KorAP: Find »[drukola/base=mândru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...336 337 338 ...349 >

8,714 matches

Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457

accepțiunea semiotică; caracterul personalizat al gestului; h) accepțiunea pedagogică. caracterul estetic al gestului. 13. Priviți cu atenție cele patru posturi schematizate (A, B, C, D) și indicați care din adjectivele următoare descriu fiecare poziție: agitat, atoateștiutor, dezinteresat, dominant, furios, întrebător, mândru, modest, mulțumit de sine, nehotărât, neîncrezător, nepăsător, povestind, resemnat, rușinos, supărat, surprins, suspicios, timid, trist? (după Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, 2004)148. 14. Experimentele interculturale de traducere a gesturilor au identificat frecvente cazuri în care același semnificat gestual

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642

Îndoiala nu trebuie să fie altceva decît luciditate, altfel devine o primejdie.” (G.Chr. Lichtenberg) Adică, „Îndoiala” ar trebui să aducă noi argumente, pentru formarea unor certitudini, și nu pentru a adînci și mai mult incertitudinile prezente. * „Mă simt mai mîndru de victoria obținută asupră-mi atunci cînd am cedat rațiunii adversarului, decît de victoria cîștigată asupra slăbiciunii mele.” (Michel Montaigne) Demnitatea proprie nu trebuie să excludă recunoașterea meritelor altuia. Credem că la fel de meritorie este disponibilitatea de a recunoaște calitățile altora

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
de sine. * „Am o foarte bună memorie pentru a uita.” (G. Stevenson) Este paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se află În slujba unei conștiințe Încărcate, sau comode, nu numai că-și potențează uitarea, ci se complace cu ea. * „Poți fi mîndru de tot ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai făcut.” (Emil Cioran) Într-adevăr, adeseori „abținerile” ne definesc mai bine, decît „inițiativele”. * „Dacă vrei să-ți faci un dușman, fă cuiva o

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
paradoxul „memoriei”, care, atunci cînd se află În slujba unei conștiințe Încărcate, sau comode, nu numai că-și potențează uitarea, ci se complace cu ea. * „Poți fi mîndru de tot ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai făcut.” (Emil Cioran) Într-adevăr, adeseori „abținerile” ne definesc mai bine, decît „inițiativele”. * „Dacă vrei să-ți faci un dușman, fă cuiva o favoare.” (Mc. Clauthry) Firește, nu se poate generaliza, Însă unii nu pot suporta

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
fi” (Platon). * „Dacă cineva vrea să se facă temut, să facă În așa fel, să fie iubit.” (F.W. Förster) Calea sigură este cea a cinstei: „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți” (D. Diderot). * „Poți fi mîndru de tot ceea ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai reușit. Este o mîndrie pe care rămîne să o născocim.” (Emil Cioran) În mod paradoxal, nereușitele unora sînt mai bogate În originalitate psihică

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
fel, să fie iubit.” (F.W. Förster) Calea sigură este cea a cinstei: „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți” (D. Diderot). * „Poți fi mîndru de tot ceea ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai reușit. Este o mîndrie pe care rămîne să o născocim.” (Emil Cioran) În mod paradoxal, nereușitele unora sînt mai bogate În originalitate psihică, decît Împlinirile altora. Ca să nu mai vorbim apoi de faptul că dacă nu

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457

organizare militară a nobilimii împotriva suveranului a fost declarația care ordona distrugerea tuturor fortărețelor care nu erau construite în preajma frontierelor Franței. Un alt demers, de această dată de natură psihologică, a fost cel care prevedea interzicerea duelurilor. Nobilii francezi, deosebit de mândri, nu suportau nici cea mai mică insultă și apelau la duel ca singura măsură de ștergere a unei ofense. Prin interzicerea duelurilor și prin condamnarea la moarte a tuturor celor care ar fi fost prinși duelându-se, Richelieu i-a

SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
surse pe care le avem pentru a ne forma o imagine despre înfățișarea regelui-prezintă un tânăr viguros. Avea o față prelungă și era de înălțime medie, cu o privire încrezătoare și superioară. De o masculinitate ușor agresivă, cu o ținută mândră și o privire directă, probabil era un premiu mult disputat între doamnele de la curte. Era inteligent, având capacitatea uimitoare de a reține toate datele, numele și chipurile, putea să se înfurie și să fie extrem de răzbunător, însă, în același timp

SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349

a binelui. Prin milă și jertfă, prin statornicia în credință, prin bunătate și dragoste, prin post și rugăciune, prin înfrânarea poftelor, prin dragostea lucrătoare, ascultând și urmând poruncile lui Dumnezeu și luptând fără încetare împotriva păcatului. Omul vremii noastre e mândru de știința și tehnica sa, beneficiază de confortul pe care acestea i le oferă în schimbul unui destin mai înalt: credința și rugăciunea. Cele exclusiv pământești nu-i dăruiesc fericirea veșnică. Fericirea, dacă putem vorbi de fericire, o dă spiritualizarea omului

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își recunoaște propria slăbiciune și puterea lui Hristos. Așadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim puterea lui Hristos, ca și propria noastră slăbiciune. Atingem, în

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
noastre sub lumina feței Tale. Toate zilele noastre s-au scurs în mânia Ta și anii ni se pierd ca un sunet. Zilele vieții noastre sunt șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea mai mândră din ele nu-i decât osteneală și durere. Așa trece viața noastră, iute și zburăm cum zboară pasărea-n văzduh. Cine știe puterea mâniei Tale și cine socoate urgia Ta după teama datorită Ție? învață-ne dară așa să socotim

RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545

a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea. Pot fi extrem de agasanți, dar se mândresc cu ideea că văd partea neplăcută/incomodă a lucrurilor. Acești indivizi sunt mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic. Sunt, în general, inteligenți, negativiști, bătăioși. În unele situații sunt obositori, caută cu orice preț să provoace (și prin aceasta să se pună

by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778

trei), Botoșani (doi), Huși (doi), Ploiești (doi), restul fiind originari sau trăitori în Caracal, Craiova, Dorohoi, Galați, Neamț, Ocna, Ozolești și Tecuci. Patru dintre cei 47 de români, anume Grigore Ioan Petroni (1863), Vasile Lazu (1874), Constantin Sordony (1874), Theodor Mândru (1881), erau și titulari ai unui doctorat în științe politice și administrative. Dintre cei 1066 de doctori în drept, în afara celor 47 de români, măi figurau în listele oficiale publicate de Léon Vanderkindere, 37 de persoane originare din Olanda (opt

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Petroni, Grigore Ioan (București). 3 1874 Lazu, Vasile (Iași); Sordony, Constantin (București). 2 1875 Boldescu, Ullyse Ilie (Botoșani); Bogdan, Gheorghe Em. (Iași). 2 1880 Simu, Anastase (Brăila). 1 1881 Athanasiu, Victor (București); Uhrynowski, Eugen (Dersca). 2 1882 Cuza, Alexandru (Iași); Mândru, Theodor (Dorohoi); Pariano (Pârâianu) Cuca Eugen (Târgu Jiu). 3 1883 Mărgăritescu, Ștefan (București); Rodocalat, Mihail (Galați); Ștefănescu, Constantin (București); Tabăra, Alexandru (Dorohoi); Vulpe, Emil (Bârlad). 5 1884 Cârlova, Gheorghe (București); Zarifopol, Dimitrie (Iași). 2 După cum se poate observa, majoritatea proveneau

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Bârlad, Botoșani, Brăila, Dersca, Furculești, Galați, Goștile, Huși, Ploiești și Târgu Jiu. Patru dintre cei 26 de români erau (sau deveneau ulterior) și titulari ai unui doctorat în drept (le reamintim numele: Grigore Ioan Petroni, Vasile Lazu, Constantin Sordony, Theodor Mândru). Situația semnalată în subcapitolul anterior corespundea strict datelor consemnate de Constantin C. Angelescu, numai că, în anuarul editat de Union des Anciens Étudiants de l'Université Libre de Bruxelles, am gasit sugestii suplimentare. Așa cum deja am precizat mai sus, este

[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098

și T. Popovici, care sunt și colaborato rii revistei.” „Bârladul numără și câțiva scriitori de seamă, cunoscuți pe tărâmul literaturii române, cum sunt domnii: G. Tutoveanu, Părintele Antonovici, premiat de Academia Română pentru scrierile Dumisale, Șt. Th. Pamfil, A. Gheorghi u ‐ Mândru. Sunt apoi colaboratorii ziarelor locale și corespondenții ziarelor cotidiene din capitală, domnii: N. Dorin, dr. Friedmann, V. Georgescu - Bârlad, ing. D. Zamfirescu, Jaques Sirkus (coresp. Ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”) și Isidor O raștein (coresp. „Universul”). * George Tutoveanu este prezentat, în

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
că el (Gârleanu) vorbește cu dragoste de tine, într-o scrisoare pe care am primit-o alaltăieri.” De altfel, despre schimbarea conducerii revistei stă mărturie și un proces-verbal încheiat la 8 septembrie 1904, semnat de Corneliu Moldovanu, D. Nanu, A. Mândru și preotul ec. I. Antonovici, publicat în „Paloda” nr.44 din 28 octombrie 1904, care recunosc drept conducător al ei pe inițiatorul și directorul literar al revistei - Emil Gârleanu - Emilgar. Ce s-a întâmplat cu „Făt-Frumos” după aceea, tot G.

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
și prin epistole rugătoare, n-au mai avut succes, fermitatea poetului de la Bârlad a rămas statornică și definitivă. A rămas de subliniat un mare adevăr: în Bârladul cultural, cinci scriitori - G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu și A. Mândru - au lăsat literaturii române o mare răspânditoare de cultură - revista „Făt - Frumos”. * În „Vocea Tutovei” unde redactor-prim a fost într-o vreme I.C. Antonovici, a fost publicată o recenzie la un roman scris fete nr.4 din Bârlad. În carte

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
Făt Frumos Făt‐Frumos, revistă literară, apare la 15 martie 1904, bilunară, sub direcția unui comitet, dar se știe că la început a 323 fost condusă de G. Tutoveanu și Dimitrie Nanu, iar mai târziu de Corneliu Moldoveanu și Anastasie Mândru.Redacția și administrația: Tipografia C.D. Lupașcu - Bârlad. „Nici setea de glorie, nici cea de câștig, nu ne strânge la un loc ‐, ci curata dorință de a sluji, dacă nu literatura - căci suntem prea neînsemnați pentru aceasta - cel puțin avântului sufletesc

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
de Jos la istoria literaturii române, fiind a doua revistă literară la Bârlad (1904 - 1906, dar și 1 martie - 1 aprilie 1909), o revistă a grupului G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu și a mai tinerilor C. Moldoveanu și A. Mândru colaboratori harnici de la „Paloda” la care o contribuție materială și de suflet a adăugat‐o tipograful și literatul G. Cațafany. În revistă au mai semnat: M. Sadoveanu, N. Iorga, E. Lovinescu, G. Vâlsan, A. Gorovei, D. Anghel, El . Farago, Ilarie

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
Naționalitatea în artă”, I. Brătescu - Voinești, I. Basarabescu, O. Carp, M. Sadoveanu, I. Adam... și și‐ au început cariera literară scriitori bârlădeni , în afară de Emil Gârleanu”, care și el începea să publice litera tură” pentru prima oară, Corneliu Moldoveanu și A. Mândru”... Nicolae Iorga umbla prin orașe și sate cu trăsu ra lui „moș Costache”, fratele mamei sale Zulnia Iorga, spune Dan 325 Smântânescu. Un temeinic popas a făcut și la Bârlad, unde a copiat importante acte din Casa Obștii, pe care

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
pitorești, și mai ales, folclorul. Că aceste excursii produc și plăcere, cu atât mai bine!ʺ ... „Cea dintâi producție literară, după război ul din 1918, a fost revista „Florile Dalbeʺ, unde au colaborat: Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, I. Mândru ș.a. Primul număr al acestei reviste a fost închinat memoriei poetului tecucian Ștefan Petică, mort de tânăr, distrus de boală și de 332 mizerie, pentru care George Tutoveanu a avut o mare prietenie...ʺ Florica Ionescu ‐ Tutoveanu (Din Bârladul de

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
literatură, fără o direcție bine definită, cu o seamă de colaborări locale și fără de valoare deosebită, printre are deabia se strecurau, ici-acolo câteva nume cunoscute: Bacovia, A.D. Xenopol, A.C.Cuza, Eugen Boureanu, I. Petrovici, Al. Doinaru, Volbură Poiană, A. Mândru...” - scrie același în „Istoria literară a Bârladului”, București, 1936,p.50. Cu ocazia comemorării morții lui Ștefan Petică, inițiată de G. Tutoveanu, acesta întâlnindu-se cu conducătorii revistei tecucene primește să conducă în Bârlad, în al doilea an, de apariție

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
de filozofie la Universitatea din Iași), I. Pollio (consul francez, Galați), Rândunel Tekir-Ghiol (pseudonim) I Stătescu Naia, G. Tutoveanu (alias Ionescu Bârlad, a publicat un volum de poezii „Albastru", București, 1902, conf. Paloda XXI 225), Hélène Văcarescu, A.Zamfirescu, At. Mândru (alias Gheorghiu Bârlad). Cei doi redactori și soții Gârleanu dădeau și traduceri. Se mai preciza: publicația cuprindea și portrete, cele mai multe lucrate de zincograful bucureștean Marwan, că tinerii scriitori de la Paloda literară se strâng în jurul revistei Făt-Frumos, iar în 1907, mulți

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
1942) al revistei „Păstorul Tutovei” din Bârlad, în alcătuirea căruia George Constandache a jucat cel mai important rol, muncind cu pasiune și competență. A solicitat pentru această ocazie, colaborarea unor scriitori ca: Tudor Arghezi, Ion Minulescu, I.A. Basarabescu, Atanase Mândru, Liviu Marian, I. Gr.Oprișan, George Lesnea, Radu Cosmin, Pamfil Șeicaru, Leon Mrejeru, Artur Gorovei, Aurel Tita, Victor Eftimiu, Aure l George Stino, Virgil Huzum, B. Clony, Toma Chiricuță, Eugen Ciuchi, Ion Ojoc, C.D. Fortunescu, D.Al. Nanu, Virgil Duicu

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]