el caracterizându-se prin pasivitate, sentimente de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
persoanei depresive cu ceilalți. El susține că persoanele depresive se caracterizează printr-un nivel scăzut sau chiar absența capacității individului de a fi receptiv la întăririle sociale, el caracterizându-se prin pasivitate, sentimente de vinovăție, nivel scăzut de activism. Odată ce depresia este instalată, persoana este respinsă sau evitată de persoanele care anterior au constituit o sursă de întărire pentru el și concomitent cu atitudinea lor de evitare este pierdută și sursa de întărire. Trăirea sentimentului de evitare se datorează unor bisări
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
încearcă să ofere suport persoanei depresive, cărora depresivul le răspunde cu indiferență sau sentimente de mânie, aceasta ducând la ostilitate ascunsă sau suport superficial din partea celor apropiați. Atitudinea de respingere sau evitare a persoanelor din proximitate va duce la instalarea depresiei, în felul acesta apare cercul vicios depresie-respingere, depresia fiind înțeleasă în termenii rupturii relației individ-mediu social. Teoria autocontrolului Teoria autocontrolului îl are ca autor pe Rehm și se concentrează asupra modului în care oamenii își controlează comportamentul în vederea atingerii unor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le răspunde cu indiferență sau sentimente de mânie, aceasta ducând la ostilitate ascunsă sau suport superficial din partea celor apropiați. Atitudinea de respingere sau evitare a persoanelor din proximitate va duce la instalarea depresiei, în felul acesta apare cercul vicios depresie-respingere, depresia fiind înțeleasă în termenii rupturii relației individ-mediu social. Teoria autocontrolului Teoria autocontrolului îl are ca autor pe Rehm și se concentrează asupra modului în care oamenii își controlează comportamentul în vederea atingerii unor scopuri (Wolman, 1990)174. Teoria elaborată în 1977
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fumate); compararea informației monitorizate cu propriile standarde și judecăți (are loc elaborarea unei judecăți asupra valenței pe care comportamentul respectiv o deține în evaluarea de sine) și autoîntărirea (comportamentele pozitive sunt întărite, cele negative sunt pedepsite). Rehm consideră că în depresie oamenii sunt lipsiți de speranța pentru a-și propune scopuri pe termen lung și neajutorați în controlul propriului comportament. Astfel persoana depresivă poate face față solicitărilor cotidiene, dar comportamentul pentru atingerea unor scopuri îndepărtate, în afara recompenselor imediate nu este unul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
persoanei depresive poate fi caracterizat de unul sau mai multe din cele șase deficiențe posibile ale autocontrolului: focalizarea atenției asupra evenimentelor negative de viață, fiind excluse sau minimizate cele pozitive; Beck (1979)177 a denumit fenomenul ca atenție selectivă în depresie, iar Ferster identifică o vigilență a depresivului în anticiparea evenimentelor aversive; focalizarea atenției pe imperativele imediate ale comportamentului, concomitent cu excluderea celor pe termen lung; utilizarea unor standarde autoevaluative perfecționiste, mult mai severe decât față de ceilalți; stil atribuțional depresogen; tendința
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cele din urmă, că depresivul nedispunând de deprinderi adecvate de autocontrol și fiind dependent de sursele externe de întărire, el nu va reuși să atingă scopuri pe termen lung constituindu-se un cerc vicios în care neatingerea scopurilor determină depresie, starea de depresie conducând la neatingerea scopurilor. 8.6.4. Modelele social-cognitive asupra depresiei Teoria neajutorării învățate O altă teorie explicativă asupra depresiei a fost elaborată în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
urmă, că depresivul nedispunând de deprinderi adecvate de autocontrol și fiind dependent de sursele externe de întărire, el nu va reuși să atingă scopuri pe termen lung constituindu-se un cerc vicios în care neatingerea scopurilor determină depresie, starea de depresie conducând la neatingerea scopurilor. 8.6.4. Modelele social-cognitive asupra depresiei Teoria neajutorării învățate O altă teorie explicativă asupra depresiei a fost elaborată în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman se bazează pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dependent de sursele externe de întărire, el nu va reuși să atingă scopuri pe termen lung constituindu-se un cerc vicios în care neatingerea scopurilor determină depresie, starea de depresie conducând la neatingerea scopurilor. 8.6.4. Modelele social-cognitive asupra depresiei Teoria neajutorării învățate O altă teorie explicativă asupra depresiei a fost elaborată în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman se bazează pe experimente cu animale, în special experimente cu câini, desfășurate în laboratorul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reuși să atingă scopuri pe termen lung constituindu-se un cerc vicios în care neatingerea scopurilor determină depresie, starea de depresie conducând la neatingerea scopurilor. 8.6.4. Modelele social-cognitive asupra depresiei Teoria neajutorării învățate O altă teorie explicativă asupra depresiei a fost elaborată în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman se bazează pe experimente cu animale, în special experimente cu câini, desfășurate în laboratorul său și care au dus la formularea unei alte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman se bazează pe experimente cu animale, în special experimente cu câini, desfășurate în laboratorul său și care au dus la formularea unei alte explicații asupra fenomenului depresiei. Astfel experimentatorul a folosit în experimentele sale o cutie special construită încât în unele ocazii să li se permită câinilor să sară dintr-o parte în alta a cutiei, iar alteori era așezată o barieră pentru a împiedica trecerea. În urma
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că neajutorarea este generată de credința potrivit căreia nu este important ce vom face pentru că rezultatele vor fi aceleași, adică rezultatul nu este contingent cu răspunsul. Autorul acestei teorii compară expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile traumatice care adesea precipită depresia (Wolman, 1990)180. Depresia este considerată a se naște ca rezultat al incapacității persoanei depresive de a controla în trecut evenimentele stresante și aversive și care generează sentimente de neajutorare. Aceste sentimente nu vor rămâne specifice pentru un anumit eveniment
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de credința potrivit căreia nu este important ce vom face pentru că rezultatele vor fi aceleași, adică rezultatul nu este contingent cu răspunsul. Autorul acestei teorii compară expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile traumatice care adesea precipită depresia (Wolman, 1990)180. Depresia este considerată a se naște ca rezultat al incapacității persoanei depresive de a controla în trecut evenimentele stresante și aversive și care generează sentimente de neajutorare. Aceste sentimente nu vor rămâne specifice pentru un anumit eveniment, ci vor fi generalizate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la care au fost supuși. În cazul oamenilor, expunerea repetată la evenimente aversive și a căror control sau anticipare nu poate fi monitorizat de către persoană duce la învățarea neajutorării care se exprimă prin deficite ale imboldului motivațional, deficite emoționale (anxietate, depresie) cu implicații psihosomatice, deficite de gândire. Cercetările actuale relevă că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează ipoteze, se implică cognitiv sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
elaborarea inițială a teoriei (1978), datorită evoluției cercetărilor s-au constatat anumite inconveniente ale teoriei ceea ce a stârnit cercetări mai amănunțite, astfel că Abramson, Seligman și Teasdale 181 au reformulat teoria. S-a pornit de la paradoxul legat de vină în depresie. Dacă teoria susține că depresia are la bază neajutorarea și perceperea noncontingenței dintre comportamentul individului și rezultat, este mai dificil de explicat care este cauza faptului că în depresie majoritatea persoanelor se autoblamează și se simt responsabile pentru evenimentele negative
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]