8,664 matches
-
glorie nepieritoare ale învățatului străromân Dionisie Exiguul îl constituie intuiția credinței sale ortodoxe că drept criteriu al numărării anilor în istoria mântuirii nu trebuie luat un eveniment istoric sau persoana vreunui împărat sau prooroc, ci Întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ca și cum acest act soteriologic n-ar încăpea în istoria umană, data nașterii lui Iisus Hristos nu se cunoaște precis, cu toate că, în mod paradoxal constituie evenimentul ei cel mai de seamă. Situația se repetă privitor la anul morții Sale, asupra
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și a celorlalte sărbători în legătură cu el. Așezând Nașterea lui Iisus Hristos la începutul cronologiei creștine, învățatul monah a refuzat să mai perpetueze amintirea unui împărat prigonitor al ucenicilor Lui, punând în lumină în schimb întruparea Domnului și nădejdea mântuirii oamenilor. Perspectiva răsplătea cu posibilitatea armonizării aspirațiilor și evenimentelor lumii în al cărui centru se situa de acum înainte creștinismul. Cuviosul străromân a intuit astfel că noul ev devenise o putere spirituală, socială și istorică de prim ordin și că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
separat întunericul de lumină. De luna începutului s-a legat porunca divină a înjunghierii mielului pascal. De aceea, în ziua de 14 nisan, vineri, când în templu se îndeplinea acest ritual, Domnul nostru Iisus Hristos se jertfea pe cruce pentru mântuirea lumii. A treia zi, 16 nisan, în dimineața unei duminici, El avea să învieze din morți spre bucuria ucenicilor. Însemnătatea acestei jertfe universale de mântuire s-a arătat chiar din clipele consumării ei. De pe la ceasul al șaselea, „întuneric s-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în templu se îndeplinea acest ritual, Domnul nostru Iisus Hristos se jertfea pe cruce pentru mântuirea lumii. A treia zi, 16 nisan, în dimineața unei duminici, El avea să învieze din morți spre bucuria ucenicilor. Însemnătatea acestei jertfe universale de mântuire s-a arătat chiar din clipele consumării ei. De pe la ceasul al șaselea, „întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea” (Luca XXIII, 44). Precizarea tradiției ebraice care fixează data de 14 nisan în ziua lunii pline arată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unei excelente suite de imagini scenice. Sala, în concepția regizorului, este un posibil interlocutor, un participant nemijlocit la experiența grupului de recruți. Scena fără cortină, sala înconjurată de practicabile pe care țintele bocancilor execută infernala partitură a instrucției armate, zgomotul mântuirii armelor sunt numai câteva semne ce particularizează experiența. Stimulul urmează calea adevărată de la senzație la imagine. [...] Pentru prima dată, am văzut un grup de teatru, o echipă capabilă să funcționeze ca un fin și indispensabil mecanism. Cinstea și credința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin mântuire, dar a complicat calea c]tre această prin accentul pus pe ascultarea poruncilor divine. Etică modern] și-a afirmat locul distinct pe m]sur] ce conceptele de bine suprem și de voinț] a divinit]ții creștine s-au dovedit din ce in ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în mod inerent rele. Predicând o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a introdus idealul creștin al celibatului a fost Sfanțul Pavel („Este bine că omul s] nu se ating] de femeie... Eu aș vrea ca toți oamenii s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] se c]s]toreasc], pentru c] este mai bine s] se c]s]toreasc] decât s] ard]”) (Cor. 7,9). A avertizat asupra faptului c] sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui Constantin I le moștenea. Creștinismul apare ca o soluție spiritual-religioasă de gestionare a puterii și a forțelor sociale, de unificare socio-culturală și politică în jurul ideii de Mântuire. Instituția imperială preia această temă și redefinește noțiunea de oikonomia, reelaborând planul de guvernare, dar în dublă cheie: de administrare a bunurilor simbolice ale spiritualității creștine și de organizare a vieții comunitare în așteptarea Judecății (implicit de supraveghere a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
măcar că nu are acea vrednicie (arhierească), iară plata îi iaste de la Dumnezeu întocmai cu episcopii cu carii ar fi mai râvnitori și să face el diadoh apostolilor, carii sunt împărați și preoți ai bisericii, de vreme ce dimpreună lucrează cu Dumnezeu, pentru mântuirea lumii. (72)] Ritualul de înscăunare prevedea și participarea obligatorie a "țării", drept garanție a validității mărturiei lăsate posterității; asistența publică era totodată și cel dintâi filtru social în efortul colectiv de memorare a evenimentului cu relevanță istorică și identitară. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în spațiul-matrice, avatarii cuplului adamic vor parcurge un itinerariu labirintic într-un plan strict orizontal, căutând, prin de-profanarea umanului, să reintre sub zodia sacrului, mai ales prin incinta casei terestre a divinității - biserica. El însuși necesitate și șansă a Mântuirii, Fiul în-trupat nu "cade", nu se prăbușește sub povara vreunui păcat, ci este "trimis", Cuvântul fiind primit de un receptacol uman pur: trupul (unic al) Mariei. Încercarea de identificare cu divinitatea prin cunoaștere duce, pentru Lucifer, ca și pentru Adam
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viață, fără Hristos. A scrie nu înseamnă numai să pui pe o foaie de hârtie o acțiune, un eveniment istoric, idei. În opinia mea, cel mai mare scriitor este Iisus Hristos, deoarece El a scris cu sânge în înimile noastre mântuirea. Ștefan Chirițoi *** În zilele noastre, foarte multe persoane scriu, dar puțini sunt cei care scriu cu adevărat frumos. Unii copie pe marii scriitori, nereușind a impresiona cu nimic. Pentru un adevărat scriitor, tot ceea ce scrie, fiecare rând, fiecare cuvânt în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lui de vis american era o națiune cu geniu inventiv, permanent angajată În crearea de bogăție și extindere a economiei de piață. Franklin prefera utilul sacrului și dorea mai degrabă să creeze un corn al abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a economiei de piață. Franklin prefera utilul sacrului și dorea mai degrabă să creeze un corn al abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani să fie atât cei mai pasionați credincioși, cât și cei mai agresivi pragmatici dintre toate popoarele lumii - o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
contopit două mari tradiții europene, În aparență contrare, Într-o mare alianță, lansând o viziune a acțiunii umane mai puternică decât oricare alta cunoscută În istoria de până atunci. În timp ce o parte a visului american era concentrată asupra Paradisului și mântuirii eterne, cealaltă parte a sa se concentra asupra forțelor naturii și atracției pieței. Această contopire unică a pasiunii religioase și utilitarismului s-a dovedit a fi o forță puternică pe frontiera americană și, mai târziu, În procesul de construcție a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transformat pentru a se conforma acelorași criterii științifice folosite pentru a expropria spațiul. Sensul medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale naturii, ritmurile lente ale activității zilnice și lungile perioade de rugăciune În preparare pentru mântuirea eternă, a fost transformat Într-un tablou modern și științific bazat pe obiectivitate, raționalitate, calcul matematic, detașare și luare În posesie. Timpul a fost denaturat și scientizat. Marea bătălie asupra Înțelesului și naturii timpului a Început, este interesant de remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bisericești. Sfântul Benedict punea accent pe activitate continuă. Regula lui principală, „inactivitatea este dușmanul sufletului”, a devenit lozinca ordinului 31. Benedictinii erau angajați În activitate continuă atât ca o formă de penitență, cât și ca o modalitate de a obține mântuirea eternă. Sfântul Benedict i-a făcut atenți pe membrii ordinului său că „dacă putem scăpa de chinurile iadului și obține viața eternă, atunci trebuie - cât mai este timp - să ne grăbim să facem acum ce ne-ar putea folosi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rădăcinile calviniste ale Americii și la credința noastră intimă că suntem un popor ales. Reformatorii protestanți din secolele al XVI-lea și al XVII-lea credeau că hărnicia și abilitatea de sacrificiu erau un semn că cineva fusese ales pentru mântuire. John Calvin, teologul reformației franceze, a denunțat doctrina Bisericii, a salvării prin lucrări bune, confesie și iertarea de păcate. Dumnezeu nu poate fi influențat pentru un loc În Rai, a spus Calvin. Reformiștii credeau că fiecare ființă umană este izbăvită
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creștin, era cum vom ști dacă am fost salvați prin grația lui Dumnezeu. În timp ce nimeni nu poate să știe vreodată, Calvin credea că cei care au fost mântuiți vor satisface toate poruncile Domnului cu zel, nu pentru că le va asigura mântuirea, ci pentru că aceasta este dorința Sa. În plus, fiecare dintre noi are obligația să creadă că am fost aleși și să se comporte În mod corespunzător. O Îndeplinire constantă a Îndatoririlor poate servi ca o dovadă parțială sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
coloniile americane de valurile succesive de refugiați religioși dornici să mențină puritatea credinței lor. Aici Însă fanaticii religioși au trebuit să facă față realității sobre a unui continent sălbatic, nedomesticit, unde supraviețuirea fizică era cel puțin la fel de importantă ca și mântuirea eternă. Combinând doctrina lui Calvin a productivității neostenite cu accentul iluminist pus pe comportamentul rațional, pe abilitatea tehnologică și pe utilitarismul pragmatic, aceștia au reușit să supraviețuiască și să traiască după cum arată credința lor. Noua noțiune de eficiență era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o persoană devine mai eficientă, cu atât este mai sigur ca aceasta Își Îmbunătățește situația și totul este făcut pentru gloria lui Dumnezeu. A fi din ce În ce mai eficient devine astfel o modalitate de a ne autoconvinge că am fost aleși pentru mântuire. Chiar și după ce conceptul de a fi ales s-a perimat În cadrul Bisericii Protestante la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui de-al XX-lea, a fi din ce În ce mai eficient și astfel mai productiv, avea o tentă de izbăvire
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cea a urmașilor săi moderni. În mai puțin de cincisprezece generații, au avut loc schimbări fundamentale. Valorile spirituale au fost Înlocuite În mare măsură cu valori materiale. Ideologia a luat locul teologiei, credința a fost detronată și Înlocuită de raționament. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât progresul. Sarcinile și rutina zilnică au fost Înlocuite de job-uri, iar creativitatea a devenit mai puțin importantă decât productivitatea. Locul a degenerat În locație. Timpul ciclic, care urmarea schimbarea anotimpurilor, a fost marginalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai bazează pe Încredere, ci pe contracte. Lucrările bune s-au transformat În etica muncii. Sacrul a pierdut teren În față utilitarului. Mitologia a fost redusă la amuzament, În timp ce contextul istoric a câștigat teren. Prețul pieței a Înlocuit prețul just. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât destinul. Înțelepciunea a fost Înlocuită de cunoaștere. Iubirea de Hristos a fost pusă sub semnul Întrebării de către iubirea de sine. Casta a fost pusă În umbră de clasă, revelația de descoperire, iar profeția de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
europenii o lăsaseră În urmă. Această divergență a fost care a separat visul american de antecedentele lui europene. Americanii nu au văzut nici o contradicție În a trăi concomitent În două tărâmuri contradictorii: unul caracterizat prin zelul religios și credința În mântuirea eternă, celălalt prin secularismul iluminist, comportamentul rațional și credința În progresul material - lumile opuse ale lui John Winthrop și Benjamin Franklin. Ceea ce unea teologia reformației și filosofia iluministă, era accentul pe care fiecare dintre acestea Îl punea pe autonomia individului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]