11,358 matches
-
încât nici azi nu pot asculta valsurile, impromptuurile, baladele, nocturnele lui fără să nu trezească în mine un iremediabil kitsch melancolic. Altă escapadă, estivală, mă purta la ștrandul foarte departe de casă, în parcul orașului, unde intram tot clandestin, sărind gardul. Acolo am învățat de unul singur să înot, angajându-mă într-o bună zi în bazinul mare. Dacă de aceste activități părinții nu trebuiau nicidecum să afle, la patinajul din curtea bisericii unitariene sau apoi la cel din parc, unde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ăștia devotați formau publicul meu entuziast: spectacolul îl dam eu singur, ca o madam Fârlifus pe mai multe voci. Curtea lor se alungea cât grădina noastră, ambele întâlnindu-se la căpătul lor din fund, unde le mai despărțea doar un gard înalt, cocoțat, la rândul lui, pe un zid rămas, se vede, după demolarea clădirii din care făcuse parte. Nu pe poartă comunicam, ci pe acolo, acolo aflându-se și terenul nostru de activitate. Gălăgia, țipetele euforice care însoțeau ariile de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de-a Christos și jidanii, de mine inventat și practicat împreună cu Toderică, vărul meu, care mai crescuse și era de o blândețe îngerească, de papă-lapte, pe care o socoteam atunci imbecilitate și ipocrizie: el era Christos, răstignit de bunăvoie pe gardul ce despărțea grădina noastră de a lui Csordás, iar eu eram „jidanii“ care îl batjocoreau și scuipau. Arta mea superioară se vădea prin abundența salivei risipite fără economie pe obrajii partenerului răbdător, pe ochii lui tiviți de lungi gene negre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
strada se numea Dézsma utca). Se produseseră, între timp, schimbări în vagoanele Cotuțeștilor, care încetaseră a se conforma formulei „vagon“ prin adaos de clădiri laterale. Fațada casei se împlinise prin cele două camere noi, construite de Virginia și Toader, dispariția gardului de acolo anulând o sursă de joc ce-l practicasem cu agilitate, spre stupoarea veselă a micuțului Toderică, cu bale încă la gură, mucos și molâu: cățărați amândoi deasupra, eu aruncam ierburi cu spic lipicios pe spatele trecătorilor inocenți, care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un hârdău, căci nu exista canalizare, alături de hârdău aflându-se soba de tuci pentru încălzit încăperea și apa, pe care o scoteam cu găleata din fântâna cu roată și lanț din mijlocul curții. Closetul se găsea în fundul curții, lipit de gardul grădinii mari, pline de pomi fructiferi, straturi de zarzavat și răzoare de flori. Dincolo de grădina noastră, se întindea, tot atât de cuprinzătoare, cea a casei unde locuia maiorul Coltofeanu („de ață“), a cărui soție, prea zburdalnică, mai mult coțofană decât viperă, își
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întindea, tot atât de cuprinzătoare, cea a casei unde locuia maiorul Coltofeanu („de ață“), a cărui soție, prea zburdalnică, mai mult coțofană decât viperă, își bătea ordonanțele - totdeauna tineri, aleși pe sprânceană (și ea era destul de tânără); o chema pe mama la gardul ce ne despărțea, ca să-i arate ce pantofi sau ce rochii și-a mai cumpărat. Se ținea totuși econoamă, adunase o groază de bani („pentru casă în București“ - pretindea), dar într-o zi i-a scos pe toți din bancă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să ne dezmeticim după pierderea rușinoasă a Basarabiei și Cadrilaterului, când se umplea țara de români goniți din Cernăuți, de la Hotin, de la Cetatea Albă, din Silistra și Balcic și care n-aveau răgazul să observe că trec pe lângă zidurile și gardurile de pe care îi priveau, ironice, implacabile, placatele unde scria cu litere uriașe „Nici o brazdă!“. Dar Transilvania, pentru care se făcuseră sacrificiile din prima conflagrație mondială, nu părea atât de grav amenințată: Ungaria dispunea de o armată mult inferioară celei românești
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în sistemul celor trei tarlale. Haxthausen le semnalează în districtul Iaroslav (Stahl, 1998, vol. I, 129) și în apropiere de Kiev (Stahl, 1998, vol. II, 437), pe malul Nistrului. Despre acestea din urmă se menționează faptul că sunt înconjurate de garduri, având aproape întotdeauna trei porți ce duc spre cele trei tarlale. Tarlaua necultivată (lăsată să se „odihnească”) este deschisă, pentru a permite vitelor să pască, în timp ce tarlalele cultivate sunt închise cu garduri. Descrierea făcută este una tipică pentru satele ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
urmă se menționează faptul că sunt înconjurate de garduri, având aproape întotdeauna trei porți ce duc spre cele trei tarlale. Tarlaua necultivată (lăsată să se „odihnească”) este deschisă, pentru a permite vitelor să pască, în timp ce tarlalele cultivate sunt închise cu garduri. Descrierea făcută este una tipică pentru satele ce trăiau în sistemul cunoscut mai ales sub numele german Dreifelderwirtschaft, răspândit în numeroase regiuni europene. La noi în țară, acest tip de sat (Stahl, 1998, vol. I, 270-272, 278-292) a fost descris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sub numele german Dreifelderwirtschaft, răspândit în numeroase regiuni europene. La noi în țară, acest tip de sat (Stahl, 1998, vol. I, 270-272, 278-292) a fost descris și studiat temeinic în cursul studiului monografic al Drăgușului, sat din Țara Oltului. Problema gardurilor pare să fi dat naștere în Rusia la situații conflictuale asemănătoare cu cele cunoscute la români, de exemplu, în Țara Vrancei (Stahl, 1998, vol. I, 281-282), unde gardul ridicat abuziv în jurul unui teren devălmaș aparținând întregii comunități era imediat dărâmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
temeinic în cursul studiului monografic al Drăgușului, sat din Țara Oltului. Problema gardurilor pare să fi dat naștere în Rusia la situații conflictuale asemănătoare cu cele cunoscute la români, de exemplu, în Țara Vrancei (Stahl, 1998, vol. I, 281-282), unde gardul ridicat abuziv în jurul unui teren devălmaș aparținând întregii comunități era imediat dărâmat prin hotărârea acesteia. Haxthausen surprinde o astfel de scenă pe viu, în districtul Nicolsk: „Nu departe de un sat am văzut o mulțime de oameni ocupați cu dărâmarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
abuziv în jurul unui teren devălmaș aparținând întregii comunități era imediat dărâmat prin hotărârea acesteia. Haxthausen surprinde o astfel de scenă pe viu, în districtul Nicolsk: „Nu departe de un sat am văzut o mulțime de oameni ocupați cu dărâmarea unui gard. Mi s-a spus că îndeplineau un act de dreptate și de supunere în fața legii. Un țăran își permisese, contrar prescripțiilor comunității, să își înconjoare pășunea cu un gard. Somat să se prezinte pentru a da socoteală de această infracțiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sat am văzut o mulțime de oameni ocupați cu dărâmarea unui gard. Mi s-a spus că îndeplineau un act de dreptate și de supunere în fața legii. Un țăran își permisese, contrar prescripțiilor comunității, să își înconjoare pășunea cu un gard. Somat să se prezinte pentru a da socoteală de această infracțiune, acesta preferase să se sustragă prin fugă de la pedeapsa severă ce îl aștepta. Văzând că acuzatul nu apare, comunitatea îl judecase în absență, hotărând dărâmarea gardului (...)”. „Mir pologhil”, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pășunea cu un gard. Somat să se prezinte pentru a da socoteală de această infracțiune, acesta preferase să se sustragă prin fugă de la pedeapsa severă ce îl aștepta. Văzând că acuzatul nu apare, comunitatea îl judecase în absență, hotărând dărâmarea gardului (...)”. „Mir pologhil”, așa a decis comunitatea, i se răspunde călătorului german (Haxthausen, 1847, vol. I, 224). În ansamblul satelor de tipul mir-ului se face distincție între părțile folosite individual, pentru culturi, și cele folosite devălmaș, care includ ca mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și colectiv sau „interior” și „exterior”. Diferitele tipuri de case și de alte imobile, observă Moley, cuprindeau în societățile tradiționale, pentru a duce progresiv spre spațiile de intimitate, limite, împrejurimi și praguri, dispozitive spațiale legate de adevărate ritualuri de trecere. Garduri, grădini și trepte exterioare ale caselor, imobile urbane ce dispuneau de o curte în fața casei sau amenajări ale orașelor-grădini, toate acestea legau efectiv strada de locuință fără ca acest spațiu să necesite a fi denumit. Din contră, abundența de termeni definind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Și mă gândesc că sunt mulți care încă ar vrea să vină, dar nu știu unde și cum să facă. De asta te rog să povestești câte ceva din ce-ți scriu. Să se știe că nu e glumă: se doarme pe lângă un gard, pe o pânză întinsă între pomi, se suferă de foame și mai ales de dor. Nu există nici un sac de bani în mijlocul dru mu lui. Speri că cineva va avea nevoie de tine și ai putea munci fără plată doar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de a fi liber. Și nu e puțin lucru. Nu poți prăji cartofi pentru tine când alte șase persoane mănâncă paste. Nu poți face mofturi pentru că nu-i nimic al tău. În țară, când chemi un muncitor să-ți repare gardul, îi prepari ceva de mâncare și-i oferi. El nu poate refuza și nu poate spune că nu-i place. Asta e! Nu sufăr de nimic decât de libertatea de a alege, de a decide, de a fi liber. Viața
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
parcurile minunate din Italia. Eu de asta îți scriu! Dacă auzi pe cineva care vrea să plece din țară, oprește-l, explică-i! Nu va înțelege, probabil. Eventual, dă-i următorul sfat: Fă ce ai de făcut, o casă, un gard, o mașină... și întoarce-te repede! Scrisoarea 88 Mi-este milă de băieții români. Tineri, la 20 ani! Îi cunosc, încetul cu încetul am învățat să disting și fizio nomiile românilor. Italia abundă de albanezi (care sunt mai mici de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe vremea aia ți aș fi spus că probabil italienii sunt fericiți. Nu sunt! Aceleași sentimente de frustrare economică, ace leași certuri și probleme de familie, bârfe, dușmănii mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să-și cumpere un televizor cu plasmă etc. Importantă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai bine. Dar nu îți va fi. Știu, pentru c-am trăit experiența asta. Scrisoarea 113 Pe 15 noiembrie, într-o dimineață rece și cețoasă, am plecat prima dată din România. Mi-aduc aminte că priveam ulițele prăpădite ale satelor, gardurile dărâmate și tot necazul, cu părere de rău că-l părăsesc; pe 16 noiembrie, pe la ora 8, eram în Italia. Imediat după trecerea graniței există popasuri, restaurante, baruri, cafenele. Deja e altă lume, deși te despart doar câțiva kilometri de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ținând cont și de faptul că regiunea este lipsită de bogății subterane (cărbune, petrol, gaze naturale, metale etc.), pădurea tutoveană a avut și un important rol economic: ca sursă de combustibil (lemn de foc), de material de construcție (pentru locuințe, garduri, obiecte de uz casnic și gospodăresc, pe alocuri chiar de artă populară în scop comercial) deci o adevărată "civilizație a lemnului" de tip medieval. Referitor la evoluția numărului de sate din Colinele Tutovei, se constată că, pe baza resturilor arheologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la capătul nopții**. De la gară, trebuia să mergem cam un kilometru pentru a ajunge la lagăr. Trebuie să fi fost ora cinci când am ajuns acolo, în fața unui fel de poartă de lemn, în formă de arc, montată în mijlocul unui gard înalt din sârmă ghimpată. Cineva a ieșit și ne-a spus să așteptăm. Și atunci, în zorile acelei zile de martie 1950, când o lumină cenușie se ridica peste deșertul sciților, în mijlocul căruia barăcile lagărului evocau nu știu ce fel de tabără
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
gazetelor liberale. În articolul "Pro domo", din 5 ianuarie 1878, Eminescu face prima declarație cu privire la prezența sa și a lui Slavici în redacția Timpului: Că unu-i român din Ardeal, că celălalt în copilărie a legat câtăva vreme cartea de gard și și-a făcut mendrele printre actori nu dovedește nimic rău nici în privirea caracterului, nici în privința inteligenței lor. Dacă vor cerceta și mai departe vor găsi că unul a legat araci în via părintească și celălalt a ținut coarnele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe ele case mari rectangulare, putînd să atingă 8 metri pe 40 (document I, p. 22); au fost găsite urmele găurilor pentru stîlpii acestor case în mai multe situri: Cuiry-les-Chaudardes (Aisne) sau Charmoy (Yonne). Pe pămînturi organizate și protejate de garduri vii, aceste comunități țărănești cultivă cereale și practică creșterea bovinelor și a porcinelor. În acest timp, asistăm în regiunile atlantice la apariția unui alt feomen cultural, megalitismul. Dacă există un domeniu în care s-au făcut interpretările cele mai fanteziste
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are un hectar și Entremont (Aix-en-Provence) 3,5 hectare. Ele sînt înconjurate de ziduri de apărare, element de protecție dar și simbol de dominație și afirmare a locului oppidum-ului în inima teritoriului său: incinta de la Ambrussum și de la Nages în Gard. Se constată o evoluție în construcții: turnuri pătrate în Entremont, suprafață plană cu străzi rectilinii la Nages și Entremont. În sfîrșit, aceste oppida au produs o remarcabilă artă a statuilor din piatră: statui de războinici din Entremont, capete tăiate, busturi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]