10,258 matches
-
în compartimentul mașinii și o puse din nou în stare de a funcționa. A doua zi seara, ofițerii ruși aflați în Brăila dedură un mare banchet spre a sărbători pe eroicii ofițeri. Când intră în sală maiorul Murgescu, toată sala izbucni în strigăte de: Jivia Murgeski! 75 356 bucureștii de altădată 75. Atacul asupra vaselor de război turcești de pe brațul Măcin a avut loc în noaptea de 13/25- 14/26 mai 1877, așa cum preciza pe prima pagină și ziarul Românul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plăcut și n-a mai pasionat.154 Asediul Plevnei se prelungește și începe să obosească opinia publică.155 Încep murmurele, iar încrederea în destoinicia militară a comandamentului rus slăbește. La București, ca și în alte orașe ale țării, dese conflicte izbucnesc prin localurile publice între militarii ruși și publicul român. Intrarea României în rezbel a pricinuit la Budapesta nu numai decepții, dar și o mare turburare. Ziarele evreo-maghiare sunt pline de obrăznicii la adresa României. Unul din aceste ziare ia în zeflemea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
19/31 martie 1888). V. cap. Anul 1888 al cărții lui Constantin Bacalbașa. 404 addenda Pagina 160 * O ispravă celebră a fost aceea când a pălmuit pe prefectul de poliție Vasile Hiotu, tatăl ministrului nostru la Praga. Un conflict personal izbucnind între Izvoreanu și Hiotu, cel dintâi a așteptat pe prefect la Șosea, a sărit asupra lui și l-a pălmuit. (Id., ibid., nr. 11596, 24 ianuarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 167 * Poporul, ziar independent al lui Nicolae Bassarabescu, apărea când
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are urechi de auzit să auză!“ Tunete de aplauze și strigăte furtunoase 11 de bravo! ridicau o sală electrizată de atâta elocință. Și, gâfâind, auditorii ne uitam unii la alții spre a ne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai înalți demnitari și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel mai decoltat decolteu. Aplauzele și vivaturile izbucniră, iar Fanelly, învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
legate strict de serviciu. „Martorul”, G., a plecat; el a rămas în biroul meu. Mi-a făcut reproșul că degeaba mă închei la nasturii hainei și mă ridic în picioare cînd intră cineva la mine, dacă o dată la zece ani izbucnesc pe un asemenea ton vehement. I-am răspuns că politețea mea dispare în fața unor acuzații lipsite de orice temei. Deși s-ar putea să ai dreptate, mi-a zis el, după ce i am înșirat toate obiecțiile, totuși ești unul din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
murit tata”. Am început, oare, să-i uit? Adevărul e că amintirea lor îmi revine nu din calendar, ci din gesturi, întîmplări, priveliști. Uneori pînă și modificările de intensitate a luminii mi-i evocă. Azi dimineață, de pildă, lumina a izbucnit atît de puternic, încît mi-am adus aminte de vacanțele de la Udești, de ograda în care atunci erau și mama și tata. Oriunde aș fi, ograda asta e cadrul statornic al amintirilor și viselor mele. În urmă cu două săptămîni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici nu mai trăiesc... Aș vrea să-ți dau din nou viață, viața mea, însă nu se mai poate!...” Dărîmat în scaun, taicăsu își plimba cînd o mînă, cînd alta peste față, oprindu-și-le mai mult în dreptul ochilor. A izbucnit o singură dată, atunci cînd i s-au adus telegramele de la „Tribuna” și de la regizorul Petru Valter: „Citește-le, Mișule!” Pe hol cu pălăria pe cap, sta doctorul evreu. În birou, pe marginea canapelei, erau hainele cu care Mișu fusese
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Azi, după ce a citit cronica lui Alex ștefănescu din „Amfiteatru”, mi-a spus: „E doar un punct de vedere...” Eu tăcînd, a adăugat: „De altfel, nici nu-mi place unanimitatea...” Am împăturit revista. Pînă s-o pun în geantă, a izbucnit destul de iritat: „însă tînărul ar trebui să știe că charmant nu se pune în relație cu ceea ce e feminin (sic!). Asta m-a învățat, în urmă cu douăzeci de ani, o damă care știa bine lucrurile; fusese și în Franța
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Apoi, clipind des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am încă exemplele. Într-o oră le pun”. În loc să izbucnească în rîs, cum speram, R.C. s-a considerat jignit. „Cum vine asta: exemplele nu-s în carte? Drept cine mă iei? Eu sînt tovarășu’ cutare?” și enervat a închis ședința. De la întîmplarea povestită au trecut peste cincisprezece ani și în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă eu mor, să rămînă casa neveste-mi și ea să aducă un hăndrălău? Nu...” Deși C.ș. i-a explicat că, oricum, legea îi dă acesteia dreptul la jumătate din moștenire, el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve!...” C.ș., despre care am scris la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a referit și V.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sau: „De inundații, de trepidații, de radiații am scăpat; n-am scăpat însă de indicații!” Sau: „Motiv de divorț: reclamata a fost prinsă cu doi ioni activi în pat”! etc. *„Pentru bani, ăsta l-ar vinde și pe tat su!”, izbucnește de la locul său Sporici, văzînd în ziarul local, imprimate cu roșu, în chenar șerpuit, pe pagina întîi, versurile lui Ovidiu Genaru, intitulate „Patria, Partidul Comunist”. Îmi întinde ziarul, ca să mă conving. Are fața crispată și buzele strînse a scîrbă. Pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a cerut să-i fie coborît sicriul din pod. I-a spus o femeie de la țară că, dacă-l așază pe pămînt, nu mai suferă. Cînd să-l dea jos, „Bunicul” i-a cerut Anișoarei să-l ajute. A. a izbucnit în plîns și a refuzat. Așteptîndu-și sfîrșitul, „Bunica” stă cu lumînarea aprinsă mereu lîngă ea. În zori, eu am visat nuntă. *Mi-a telefonat Theodor Codreanu. Credeam că pentru a afla cînd îi vor apărea articolele pe care le are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sînt căpitanul Georgescu.» Calm, al treilea se prezintă și el: «Maior Alexandrescu. Cred că nu mai e cazul să vă spun ce trebuie să faceți.» La intrarea trenului în Bacău, ușa compartimentului se deschide brusc și un al patrulea bărbat izbucnește nervos: «Bine, bă, eu v-am trimis să vă răspîndiți în tot trenul și voi v-ați adunat aici!»” *Un stomac nesigur - i-am spus - înseamnă un program nesigur. Fiind sănătos, n-ai cum să înțelegi vorbele mele: nu ți-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am spus nimic despre boala care - se pare - l-a încolțit, de teamă că „preopinentul” (fost coleg cu Profesorul) îi va scrie ceva de genul: „Iată, te-a ajuns blestemul meu!” Cînd vine vorba de Al. Piru, se cabrează și izbucnește cu vorbe dintre cele rele. Crede că el (și numai el) e de vină că Gelu al său (Gheorghiță-tînărul) a plecat în străinătate. Lăsînd de o parte politețea la care mă obliga faptul că eram în vizită, m-am delimitat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
umbra. Cu conflictele, cu decepțiile tale, cu ritmul tău lent, discontinuu n-ai să apuci să termini cele cinci cărți proiectate!” încerc astfel să mă baricadez împotriva obsesiei. Însă liniștea la care ajung e din păcate precară. „și dacă totuși?...”, izbucnește din cînd în cînd gîndul cel negru. Și iarăși iau de la capăt neutralizarea lui. Mă întîlnesc, pe stradă, cu unul-cu altul, ne salutăm, stăm puțin de vorbă. Sînt mai puțin atent decît odinioară la ceea ce mi se spune. Îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a pierdut” și că a părăsit locul mitingului „pur și simplu înfricoșat”. Dacă și Bucureștii se mișcă, nu-i exclus să avem un Crăciun fără Ceaușescu! (21 dec.) EPILOG *„Cu prietenii (Cehov) avea un nou subiect de conversație: războiul care izbucnise între Rusia și Japonia. Neîncrezător în minciunile răspîndite prin presă, reacționa ca un patriot, sperînd într-o iminentă victorie rusă, vorbind de o angajare, fără să fie prea convins - ca medic în armată. Cineva i-a propus să scrie o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de-a fi descoperit treburi frumușele, necesare viitorului „Album Creangă” pe care Îl pregăteau ieșenii, Liviu Rusu a Început să mă amețească de cap că e rudă cu... țareviciul Rusiei, treabă pe care am crezut-o! Până la urmă ieșenii au izbucnit Într-un râs homeric (Ion Arhip știa poanta!), iar eu mă miram cum de m-am lăsat dus de nas atât de ușor... Pozne și Întâmplări de neuitat! 827 SMÂNTÂNESCU, Dan347 1 8 oct. 1972, București Mult Stimate Tovarășe Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de toate acestea, dar m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de-atâtea ori, cum se Întâmplase chiar În anul ce se Încheia. S-a stins Într-o dimineață de ianuarie. La Începutul zilei, Încă vorbise cu mama sa. La 9,30, când moartea l-a țintit, o lacrimă i-a izbucnit În ochi. Seara, am pornit cu un bun prieten al amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei. Dar nu mai suport! Ieri am strigat prin tot orașul că Ștefan cel Mare este prezervativul istoriei române. Zâmbetul meu l-a Încurajat, evident. A repetat, tot mai exaltat, năzbâtia. Zâmbeam, Într-adevăr, cu greu mă abțineam să nu izbucnesc, de fapt, În râs. - Da, asta este. Prezervativul! Am s-o repet În gura mare, să audă toți. Prezervativul istoriei române! Auzi, Prezervativul... Auzeam și mă Înveselisem de-a binelea, ziua Își răscumpăra, iată, prețul, nu prin floarea pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bezna pe fiecare și pe toți, clipă de clipă. Frumusețea sucomba, oripilată de proximitățile pernicioase, adevărul devenise sălbatic, binele se retrăsese În vis. Când am intrat În casa de pe Pitar Moș de unde pornea cortegiul funerar, Adela Petrescu, În negru, a izbucnit, instantaneu, În plâns. „Nu l-ați mai iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de condei concluzii catastrofice despre caracterul cuiva. Întrebarea este doar dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate la „instinctuali”. Prin forța lucrurilor, „gafele” revelatoare la „elitari” nu sunt Însă mai puțin șocante. Poate, dimpotrivă. Am rămas nu o dată Înlănțuit În ezitări privind asemenea șocuri, nu chiar rare, pe care le oferă intelectuali, altminteri, demni de toată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu siguranță, poreclele și calambururile. Regret că mi-am notat prea puține din jocurile sale verbale și din convorbirile În care, nu o dată, izbucnea cu o vervă veninoasă contra vreunui prieten care uita să-l mai sune la telefon sau să-i trimită ultima carte. „Hoașca bătrână”, „Criminalul”, „Lepra”, „Leprocica”... În momentele de frustrare și furie punea totul În dubiu, caracterul, convingerile, chiar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abia izbutea doi pași fără susținere, Paul Georgescu se dusese totuși la Muzeul literaturii, unde era expus cadavrul lui Marin Preda. A stat acolo, câteva minute, În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de demult. Peste câteva zile, a izbucnit În plâns, În fața lui Mugur, când venise vorba despre Preda. Rănit de „dezertarea” mea din țară, se dezlănțuise, am aflat, Într-o serie de furioase Înjurături telefonice, la toți cunoscuții și necunoscuții. După vreo doi ani Însă, aflând că „celălalt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]