10,921 matches
-
tineri se-nfățișau cu câte o burticică asemenea elefănțelului venerat, iar patronul era un bărbat în etate, cu o înfățișare bonomă și ținută regală. Pe pereți se puteau admira câteva picturi în ulei, de o bună factură, ce întregeau atmosfera intimă și decentă a localului. Cu părul complet alb și cu o față senină, bărbatul trecea discret prin sală, mai curățind o masă, mai scoțând o tăviță cu înghețată din frigider. Silueta lui aluneca printre mese ca o frumoasă balerină îmbrăcată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răbdare asupra celor cu care mi se întretaie drumurile. Comparativ cu munca de la sală, în situațiile cu care m-am confruntat de data aceasta, am avut timp să dialoghez cu subiecții căutători și să-i înțeleg, să le înțeleg motoarele intime ce-i poartă spre... cunoașterea pură sau îi îndepărtează... Ei însă se mișcă pe direcția firească! 1. Ziaristul de la Oltul, interesat de spiritualitate și poet de felul său, își găsește inspirația într-o cafenea înecată în fum de țigară și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
semeni frumoși! Ultima notă o păstrez pentru minunatele gazde de la Slatina! Mă simt atât de bine alături de aceste Spirite nobile! Îmi este dor de aceste surioare, de dragostea lor curată dar și de... bucatele servite în acea atmosferă atât de intimă! NAVARATRI PUJA Ploiești, 2003 A trecut ceva timp de la Navaratri Puja, desfășurată anul acesta la Ploiești. Cu siguranță, nu este pentru nimeni o noutate. Toți sahaja yoghinii din România știu unde a avut loc sărbătoarea națională a Marii Zeițe Shri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se întâmpla în jurul lui. V.A. : Încă de când era ministru al Tineretului, Iliescu spunea că viitorul Moldovei de dincoace de Prut este înglobarea ei în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Asta la începutul anilor ’70. Se pronunțase astfel într-un cerc intim de la UTC, în care se afla și un fost coleg al meu de la ziar, care, după Revoluție, a devenit consilierul lui. A.M.P. : Eu i-aș fi trecut cu vederea multe din aceste lucruri din trecut lui Iliescu, pentru că, la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
soiul. „Se duce cea mai sfâșietoare și dezgustătoare campanie electorală. Se face cea mai deșănțată agitație, se aruncă cele mai grele și ireverențioase cuvinte, se poartă cel mai violent limbaj, se tipăresc cele mai murdare tablouri, se descoperă cele mai intime păcate familiale.”( Const. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina 17751918, Editura Alexandru cel Bun, Cernăuți, 1996, p.270). Limbaj folosit și de alte gazete într-o situație ori alta. Apărarea națională are meritul totuși că a avut un filon literar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
origine, Vă rog să primiți pentru toți frații noștri din întreg cuprinsul Transilvaniei, Maramureșului și Banatului, asigurarea înaltei noastre fericiri pentru ceea ce s-a săvârșit în Cetatea lui Mihai Viteazul și o caldă îmbrățișare de frate ca simbol al prelucrării intime și necontenite ce va trebui să se stabilească fără întârziere între Dumneavoastră și noi pentru progresul statornic al marii noastre patrii comune.” Ziarul din 22 decembrie 1918 publica editorialul „Armata regală română trece Nistrul” în care sublinia că „datorită sacrificiilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și mentorul său prof. universitar I. Nistor care i-a fost și director. Când reapărea, în nr. 1-2 ianuarie februarie 1923, în editorialul „După nouă ani de zile”, întorcându-se cu 20 de ani în urmă, „când într-un cerc intim de prieteni luaseră hotărârea de a înființa în Cernăuți Junimea Literară, revistă literară, științifică, la început în 1904, editor și redactor responsabil Iancu I. Nistor (în fotografie) Societatea Tipografică Bucovina, în jurul ei grupându-se „toți cei ce simțeau românește și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
filologiei. Revista Filologică legitimându-și existența înainte de toate prin contribuția științifică a colaboratorilor ei,, vrea să fie deci un organ de legătură între Cercul nostru și filologii din celelalte centre universitare românești...să stabilim un contact cât se poate de intim și viu cu fruntașii studiilor lingvistice din străinătate.” Volumul închinat lui Sextil Pușcariu „nu însemnează un popas în viața lui, ci doar o închinare adusă maestrului în calea pilduitoare-i și viguroasei sale ascensiuni.” - spune cercul de studii filologice, care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor teoretice ale operei științifice eliadiene, ocultând de cele mai multe ori relevanța și extensia documentelor particulare, filiația intimă a concluziilor de ordin general față de analizele precizate pe care acestea din urmă le impun. După cum, la celălalt capăt, un indianist, un sinolog sau un iranist pot aprecia la Eliade sintezele pe care le face cu privire la istoria religiilor din domeniul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai tehnice, se vor putea găsi în altă parte1. În egală măsură, este un merit al acestui document faptul că, înlăturate fiind detaliile profesionale, această corespondență rezistă prin substanțialitatea (mult mai redusă în cazul scrisorilor schimbate cu Pettazzoni) unei tonalități intime, uneori grave, când pot fi împărtășite eșecurile, alteori înseninate de proximitatea revederii. Firește, rămâne ceva în profunzimea acestei întâlniri și legături prelungite de-a lungul aproape a trei decenii care nu poate fi convertit integral în precizia elocvenței, tocmai pentru că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aprinse ale unui public viu, nedirijat de fluxul voturilor oficiale, care continuă postum să caute și să citească operele lor - reversul unei loterii care guvernează vast necesitatea și aleatoriul unei trecătoare justiții literare. Reproducem aici traducerea acestui document inedit, complement intim al întregii sale corespondențe cu savantul scandinav. Uppsala, 28 ianuarie 1968 Către Svenska Akademiens Nobelkommitté, Stockholm Prin aceasta, subsemnatul propun ca Mircea Eliade, profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago, să primească Premiul Nobel pentru literatură pe 1968. Începând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Londra, în aprilie 1940, întrucât de la această dată am Jurnalul cu mine. (Jurnalele 1928-1940 au rămas în România. Nici măcar nu știu pe unde sunt. Înainte de plecarea sa la Lisabona, în vara lui 1945, Herescu le-a ascuns împreună cu hârtiile sale intime. Herescu a murit de inimă, în 1962...) Vă împărtășesc în întregime îndoielile cu privire la viitorul IAHR și chiar al istoriei religiilor. Dar - ce să facem? Eu prefer să pier asemeni strămoșilor mei daci la Sarmizegetuza. Aș vrea să mai pot scrie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația de a adeveri adevărul prin poezie. [...] Că țara, casa, pămîntul ca realități intime ale poetului nu apar și, în fond, nu există decît după rătăcirea, după exilul pe care poetul trebuie să le trăiască departe. Numai că după ce ai plecat dincolo de țară, de casă și de pămînt printre străini întorcîndu-te, vezi țara ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Din chiar prima însemnare e dat tonul întregului jurnal: Camil Petrescu nu poate să nu se gîndească la Iisus, dacă nu să se și compare cu el. Într-adevăr, toate "notele sale zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în picioare tot ce avea mai sfînt, familie, prieteni, iubită sau soție, pe Dumnezeu; nimic nu era iertat, era pus să inventeze cele mai îngrozitoare lucruri la adresa celor dragi, cu detalii de neimaginat despre prostituarea mamei, incesturi etc. Toată viața intimă era umplută cu noroi. Cînd orice urmă de personalitate dispărea sub tortură și propria avalanșă de aberații, abia atunci Țurcanu îl considera pe deținut demn de a fi admis în rîndurile O.D.C.C. (odecaca după pronunția ascunsă a celor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Acei dintre noi încă timorați, și nu numai cei trecuți prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească, să facă mărturii măcar prietenilor intimi sau duhovnicului, epuizînd astfel tot infernul acumulat în suflet. Spovedania are un miraculos efect purificator. Important este totuși că, în finalul finalului, experimentul Pitești, pentru cei care nu s-au dereglat grav, a eșuat. Treptat, mai devreme sau mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
liberă (observați, ca în cazul tipic al mincinosului care spune exact invers decît crede, exagerînd și accentuînd pe latura mai puțin credibilă, cum toți scriitorii partinici își prezintă opțiunea lor realist-socialistă ca una liber aleasă și dintr-o profundă și intimă chemare, n. n.) că literatura slujește interesele poporului, luptă împotriva exploatării și umilinței, pentru reala libertate și fericire a omului. Partidul îndrumă literatura înarmîndu-i pe scriitori și pe critici cu metoda de gîndire științifică marxist-leninistă, elaborînd linia generală a dezvoltării construirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cules și publicat industrial, ilustrînd noile idealuri sociale ale creatorilor populari. Este evident că totul este contrafăcut. Cum remarcă Emil Iordache: "După evenimentele din decembrie 1989, Televiziunea nu a găsit printre înregistrările sale nici o colindă netrucată, nelaicizată silnic. Deci, legătura intimă și afișată dintre putere și popor se realizează de fapt printr-un pseudo-folclor, care, în idee dar niciodată în practică, ar trebui să transcrie un conținut socialist în forma națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
depășită istoric și economic; limitarea proprietății private prin colectivizarea brutală a agriculturii, naționalizare etc.; o așa-zisă modernizare socială prin distrugerea valorilor naționale; controlul abuziv al natalității impus de ultimul dictator; controlul aproape total al vieții sociale și al celei intime etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1989. Mihai Creangă își amintește de experiența carcerală: "Sper să fiu crezut că și o singură zi, și o noapte să mergi într-un arest, să știi că ți s-au luat șireturile, cureaua, ai fost controlat în toate locurile intime ca să nu ai ceva, chiar și în timp scurt este absolut marcant pentru orice om, oricît de tare ar fi el. Și poate nu atît din punctul de vedere al lui personal, și pentru că orice om are o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau folosite zi și noapte în văzul tuturor. Cîte un prizonier bolnav și rușinos, care încă își mai închipuia că igiena personală ar trebui să rămînă personală și intimă, nu-și putea face nevoile decît dacă își ascundea fața în zeghe sau pătură. Trăiam în promiscuitatea aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în dormitor, inocenta cu ochi de copilă se transforma imediat într-o femeie care reușea să pună stăpânire pe bărbatul ei, satisfăcându-l în feluri în care acesta nici nu visase. Cu mișcări lascive de felină, mereu într-o lenjerie intimă provocatoare, se arunca asupra lui Cristi și nu exista loc pe trupul său pe care ea să nu-l descopere și să-l seducă, milimetru cu milimetru, cu atingeri perfecte, zgâriindu-l ușor și mușcându-l atât cât durerea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales În momentele de „victorie”, de prea-plin, de Împlinire bruscă, neașteptată și insuportabil de plenară a unui vis, a unui țel care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al bucuriei și dansului, al nepăsării și poeticului, frate cu Eros prin care, Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grave: generozitate a inimii și pecuniară, sinceritate absolută ce frizează nerușinarea și, poate, mai ales, o capacitate de trăire, de „cufundare” În Prezent care se apropie de un tip de nebunie sinucigașă. Voi face lectorilor mei o confesiune cu adevărat intimă: cu seriozitate și cu acel calm concentrat pe care-l cere o astfel de capodoperă absolută l-am recitit În traducerea germană - nu aveam Încredere În acei ani, ’60-’62, În cea românească, față de marele autor rus existau Încă „rezerve
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]