8,849 matches
-
Rîul Bistrița. Pricipalele vecinătăți sunt: în partea de nord Obcinele Bucovinei (limită sudică a acestora - respectiv Obcina Voronețului) și Masivul Rarău, la est Subcarpații Moldovei, în sud, dincolo de valea Bistriței - Munții Tarcăului și la vest Munții Bistriței și Masivul Ceahlău. Diviziuni: Munții Stânișoarei fac parte din marea unitate a flișului din cadrul Carpaților Orientali. Cele mai extinse dintre unitățile flișului sunt unitățile de Ceahlău (gresii, grezocalcare, marnocalcare, șisturi argiloase ș.a. - litofaciesul de Sinaia, gresii micacee ș.a. - litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
ocupă o suprafață de circa 1810 km². Administrativ sunt așezați pe teritoriul a trei județe, Neamț și Bacău în principal, precum și o mică porțiune spre sud-vest, în Harghita. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri: Pricipalii vecini sunt: Diviziuni: Munții Tarcău se află în categoria munților mijlocii ai României. Majoritatea vârfurilor - teșite și spinări domoale - sunt situate între 1100-1400 m, altitudinea șeilor de intersecție necoborând în general sub 1000 m. Șeile și pasurile sunt în general înalte. Altitudinea culmilor
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
și acceptarea acesteia în cadrul științelor umaniste. În familia lui Emile Durkheim a existat o puternică tradiție religioasă, iar el a studiat ebraica și doctrina talmudică. Emile Durkheim și-a susținut doctoratul în filozofie, iar titlul tezei sale a fost „Despre diviziunea muncii sociale”. Teza principală a fost însoțită de o teză complementară redactată în limba latină. În anii 1885-1886 studiază la Paris științele sociale și continuă în Germania sub îndrumarea lui Wilhelm Wundt. În Germania publică trei articole: „Studii recente asupra
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
specialitate. Unul din aspectele teoretice emise de fondatorul sociologiei franceze este cu siguranță conceptul de „integrare”. De ce și cum sunt integrați indivizii în societate? Integrarea traversează de la un capăt la celălalt cercetările conduse de Durkheim. Încă de la lucrarea sa "Despre diviziunea muncii sociale" (1893), în care pune problema naturii și a cauzei evoluției societăților moderne spre o mai mare diferențiere a funcțiilor sociale, Durkheim ridică problema originii ordinii sociale, contestă explicațiile artificiale, prin convenție, și propune o teorie bazată pe normă
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
ordinii sociale, contestă explicațiile artificiale, prin convenție, și propune o teorie bazată pe normă și sancțiune, ca fiind condițiile inițiale ale oricărei existențe în societate. Dacă împrumuta de la Herbert Spencer teza generală a evoluției societăților moderne către o mai mare diviziune a muncii, în analiză el se îndepărtează de această teorie. Pentru Durkheim, această schimbare macrosocială survine nu pentru că este necesară și corespunde unei finalități oarecare, ci pentru că este provocată de cauze mecanice precum sporirea volumului, a densității populației și a
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafață totală de 123.150 km², adică numai 1% din teritoriul coloniilor antebelice. Toate aceste teritorii se bucură de reprezentare completă la nivel național, ca și de diferite grade de autonomie. ("Vedeți și": Diviziunile teritoriale ale Franței). Se poate spune că existența unui imperiu colonial francez a început de facto cu teritoriile de peste Marea Mediterană din secolele al XII-lea și al XIII-lea, cucerite ca urmare a cruciadelor târzii, deși, în acele timpuri, aceste
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
în ADN-ul celulelor individuale, într-un anumit moment al vieții unei persoane. Cauzele acestor modificări pot fi factorii de mediu (radiațiile ultraviolete ale soarelui) sau pot apărea în cazul în care apare o eroare în copiile ADN-ului, în timpul diviziunii celulare. Mutațiile dobândite în celulele somatice nu pot fi transferate din generație în generație. De asemenea, mutațiile pot să apară într-o singură celulă, într-un embrion timpuriu. Cum toate celulele se divid în timpul creșterii și dezvoltării, persoana va avea
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
se datoresc fenomenului translocatiei. Acestea constau în modificarea numărului cromozomilor, deci a garniturii cromozomice, prin modificarea numărului unuia, câtorva sau a tuturor cromozomilor. Aceste modificări reprezintă fenomene reunite sub numele de poliploidie. Diferite forme de poliploidie rezultă din anomalii în diviziunile celulelor germinale sau somatice și se pot datora celor mai diferite cauze ca, de pildă, fuziunea de nuclei, diferite traumatisme, parazitism, substanțe chimice, înțepături ale unor insecte, altoiri etc. Fenomenul este larg răspîndit la plante, dar mult mai rar la
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
experimental, au fost obținuți amfidiploizi la fluturele de mătase de către Astaurov (1965), prin îmbinarea partenogenezei artificiale cu hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
amfidiploizi la fluturele de mătase de către Astaurov (1965), prin îmbinarea partenogenezei artificiale cu hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând partenogeneză acestor hibrizi s-
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
în afara cromozomilor. Astfel, plastidele din celula vegetală (cloroplaste — când conțin clorofilă, leucoplaste — când sunt lipsite de acest pigment), mitocondriile, kinetosomii conțin atât ARN cât și ADN. Se cunoaște, de asemenea, că cel puțin organitele amintite au capacitatea de autoreproducere prin diviziune. Este, deci, firesc să ne așteptăm ca ele să fie capabile să se și modifice prin modificarea (mutații) acizilor nucleici proprii. Cercetările făcute pe o serie de specii au arătat că într-adevăr se pot produce asemenea modificări care devin
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
În Franța, un canton este o diviziune administrativă inferioară arondismentului departamental, fiecare arondisment fiind divizat în cantoane. Rolul cantoanelor este în principal acela de a furniza o subdiviziune în scopuri electorale, alegerile cantonale fiind alegerile pentru membrii consiliului general al departamentelor. La nivelul cantoanelor, alegerile sunt uninominale
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
în mod diferit, neexistând cantoanele în sensul electoral al termenului. Uneori, cele 20 de arondismente ale Parisului sunt uneori considerate cantoane din punct de vedere statistic. Cantoanele au fost create în 1790, în același timp cu departamentele, de către "Comitetul de Diviziune al teritoriului" (). Inițial au fost regrupate în districte, apoi, din 1800 au fost regrupate în arondismente. La momentul creării cantoanelor în 1790, numărul lor era mult mai mare decât astăzi, existând între 40 și 60 de cantoane în fiecare departament
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
Francez (28 ianuarie 1801). Primii prefecți numiți de către guvern, au avut rolul de a stabilii în cadrul departamentului lor, repartizarea comunelor în cadrul noilor cantoane. Listele au fost aprobate și au fost publicate în anii 1801-1802 constituind până în ziua de astăzi baza diviziunii administrative în cantoane. Din 1800, unele cantoane foarte slab populate au fost suprimate, în timp ce alte cantoane noi au fost create în anumite zone ce au cunoscut o importantă creștere demografică. Astfel, numărul lor a crescut sensibil față de cel existent la
Cantoanele Franței () [Corola-website/Science/305859_a_307188]
-
Comuna () este o diviziune administrativă a Franței, fiind cel mai de jos nivel al decupajului teritorial francez. Corespunde în general cu teritoriul unui oraș sau al unui sat. Suprafața și populația unei comune pot varia în mod considerabil, comuna cea mai populată fiind Parisul
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
comunelor era de 36.686 (din care 214 sunt situate în teritoriile franceze de peste mări) și acoperă totalitatea teritoriului sub suveranitate franceză (cu excepția colectivității Wallis și Futuna și a câtorva teritorii fără populație permanentă), ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din numărul total al diviziunilor echivalente din țările Uniunii Europene. În ciuda diferențelor de suprafață și de populație, toate comunele franceze posedă aceeași structură administrativă și același competențe legale (cu excepția Parisului). O comună este administrată de un Consiliu Municipal (), al cărui membrii sunt aleși prin sufragiu
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
al XVI-lea. După exemplul Parisului, pe teritoriul întregii Franțe au apărut numeroase comune, fiecare posedând o gardă municipală. În data de 14 decembrie 1789, Asamblarea Națională, a adoptat o lege de creare a comunelor ca elementul de bază al diviziunii teritoriale a Franței, oferind astfel personalitate juridică comunelor deja creeate și înființând altele pentru a acoperii pintreg teritoriul. Conform principiilor egalitare ale revoluției, toate comunele au fost creeate cu statut egal, cu un primar și un consiliu municipal ales de către
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
modificat, fiind eliminate alegerile pentru membrii consiliului, aceștia fiind numiți de prefect. Actualmente, în general, principiile comunelor Ffranceze sunt cele formulate de către revoluția franceză. În 1831 s-a reinstaurat principiul alegerii consilierilor municipali iar din 1837 comunele au personalitate juridică. Diviziunea în comune este însă foarte rigidă, numărul total al acestora variind foarte puțin de la cele 41.000 comune existente inițial, 90% dintre aceste nesuferind nici o schimbare teritorială în ultimii 200 ani. De peste 30 de ani există din ce în ce mai multe cereri de
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
treime, este formată din 12.321 comune (), Spania și Italia sunt formate din aproximativ 8000 comune fiecare, România, cu o suprafață aproximativ de două ori mai mică, are doar 2961 comune și orașe iar în Regatul Unit nu există o diviziune de același nivel. Doar Elveția are o densitate a comunelor similară Franței. La nivelul celor 15 membrii ai Uniunii Europene de dinainte de 2004, Franța, cu o populație de 16% din populația uniunii, conținea aproximativ jumătate din cele 75.000 ale
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
În Franța, termenul de intercomunalitate () desemnează posibilitatea comunelor franceze de a exercita în comun anumite competențe. Conștienți de situația inadecvată a sistemului de diviziuni în comune, dar fiind incapabili să schimbe situația, politicienii francezi au creat în ultimii 50 de ani un nou sistem de organizare administrativă locală ce permite diferitelor comune independente de a se reunii și de a forma un sindicat ce
Intercomunalități în Franța () [Corola-website/Science/305870_a_307199]
-
anul 2005, grupul sus menționat este lider mondial în furnizarea sistemelor de imprimare și imagistică pentru imprimante, consumabile și dispozitive de scanare, oferind soluții pe segmente individuale începînd de la consumatori simpli, reprezentanții businessului mic și mijlociu până la întreprinderi mari. Această diviziune în prezent este condusă de către Vyomesh Joshi. Produsele și tehnologiile asociate cu grupul de imagistică și imprimare includ: Grupul sus menționat afirmă că este în topul companiilor care distribuie calculatoare personale bazate pe unitățile exportate și veniturile anuale. Produsele/serviciile
Hewlett-Packard () [Corola-website/Science/305905_a_307234]
-
a fost papă al Romei din noiembrie - decembrie 306 - 16 ianuarie 308. Marcel, roman ales în noiembrie-decembrie 306, mort pe 16 ianuarie 308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
de centime. De la 1 ianuarie 1999, rata de schimb se deduce din paritatea dintre francul francez și euro. (1 € = 6,55957 FF) adică 1 € = 491,968 FC (curs variabil, potrivit piețelor). Însă spre deosebire de "francul francez", "francul comorian" nu este o diviziune a monedei "euro".
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
Dumei, ca și desființarea ei, a reușit să dezbine grupurile revoluționare. După ce conducătorii revoluționarilor au fost întemnițați sau trimiși în exil, camarazii lor rămași în libertate nu au știut ce să aleagă: să candideze sau nu pentru Dumă? Despărțirile și diviziunile interne i-a menținut dezorganizați și lipsiți de putere pe radicali până în timpul primului război mondial. În Marele Ducat al Finlandei, greva generală din 1905 a dus la desființarea Dietei Finlandei și la înființarea Parlamentului Finlandei. Evenimetele anului 1905 au
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]