9,213 matches
-
că sunt cercetători, descoperitori de realitate. Și unul și celălalt pretind că arată oamenilor o realitate pe care doar ei, pentru că sunt oameni de știință, sunt în măsură să o reveleze. Istoricul recunoaște că lucrează împotriva libertății, sociologul notează, cu ironie, că unii văd în proiectul său de cercetare științifică a lumii sociale un atentat împotriva libertății. Cum pentru omul modern "realitate" înseamnă "adevăr", a arăta realitatea înseamnă a spune adevărul. Specialiștii în uman se cred apostolii adevărului. ÎNTEMNIȚAREA TRECUTULUI, PREZENTULUI
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
O realitate socialmente construită presupune o realitate neconstruită", insistă Searle. Realitățile sociale implică fapte brute: reguli, practici, instituții. Explicațiile filosofului se întîlnesc în mare măsură cu viziunea pe care am numit-o constructivism social. El își încheie demonstrația plin de ironie, subliniind inconsecvența poziției antirealiștilor: aceștia își conduc mașinile, se spală pe dinți ca și cum ar crede în existența unei lumi exterioare populată de obiecte (mașini, străzi, periuțe de dinți, dinți). Teoria omului și a lumii pe care o propunem are în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
intervină cu totul altceva. Pentru U, orice schimb de replici este ocazia, pretextul de a le reaminti semenilor propriile posibile și imposibile. De a-i trimite la nebunia lor poetică. U este un om cu totul obișnuit. Întrebările, amuzamentele și ironiile sale îndeamnă la nesupunere față de fapte, față de viitorul trasat și trecutul oficial. "Nu-i așa că ne aranjează foarte bine să credem că suntem atît de puțin liberi, că suntem ca niște șobolani într-o cușcă?" îi întreabă pe cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ființe egale, mai fraternă și mai solidară, mai primitoare și mai nuanțată, mai demnă și mai poetică să fie imposibilă, aici și acum. Cîteodată, elanuri de visare pun stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care generează consecințe structurale. Keohane afirmă, în mod similar, că o evoluție de dimensiunile colapsului sovietic depășește pur și simplu sfera teoriei sistemice în ceea ce privește predicțiile sau explicațiile, și aseamănă acest eveniment cu impactul căderii unui meteorit pentru studiul paleontologiei. Însă ironia acestor judecăți ar trebui să reiasă clar din logica argumentelor sistemice. Teoria sistematică ar trebui să fie cea care să identifice tocmai "cele câteva lucruri mari și importante" care apar în politica internațională. Astfel, nici Waltz și nici Keohane nu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este important să recunoaștem, măcar, că ea prezintă o predicție empirică extrem de curajoasă. Din punct de vedere istoric, nici un hegemon nu s-a dovedit vreodată capabil să își mențină la nesfârșit poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot mai popular imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, în ciuda faptului că este dificil să ne imaginăm un simbol al fragilității dominației Americii mai sugestiv decât prăbușirea celor două turnuri, transmisă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
constrângerii, negării sau umilirii unui obiect investit de semnificație, conduite resimțite ca atare și neprovocate de acesta”. Registrul de manifestare a agresivității se extinde de la atitudinea pasivă și indiferentă, evitare, refuzul de a Înțelege sau de a ajuta pe altul, ironie, opoziționismul pasiv sau activ, tachinare, până la atitudinea de amenințare și acte de violență propriu-zise. Manifestările agresivității umane sunt extrem de diverse și implică participarea persoanei la diferite niveluri: pulsional, afectiv, atitudinal, comportamental, dar toate cu caracter de atac Împotriva altor personae
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
B., unul dintre primii noștri arheologi, era aceea de a explora fondul străvechi dacic, pentru a reconstitui o mitologie românească. Înainte de B. P. Hasdeu, formulează, în articole (dar și în unele poezii), teza dacismului. Propunând însă ipoteze riscante, se expune ironiilor, A. I. Odobescu zeflemisindu-l în maniera lui spirituală, ca întotdeauna. Însemnările de călătorie ale lui B. dezvăluie bune însușiri de prozator. Dar el obține performanța scriitoricească în gazetărie. După întoarcerea din exil, se dezlănțuie în adevărate campanii de presă (de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
al bunăstării sociale și apărător exclusiv al democrației britanice și al libertăților individuale. Pe de altă parte, fracțiunea majoritară din Camera Comunelor încearcă să impună inițiative politice selective și particulare propuse de guvern, care nu pot fi limitate de Constituție. Ironia specialiștilor britanici devine de multe ori serioasă atunci când aceștia susțin că regina va trebui în curând să-și semneze propria condamnare la moarte dacă parlamentul suveran continuă se existe în forma sa actuală. B. Franța. Parlamentul, în sensul modern al
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
multe altele. În toate acestea, se ilustrează printr-un stil elaborat, lipsit de artificii sau piruete care să ia ochii, dar eficient prin finețe, precizie, scrupul documentar și echilibru. Neconcesivă cu nonvalorile (sentințele, tranșante în esență, recurg uneori la diplomația ironiei piezișe), cercetătoarea își propune, când e cazul, să pună în relief câtimea de originalitate a unor autori, fie și mărunți, cărora le decupează - și printr-o complexă situare în context - profilul. În pofida strășniciei efortului de obiectivare, fizionomia cercetătoarei capătă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
putea demonstra 375. Pentru marxiști democrația este mai întâi socialistă, ea trebuie gândită "în termeni de clasă", nu de indivizi. În Manifestul Partidului Comunist 376, Marx proclama că primul pas în revoluția proletariatului este cucerirea puterii politice. Și, printr-o ironie a soartei, într-un moment în care milioane de oameni aspirau la o libertate pe care nu au avut-o, se anunța această democrație unanimitară, de masă. Aici se află miezul doctrinei sale: societatea fără clase sau redusă la una
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
tot) europeană, aspecte pe care autorul le subliniază în mod evident. Stilul autorului este o inspirată îmbinare între informația obiectiv-istorică și comentariile de filosofie a istoriei. Din perspectiva sa, dispariția ca triumf final asupra efemerului apare, paradoxal, sub forma unei ironii. Aceasta este victoria sa ca istoric: fixarea gândurilor "din pulbere", sfidarea morții indivizilor și a popoarelor prin spiritul și prin caracterul însemnărilor ulterioare. Aspect care mă lămurește, pe deplin, că în aceasta și constă sacralitatea științei istorice: în a te
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
seine Niederlage in einen -ebenfalls europäischenTriumph zu verwandeln. Der Styl des Autors ist eine eingebungsreiche Zusammensetzung zwischen der objektiv-historischen Information und den historisch-philosophischen Kommentare. Aus seiner Perspektive erscheint das Verschwinden entgültiger Triumph über alles Vergängliche paradoxerweise in der Form der Ironie. Darin besteht auch sein Sieg als Historiker: Festsetzung von Gedanken aus dem "Nichts und Staube" der Tatsachen, dem Tode der Menschen und Völkern zum Trotz. Und zwar durch Charakter und Geist der nachträglichen Aufzeichnungen. Dieser Aspekt klärt mir eine Tatsache
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-și dea demisia din Stasi, dar a fost amenințat cu închisoarea. Când, la 9 noiembrie 1989, cădea Zidul, Hagen Koch a fost numit de către creștin-democratul Lothar de Maizière (ultimul șef al guvernului ex-RDG) responsabil cu protejarea acestui "monument istoric". O ironie a destinului... 827 Renata Fritsch-Bournazel, op. cit., p. 19. 828 H. Schulze, op. cit., p. 212. 829 von Krockow, op. cit., p. 297. 830 H. Schulze, op. cit., p. 212. P. Milza, S. Berstein, op. cit., pp. 234-237. 831 von Krockow, op. cit., p. 305. 832
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cealaltă fiind o dramatizare după George Meredith, și ține de o anumită dezabuzare, de convingerea că lupta socială e inutilă. De altfel, M. poate fi considerat unul dintre cei mai importanți scriitori balcanici români, în sensul echivalării acestui balcanism cu ironia. Mărturie stau volumele de poezii, întâiul dintre ele, Capricii (1929), remarcat de Perpessicius și datorită faptului că îngemănează, original, „fantazia” de sorginte eminesciană cu eludarea ludică a morții, așa cum se va întâmpla și în Coarde vechi și noi (1936). Aptitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
București, elev în clasa a VIII-a. Singurul cititor pentru care scria la acea vreme, provocat de acesta, era Tudor Vianu, adolescent și mai aparent genial, elev în clasa a șaptea - căruia inițial a vrut să-i dea revanșa la ironia lui, cum recunoaște: Dacă am perseverat, este c-am prins gust de acest joc. Într-un dialog cu I. Valerian, publicat pe 5 februarie 1927 în "Viața literară", afirmă că se situează mai mult ca practicant al matematicilor și prea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea la îndoială a trecutului și memoriei în principal cu ajutorul ironiei și parodiei. Continuitatea este anulată. Istoria nu mai are congruență. Pus sub umbrela parodiei totul este fluid. Zece: Religia sau, mai bine zis, religiozitatea nu dispare; stilistica ei devine acum diferită. Prevalează aspectul spiritual-mistic în paguba celui dogmatic-teologic. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru includerea lor, dar cu o viteză adecvată. Nu altfel gîndea gazetarul Eminescu, un conservator liberal consecvent și autentic. Între fondatorii liberalismului clasic aflăm pe Humboldt (1767-1835), Benjamin Constant (1767- 1830) și John Stuart Mill (1806-1873). Și ei, ca o ironie, au fost, precum omologii lor conservatori, la fel de moderați și flexibili. John Stuart Mill consideră, în Despre libertate, că "singura libertate demnă de acest nume este aceea de a-ți urmări binele propriu, în felul tău propriu, atîta timp cît nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
timpului, una de la care nici în vremea în care condeiul lui Eminescu înnegrea paginile foii conservatoare, nu era abatere. Nici noi nu încercăm a ne iluziona că astăzi ar fi altfel, că practica nepotismului ar fi doar amintire. Cu tristă ironie se pronunță în fața aglomerărilor de postulanți necalificați, plătiți regește pentru activități la care n-au nici pricepere, nici putere a le îndeplini. Pe deasupra sînt rău exemplu pentru cei care vin: Nu mai vorbim de exemplul ce li se dă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
volum. Oamenii cari n-au spiritul nervos imitator, nici înjosit de apetituri și vanități particulare se țin, în chip firesc, departe de grosolăniile modelor intelectuale sau politico-sociale. Singură atenția acestor oameni mă interesează și mi-a călăuzit scrisul". Cu o ironie în umbra sarcasmului sînt ruinate visele războinice și militarizante care i-au animat pe beligeranți în prima conflagrație mondială. Cuvinte precum energie, voință, ideal sînt o prezență constantă în vorbirea europeană a epocii, într-un context în care generalul Moltke
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
inspiratoare oculte și iresponsabile. Să le liberăm dar din ascunzătorile aceste, în care sînt nevoite să se pituleze într-un chip care nu-i nici frumos pentru aspectul, nici sănătos pentru mecanismul vieții cetățenești". Nici lucrurile sfinte nu scapă de ironia sa; între ele, prietenia, amorul, familia tradițională etc. Și, dorind a fi cît mai limpede asupra propriei sale maniere de abordare, definește moralismul, drept acel sistem de ornamentație personală, făcut din vorbe, intonații și gesturi, prin care oamenii s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța)". La Iancu Văcărescu, nepotul întemeietorului, asistăm la apariția și consolidarea unei conștiințe artistice; are deja, cum subliniază, sintetic, criticul bucureștean, psihologia unui poet profesionist. Are ironie, are siguranță în ceea ce scrie și atacă toate formele lirice. A treia generație a Văcăreștilor este deja instalată în literatură. Vaietul bunicului întemeietor nu se mai aude în poemele sofisticate ale nepotului obosit de prea multă știință. Iancu n-are
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nebănuite sau de nebănuit la primii noștri stihuitori. Anton Pann este cel care practică critica erosului, adică, subliniază Eugen Simion, morala erosului - pe această linie se înscrie între întemeietori. Cel care a scris Povestea vorbei este un iscusit mînuitor al ironiei, un poet, cum spune eseistul, integral ironist, primul la noi de asemenea proporție. Pentru Pann poezia erotică poate fi stricăcioasă în cazul femeilor mai impresionabile; pune în discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aruncîndu-i anatema: ("Stă fără noimă catedrala / Azi într-un secol rafinat..."). O lume împietrită în raport cu imanența, oricît de rafinată ar fi ea, este condamnată. In cel de-al patrulea cîntec din Infernul, Dante enunță paradoxul și în această lumină dubla ironie a lui Bacovia apare teribilă" Merită citată și nota de subsol prin care este contextualizată situația burgheziei naționale și în raport cu Occidentul european, dar și din dorința exegetei de a lumina situația societății românești celor mai puțin familiarizați: "La marginea Occidentului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mlaștină cu lume minată de corupție, unde se adună bani și unde totul devine marfă. Cînd totul se vinde/ Cînd totu-i o marfă" - Legende)". Este subliniată structura maladivă a poetului, nu mai puțin una dintre cele mai tipice trăsături, ironia, una încărcată de abisuri psihologice, ce, totodată îi luminează în chip admirabil aristocratismul orgolios al lui Bacovia. Doctoranda de la Zürich definește ironia drept politețea disperaților. Și comentează următoarea frază, dintr-o proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]