10,381 matches
-
a mobilizat aproape toate forțele navale rămase în încercare de a înfrânge trupele aliate de invazie, dar a fost respinsă de flotele Flota a 3-a Americană și Flota a 7-a Americană a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Marina Imperială Japoneză nu a reușit să-și atingă obiectivele, a suferit pierderi grele și nu a reușit niciodată în viitor să prezinte într-o luptă o forță comparabilă ca mărime. Marea majoritate a navelor sale mari lipsite de combustibil aveau să rămână
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
navale: Bătălia din Marea Sibuyan, Bătălia din Strâmtoarea Surigao, Bătălia de la Capul Engaño și Bătălia din Samar, precum și alte acțiuni aeriene și navale. Bătălia din Golful Leyte este notabilă și pentru faptul că a fost prima bătălie în care portavioanele japoneze au organizat atacuri kamikaze. De remarcat și faptul că în această bătălie Japonia avea un număr mai mic de avioane decât numărul navelor folosite de Forțele aliate, o demonstrație clară a diferenței mari dintre cele două părți combatante în această
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
un număr mai mic de avioane decât numărul navelor folosite de Forțele aliate, o demonstrație clară a diferenței mari dintre cele două părți combatante în această fază a războiului. Campaniile din august 1942 până la începutul lui 1944 au eliminat forțele japoneze din multe baze pe care le aveau pe insule în partea de sud și centrală a Oceanul Pacific, în timp ce au izolat multe alte baze ale lor (mai ales în Insulele Solomon, Arhipelagul Bismarck, Insulele Amiralității, Noua Guinee, Insulele Marshall, și Insula Wake) iar
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
cele mai multe dintre Insulele Mariane (ocolind insula Rota). Această ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor controlul asupra rutelor maritime între Japonia și Asia de sud. Generalul Douglas MacArthur al Armatei SUA a insistat pentru o invazie în insulele Filipine, care de asemenea ar
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
nu avea în vârful comenzii un amiral în poziție de comandant suprem. Lipsa unei comande unificate pe lângă problemele și eșecul în comunicații va produce forțelor americane criză și aproape un dezastru strategic.(Fuller 1956, Morison 1956). Printr-o coincidență planul japonez, folosind trei flote separate, era lipsită de asemenea de o conducere unitară. Opțiunile american au fost evidente Marinei Militare Imperiale Japoneze. Șeful Flotei Combinate, Soemu Toyoda a pregătit patru planuri pentru "victorie": "Shō-Gō" 1, care era o operațiune navală majoră
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
comunicații va produce forțelor americane criză și aproape un dezastru strategic.(Fuller 1956, Morison 1956). Printr-o coincidență planul japonez, folosind trei flote separate, era lipsită de asemenea de o conducere unitară. Opțiunile american au fost evidente Marinei Militare Imperiale Japoneze. Șeful Flotei Combinate, Soemu Toyoda a pregătit patru planuri pentru "victorie": "Shō-Gō" 1, care era o operațiune navală majoră în Filipine, în timp ce "Shō-Gō" 2, "Shō-Gō" 3 și "Shō-Gō" 4 erau răspunsuri la un atac în insula Formosa, insulele Ryukyu și
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
1944, Flota a 3-a sub conducerea amiralului Halsey a început o serie de raiduri ale portavioanelor împotriva Formosei și insulelor Ryukyu, pentru a asigura că avioanele de pe bazele de pe insulele amintite nu pot interveni în debarcarea de la Leyte. Conducerea japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia americană în Filipine Marina Japoneză a trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1 era un plan prin care navele viceamiralului Jisaburō Ozawa, cunoscute ca „Forța de Nord”, trebuiau să atragă forțele americane principale de acoperire departe de Leyte. Forța de Nord era construit în jurul a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
degeaba ar fi supraviețuit flota luptei în Filipine, că după aceea nu ne-am fi putut folosi de ea”. unde: (Notă: această acțiune este numită de Morison ca „Lupta din strâmtoarea Palawan”, alții ca „Bătălia din strâmtoarea Palawan”). Forța principală japoneză „Forța din Centru” alarmată la vestea atacului american a părăsit baza sa din Brunei. Flota aflată sub comanda amiralului Kurita era formată din cinci mari cuirasate (Yamato, Musashi, Nagato, Kongo, Haruna), din zece crucișătoare grele (Atago, Maya, Takao, Chokai, Myoko
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
noaptea dintre 22-23 octombrie 1944 s-au apropiat de insula Palawan. În strâmtoarea dintre Palawan și Borneo patrulau două submarine americane, Darter și Dace. La ora 0:16 la distanța de aproximativ 27 km radarul submarinului Darter a sesizat flota japoneză. Căpitanul submarinului a trimis imediat un raport comandamentului despre flota reperată, ambele unități pornind cu viteza maximă spre flotă. Comunicațiile radio au fost sesizate și de flota japoneză, dar Kurita nu a luat măsurile necesare împotriva submarinelor străine. După o
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
la distanța de aproximativ 27 km radarul submarinului Darter a sesizat flota japoneză. Căpitanul submarinului a trimis imediat un raport comandamentului despre flota reperată, ambele unități pornind cu viteza maximă spre flotă. Comunicațiile radio au fost sesizate și de flota japoneză, dar Kurita nu a luat măsurile necesare împotriva submarinelor străine. După o deplasare de mai multe ore cu viteza maximă cele două submarine au depășit flota cu intenția ca la crăpatul zilei să lanseze primul atac submarin asupra flotei japoneze
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
japoneză, dar Kurita nu a luat măsurile necesare împotriva submarinelor străine. După o deplasare de mai multe ore cu viteza maximă cele două submarine au depășit flota cu intenția ca la crăpatul zilei să lanseze primul atac submarin asupra flotei japoneze. Căpitanii au ordonat submersia și armarea torpilelor. Acest atac a avut un succes nescontat de mare. La primele lumini ale dimineții, la ora 5:24 Darter a lansat șase torpile, dintre care cel puțin patru au nimerit nava pavilion a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3-a nu era bine plasată ca să facă față pericolului, deoarece la 22 octombrie Halsey a trimis înapoi două unități de luptă (portavioane și navele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
când submarinul Darter i-a raportat lui Halsey că japonezii se apropie, astfel că Flota a 3-a a început lupta într-o situație dezavantajată cu o forță mai mică cu 40%, fără cele șase crucișătoare grele. La detectarea navelor japoneze doar forța de sprijin TF 38.2 al lui Bogan (portavionul greu Interpid și două portavioane ușoare), din neșansă cea mai slabă dintre toate a fost atât de aproape de japonezi ca să poată porni un atac. La primirea raportului de la submarinul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
timp avioanele Flotei aeriene 1 a Japoniei de la Luzon din ordinul viceamiralului Takijirō Ōnishi au atacat în trei valuri portavioanele grupului de luptă 38.3 comandate de contraamiralul Sherman (acest grup de luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
ordinul viceamiralului Takijirō Ōnishi au atacat în trei valuri portavioanele grupului de luptă 38.3 comandate de contraamiralul Sherman (acest grup de luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F Hellcat-urile de patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
grupului de luptă 38.3 comandate de contraamiralul Sherman (acest grup de luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F Hellcat-urile de patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F Hellcat-urile de patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe Essex, David McCampbell, care în această acțiune a fost creditat cu doborârea a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe Essex, David McCampbell, care în această acțiune a fost creditat cu doborârea a 9 avioane inamice). Cu toate acestea, un bombardier în picaj japonez Yokosuka D4Y Judy a reușit să pătrundă între avioanele de vânătoare și la 9:38 a nimerit cu o bombă perforantă de 250 kg portavionul ușor Princeton. Bomba a produs un incendiu în hangar și datorită faptului că din cauze
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
259 atacuri cu avioane Hellcat împotriva navelor lui Kurita (Forța Centrală). Marea majoritate ale acestor misiuni erau misiuni de vânătoare-bombardier, cu care au reușit să provoace multe distrugeri scoțând din luptă crucișătoarele Musashi și Myoko, dar marea majoritate a flotei japoneze a rămas în continuare în stare de luptă. Problema a fost că un crucișător japonez trebuia nimerit cu 10-20 de bombe ca să sufere avarie serioasă pentru care avioanele disponibile de pe portavioane nu erau suficiente. A fost greșeală și faptul că
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
misiuni erau misiuni de vânătoare-bombardier, cu care au reușit să provoace multe distrugeri scoțând din luptă crucișătoarele Musashi și Myoko, dar marea majoritate a flotei japoneze a rămas în continuare în stare de luptă. Problema a fost că un crucișător japonez trebuia nimerit cu 10-20 de bombe ca să sufere avarie serioasă pentru care avioanele disponibile de pe portavioane nu erau suficiente. A fost greșeală și faptul că cei mai mulți piloți au atacat o singură navă, Musashi. Doar acum a devenit clar ce greșeală
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]