10,131 matches
-
o monedă mică (o monedă de argint de douăzeci de copeici e foarte potrivită). Treceți repede degetul peste monedă, având grijă ca dungile sau modelele să se potrivească. Coincidența modelului este una dintre minunile naturii. Minunile naturii Începeau să mă impresioneze la acea vârstă fragedă. Într-una din duminicile lui libere, bietul scamator a căzut pe stradă și a fost azvârlit de poliție Într-o celulă rece, la un loc cu doisprezece bețivani. De fapt, suferea de inimă, boală care i-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mult prea mult caz de stilul lui neobișnuit, de precizia lui sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un critic le-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Povestește-mi, Ioane... Dar ți-am povestit de trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește-mi și a patra oară!... Te rog, Ioane!... Te rog! Aprindem o lumânare și pentru Constantin... Țamblac oftează, se reculege, apoi, impresionat de amintirile ce-l copleșesc, începe, cu îndârjire: Apusul ne părăsise! Asediați, pe ziduri, rezistam; de săptămâni luptam, rezistam... Noi, nici zece mii câți mai rămăsesem, ei, poate, peste două sute de mii. Era o luptă disperată, fără sorți, fără speranță. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce, îi surâde și duce un deget la buze, în surdină: Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puternică strângere de inimă celui care l-a cunoscut pe admirabilul, frământatul, mult încercatul autor. Livius Ciocârlie I Cum de am putut să uit, scriind în După-amiaza de sâmbătă despre mama, „povestea cu acul”? Una dintre cele care m-au impresionat mai mult din câte am auzit de la ea... (Se potrivește, în acest caz, proverbul: „a găsi un ac în carul cu fân” - al memoriei; și iată că, până la urmă, l-am găsit!) Un copil neastâmpărat și neatent a înghițit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
călătorie fantastică (cum avea să se intituleze un film american, văzut mult mai târziu, al cărui loc de desfășurare a acțiunii va fi tot un corp omenesc), uimitoare și terifiantă. Tocmai mobilitatea extraordinară a acului malițios, năzdrăvan, era ceea ce mă impresiona cel mai tare. Până la urmă a pătruns într-o venă și, propulsat de fluxul sângelui, a navigat prin întreaga rețea de canale a aparatului circulator. Nici acum nu știu dacă așa ceva este cu putință (și nici nu țin să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o propune memoria ar trebui să accept absurditatea că am venit să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal; e posibil ca priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cameră - aprinsă. Sigur e trecut de miezul nopții. Sunt atât de orbiți de vrajba lor încât nu mai țin cont de noi, copiii. Spaima noastră, care nu scade, deși certurile lor se țin lanț, aproape noapte de noapte, nu-i impresionează. O rog pe ea, ca și cum ea ar fi vinovată, să înceteze - dar este peste puterile ei s-o facă. Acum nu se mai poate opri. Îi impută întârzierile lui evident infidele, la care el, după ce încearcă mai întâi să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dezordonată. În noaptea aceea i s-a făcut loc în patul părinților, la picioarele lor. Cum, pe atunci, dormeam în aceeași cameră cu ei, pe un divan improvizat din lăzi, i-am auzit vorbind cu Cati până târziu. M-a impresionat vocea ei resemnată, de femeie matură (deși nu putea să aibă la acea dată mai mult de 20 de ani). Eșecul încercării sale (disperate? sau de rutină?) - nu obținuse ce și-o fi propus (dar oare își propusese ceva anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
supărată pe ei. A doua zi a dispărut, de data aceasta pentru totdeauna. * Nu mi-a plăcut niciodată circul. Poate și pentru că tocmai la un circ am văzut, într-o seară, un meci de lupte (foarte) libere care m-a impresionat prin finalul lui insuportabil de umilitor. Așa, cel puțin, îi păruse el copilului care eram pe atunci. Înainte de începerea luptei se convenise - și cineva (arbitrul?) anunțase cu glas tare regula, să audă toți spectatorii - ca în caz de mare dificultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din „alea”, „niște curve, doamnă, vă rog să mă iertați”. Din păcate, s-a dovedit că și ea era tocmai dintre „alea”. Îi plăceau baladele populare și tot citea dintr-o cărțulie adusă de acasă, de la țară, de unde era. O impresiona mai ales balada despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
abia în Siberia eroul se căiește, renaște). Puțin mai târziu, mi-a căzut în mână o ediție jalnică, trunchiată și rău tradusă, a Fraților Karamazov. Am înghițit-o, bineînțeles, așa cum era, fără să înțeleg mare lucru. Mai mult m-a impresionat o broșurică intitulată Precocii și care includea unele pagini despre copii din diverse opere ale lui Dostoievski (din Netocika Nezvanova, cred, și - sigur - din Frații Karamazov: episodul cu trenul și altele despre Kolea Krasotkin, Iliușa și tovarășii lor). În 1955
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am fi soț și soție și asta a impresionat grozav: „I-au dat afară pe amândoi, ca să vezi!...”. Referindu-se la necazurile noastre comune din primăvara lui 1959, în zilele Adunării Generale a Scriitorilor din România din aprilie 1990, adunare dominată de dizidenți, Corina Cristea mi-a spus, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vesele, care părea să aibă toate calitățile pentru a ști să rețină un bărbat lângă ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea nici un semnal. Acum avea probleme. Trecea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate chiar deja studenți. Această „întâlnire” am interpretat-o apoi, de-a lungul anilor, invariabil, ca un cadou de Anul Nou, ca un dar neprețuit. Cei doi erau atât de „reușiți”, atât de inteligenți, curați, frumoși, decenți etc., m-au impresionat atât de tare (dovadă și că nu i-am uitat până acum, în 1990, când scriu aceste rânduri) încât chiar în acea clipă am avut sentimentul limpede că mi se dă ceva foarte important. O înțelegere nouă, mai profundă... Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare a nenorocirilor noastre...), în acea seară m-am agățat cu disperare de ființa ei totodată teribil de absentă și copleșitor de prezentă. * Când se întâmplă o nenorocire, mai bine rezistă, paradoxal, tocmai cei mai loviți de ea. Cei doar impresionați de ea cad, în schimb, ca muștele. Așa s-a întâmplat cu mine de pildă la moartea cumnatului meu (de am ajuns la spital). Cum a rămas în picioare atunci Doina, pe care am lăsat-o singură? Să luăm numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne aflam la Corabia, în refugiu; deși ne adunasem cu toții în aceeași cameră, aceasta părea, în acele clipe, mai goală, mobila puțină părea să se fi ghemuit ea însăși, de spaimă; pe mine și pe Jeni furtuna de afară ne impresiona doar; constituia un eveniment; frica exagerată a lui tanti ne mira și, probabil, în taină, ne și amuza un pic; se acoperise cu o pătură, țipa de câte ori tuna, de parcă tuna numai pentru ea; sperietura de femeie încă tânără și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau în vreun colț mai ascuns de cameră, făcând pe orfelinii, pe victimele. Tocmai ei, care se bucură, în casa noastră, de toate drepturile! * Cel mare, mai inteligent, și-a confecționat un mieunat sfâșietor, care nu o dată reușește să ne impresioneze. Totuși, așa inteligent cum e, se trădează uneori, trăgând un căscat cât se poate de nepăsător în mijlocul lamentațiilor sale. * Simple coincidențe? Nu cred. Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deasupra capului său, de soldatul-șofer care se înecase transportând muniție cu un camion de mare tonaj peste un lac - nu destul de - înghețat și de fetița moartă, la un an, a Anei Pauker, despre care citise și a cărei soartă îl impresionase în mod deosebit, până la a se ruga pentru ea, ca Lebedev pentru contesa Du Barry, de un trecător bucureștean pe care cu ani în urmă îl simpatizase subit zărindu-l pentru o clipă etc.) și că la rându-i, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre care ai scris atât de frumos în După-amiaza de sâmbătă. Salve!” * „ - Iar eu sunt fetița aceea, moartă la vârsta de un an, despre care ai aflat citind o biografie postrevoluționară a mamei mele, tovarășa Ana Pauker, și pentru care, impresionat de obscura și scurta mea existență, ai decis să te rogi, după exemplul lui Lebedev...” * „Of, ce m-a zgâlțâit cutremurul cel mare! Eram îngropată de nici doi ani când a venit cutremurul ăla și rămășițele mele sunau în coșciug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
I, cam. 2 unde mai erau patru românce: Silvia, Vasilica, Aură și Violeta. Parcă erau îngeri. Ele au venit acolo în pelerinaj și au rămas la lucru la evrei. În Israel se plătește 10 sau 12 dolari/oră. M-a impresionat credință lor puternică și faptele lor. Acolo am văzut multă bunătate, mult respect și multă milostenie. Noi suntem foarte săraci în acestea. Am ramas corijenți la toate. Acolo toată lumea te respectă, te iubește, îți oferă loc, iti oferă ceva
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sunt niște candelabre înălțate către Cer spărgând văzduhul cu strălucirea în razele soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserică era parțial în reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: îmbrăcată în veșmânt alb și desculța. Icoana ei este înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării 140 mai mult din cauza că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
locuri unde mi s-a mai făcut onoarea de a fi poftit. Aici am de a face cu un auditoriu față de care eu sunt complet dezarmat ; domniile voastre sunteți oameni de știință, - și ce știință ! una al cărei simplu enunț ne impresionează grozav pe noi, profanii. Pe mine mă puteți în orice clipă prinde cu o flagrantă probă de neștiință, nu numai, fatal, în domeniul Dv., dar și în alte domenii și chiar într-al meu (admițând că aș avea unul). Eu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
într-un sfârșit de septembrie, la zece ani de la moartea unei ființe mult iubite, trecut fiind timpul parastaselor, am făcut o simplă pomenire la biserica Popa Rusu, unde s-a întâmplat să slujească în acea duminică părintele Stăniloae. M-a impresionat și am aprobat autoritatea cu care a admonestat forfota și neastâmpărul enoriașilor, invitându-i să asculte slujba, cu atenție la text. Nu e destul să faci gesturile ce se obișnuiesc, fără nici un efect asupra minții și sufletului. Am văzut în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]