9,120 matches
-
să-mi alung gîndul că dacă G. ar fi intuit reacția lui A. (pe care l-a subapreciat ca luptător) și i-ar fi dat ceea ce acesta rîvnea, aș fi fost iarăși singur. Lucru uitat, întîmplarea intră însă în categoria „ironiilor soartei”: „terminatorul” lui de acum e cel care, în 1982, a contribuit, prin procedee parțial similare, la ascensiunea sa. Atunci, pentru acesta, eu eram la bête nuisible! *Aseară (27 iulie), Tout-Bacău a fost la spectacolul Rădăcina de foc, scris și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă sunt) În legătură cu serbarea Semicentenarului, acum, sub direcția d-lui Homescu. Colectivul liceului „N. Gane” mi-a trimis, În schimb, o felicitare, În care, Între altele, Îmi mulțumește și pentru contribuția(?) mea la sărbătorirea Centenarului. Cred că nu este o... ironie, Întrucât contribuția mea a fost... nulă, nedândumi-se putința să fie efectivă, așa cum a fost la Pitești. Te rog, dragă domnule Dimitriu, să mă ții la curent - deși știu cât ai de lucru - cu lucrările Muzeului pentru lit. și artă din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-vă în tramvai, în troleibuz sau autobuz, îmbulzindu-vă și stând agățați pe scări. Mai lăsați mașinile cu număr mic ce stau într-adevăr departe de întreprindere. Timp de un sfert de oră veți auzi și glume, și vaiete, și ironii la adresa dvs. Înșivă și la a altora, de mai sus. Căci prin mijloacele de transport în comun, oamenii au gura mai slobodă. Am uitat să vă spun că ar fi mai indicat să vă treziți de pe la 4-5, ca să vă asigurați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dați sfaturi chiar și marilor șefi de state: Reagan, Brejnev etc.; ce să facă cu rachetele lor instalate în Europa. Recent, Cernenko și Gromîko au declarat că cine încearcă să le dea sfaturi îi face să zâmbească. Deci, atenție la ironie! Dej s-a prezentat ca cel mai neînfricat fiu al poporului, dar a reușit să-l convingă pe Hrușciov să-și retragă armatele din țara noastră, fiind astfel unicul șef de stat din lagărul socialist care a reușit în această
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se arunce în fața mașinilor cu număr străin cerând bombons, gummi, țigarete, chibrituri etc., fiind foarte violenți, mai ales pe șoselele ce duc spre Iugoslavia, azvârlind după mașina care nu oprește cu pietre, bețe și înjurând conducătorul mașinii respective. Acestea, culmea ironiei, petrecându-se uneori de sub însemnele și desenele pe care stă inscripția de batjocură: Ceaușescu România ocrotesc copilăria. Ar mai fi multe de spus, dar de ce să vă relatez despre această categorie nevinovată, necunoscătoare decât accidental a ceea ce înseamnă o viață
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
începute și, implicit, termenele lor de realizare nu vor fi respectate. Pe de altă parte, termenele bătute în cuie în planul tehnic aprobat nu pot fi depășite, iar dacă se întrevede o întârziere, trebuie căutați vinovații printre proiectanții care culmea ironiei! nu și-au creat rezerve suficiente de timp ca să atace lucrările respective înainte de primirea planului aprobat și de deschiderea finanțării. Rezultă că, oricum ai proceda, tot greșit vei călca și te găsești în postura de a da-o în bară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
strămutării creația sa epică originală și importantă. Scriitorul și-a continuat munca „În pofida” a tot, cum spunea Thomas Mann despre eroul său Aschenbach, și nu este singura racordare la marele german, dacă ne amintim că acesta considera „spiritul epic - spiritul ironiei”, ceea ce proza lui Duda confirma atât de convingător. Neobișnuita forță interioară, amploarea și profunzimea talentului său merită, cu siguranță, un mai vast omagiu decât i-l putem aduce noi astăzi, aici. Deceniile deloc puține de prietenie, nu doar literatură, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
legionarilor, strigoi brusc Înviați, credea, gata să-l lichideze. Național-comunismul ceaușist nu era totuși prea departe, să recunoaștem. „Spiritul critic este termometrul cu care putem constata dacă democrația dintr-o țară este reală sau numai verbală. Dușmanii spiritului critic și ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul”, scrisese Paul Georgescu imediat după război, anume În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu Îi prea aparțin. Ceea ce se Întâmplase În România după 1946, anul apariției acelui text juvenil al lui Paul Georgescu, solicita, firește, asiduu judecata și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de ardoare se poate converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe Paul Georgescu, În acei ani În care abia dacă Îi știam numele: „Cu o voce șoptită, de parcă nu s-ar Încumeta să-și spună răspicat părerea”, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar și cu o condamnare la moarte În Atena dictaturii de dreapta de după război, trăind În democrația occidentală de multe decenii (adică din 1945, când avea doar 23 de ani, și credea, probabil și el, că dușmanii spiritului critic, ai ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
internaționaliste ale unei dictaturi care se pretindea a proletariatului, traversează astăzi criza reunificării sale sub semnul unui nou universalism, cel al computerizării și globalizării postmoderne, cu marile sale potențialități și primejdii, pare una dintre cele mai neașteptate și mai binevenite ironii ale sfârșitului de veac XX. Este și acesta un motiv deloc neglijabil, adăugat celor strict biografice, pentru care am contemplat cu special interes locul și oamenii spre care trimit acum aceste pagini. (Text apărut, ca postfață, la ediția germană a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a regresa Înspre starea prenatală și, În același timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii În America despre Cioran, observa că el a practicat „a new kind of
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și François Furet. Cel din urmă scria: „Cioran este un mare scriitor și un mare moralist, indiferent de temporarul său angajament față de Garda de Fier”. În sfârșit, Alain Etchegoyen explica, Într-o emisiune la televiziunea franceză, fără nici o urmă de ironie, că „principalul regret al lui Cioran era exprimat din plin prin tăcerea și pesimismul său. În opoziție cu staliniștii penitenți, el avea meritul discreției. Staliniștii Își păstrau aroganța, care nu e În mod necesar o deprindere filosofică”. În România, dezbaterea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sub ipocrite Îngrijorări și incertitudini. Să-mi recunosc, adică, succesele, dar să-mi și dezvălui public... apartenența. Venise momentul să smulg măștile Sectei Secrete lucrând pentru Supremație. Chiar și măștile germane! Un travesti etnic șocant doar pentru cei insensibili la ironiile Istoriei. New York, august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe mine Însumi pledând pentru „Îndrăzneala metaforică” și „scurtcircuitele” revelatoare de care dispun limbile latine, atât de greu de redat În alte coduri lingvistice, mai ales anglo-saxone. Eroarea mortală de a accentua caracterul „informativ” al unui text literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cine știe, poate era În grupul profesorilor vârstnici așezați În primul rând, chel, un pic Încovoiat... un Spino la anii pe care i-ar fi avut astăzi.” Epistola concepută de Tabucchi În numele „modelului” său operează, s-ar zice, cu aceeași ironie, la adresa acestuia, ca și a sa Însuși. „Se pare că Tabucchi fusese invitat pentru o serie de lecții de profesorul Norman Manea, un scriitor celebru, naturalizat american, dar de origine română, tradus fără Îndoială În Europa, dar poate nu În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
terorizate» ... își amintea o deținută închisă alături de Ana Pauker. Ni se permitea să ieșim la aer o singură oră pe zi. Erau cinci curți separate și fiecare dintre noi era scoasă separat. Nu vedeam lumina zilei aproape niciodată. Ca o ironie această răsturnare nefavorabilă nu a survenit odată cu preluarea puterii, în acel an, de către Garda de Fier, ci în ultimele luni ale dictaturii lui Carol. În toamna lui 1940, curând după expulzarea regelui, aproximativ 2000 de legionari, au pornit în pelerinaj
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Fără ajutorul vechilor cadre ale poliției, dușmane ale Mișcării Legionare, nu ar fi fost posibilă o acțiune atât de amplă în același timp, în toată țara. Această trădare a intereselor naționale, făcută de poliția carlisto-antonesciană a fost răsplătită, ca o ironie a sorții, de comuniști, în stilul lor, cu înființarea închisorii de la Făgăraș, unde au strâns toate cadrele jandarmeriei, poliției, serviciului secret de informație, aplicânduli-se niște condiții grele de detenție. Se pare că regimul, care nu putea să nu cunoască începuturile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ucrainean Anton Semionovici Macarenko, de „șocul pedagogic”, capitole din poemul pedagogic, fuseseră prelucrate filă cu filă și rând cu rând cum spune Petre Pandrea la pag. 96 din Reeducarea de la Aiud. Realitatea, însă pe care tot el o caracterizează cu ironie e că ceea ce a fost la Aiud, a fost un „poem pedagogic valah”, deci altceva, nu ca în „poemul pedagogic”. Oricum Petre Pandrea se pare că a jucat un rol în Reeducarea de la Aiud, de partea administrației. El era singurul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sunt un om de cuvânt. Trebuie să plecăm repede. Mirosul de aici este insuportabil. Nu cred că pot urca scara, spuse Umbra. Am încercat adineauri și nu m-am simțit în stare. Cred că sunt mai epuizată decât am crezut. Ironia sorții! M-am tot prefăcut că sunt slăbită, dar nu mi-am dat seama că nu mai am vlagă în mine. Mi-au înghețat toate oasele azi noapte, a fost cumplit de frig. — Te iau în cârcă. Umbra a clătinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe oameni înapoi la starea de turmă”. Turma. Romanul unei vizite de lucru (1992), ce poate fi considerat romanul-parabolă al unei epoci în care manifestațiile publice se făceau la comandă, într-un singur „crez”, întrunește virtuți ale genului, umorul și ironia, întâlnite încă din primele schițe adunate în volumul Privegheați lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
lumea literară, motivul fiind acela că F. nu era membru al Uniunii Scriitorilor. După 1989 este redactor-șef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e a unui sentimental temperat prin (auto)ironie, melancolic cu disponibilități pentru sarcasm, mișcându-se în jurul unor referințe personale, livrești, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]