8,673 matches
-
a fost amenajat într-o piață (Piața Castelului, în estonă: "Lossi plats"). Clădirea semăna cu un palat aristocratic, ceea ce a făcut ca Castelul să primească un alt nume: Palatul Toompea. Casa Stenbock, una dintre cele mai remarcabile clădiri de pe terasa nordică a Toompeei, a fost construită în aceeași perioadă - tribunalul a fost și el terminat probabil până în 1792. Tallinnul a fost șters de pe lista orașelor fortifiate ale Imperiului Rus în 1857. Aceasta a permis să se construiască încă trei drumuri din
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
recunoscut, catedrala a întâmpinat opoziție și în timp ce era construită, iar la sfârșitul deceniilor anilor 1920 și 1930, în Republica Estonia independentă, au fost și propuneri ca ea să fie demolată. În 1903, când au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale cetății medievale, clădirea expresionistă a parlamentului din 1922, plus câteva alte
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
albanezi. Până la sfârșitul lui 1877, problema apărării integrității teritoriale a devenit una foarte dificilă. La 13 decembrie 1877, sârbii declaraseră război Imperiului Otoman, fiind urmați de Muntenegru. Ei erau susținuți de Armata Rusă și și-au îndreptat atacurile asupra părții nordice a Albaniei. În ciuda luptelor duse, albanezii nu au reușit să apere câteva regiuni și orașe din nord-estul și nord-vestul Albaniei. La ocuparea acestor teritorii, au început masacre și deportări ale albanezilor autohtoni. Aceste evenimente au influențat Consiliile Locale de Salvare
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Danemarca este o țară nordică aflată în Europa de Nord. Este constituită din peninsula Iutlanda "(Jylland)" și 443 insule care au primit nume. Dintre acestea, 76 nu sunt locuite. Cele mai mari insule sunt Zealand "(Sjælland)" și Funen "(Fyn)". Insula Bornholm se află mai la est de
Geografia Danemarcei () [Corola-website/Science/335833_a_337162]
-
ul (în rusă: коко́шник<nowiki>;</nowiki> [kɐˈkoʂnʲɪk]) este un acoperământ de cap tradițional rusesc purtat de femei și fete, alături de sarafan, în principal în regiunile nordice ale Rusiei, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. ul este, din punct de vedere istoric, un acoperământ de cap purtat de femeile căsătorite, deși fecioarele purtau un articol vestimentar foarte asemănător cu cocoșnicul, dar deschis în
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
pictură murală. Nava este acoperită de un tavan casetat, din secolul XVII, care face parte din seria celor mai vechi tavane casetate ale Transilvaniei. Tavanul este format din 7 rânduri, a câte 9 casete, de formă pătrată, cele din rândul nordic au formă dreptunghiulară. Majoritatea casetelor au decor floral, la care se adaugă trei casete cu embleme heraldice și trei cu corpuri cerești. Și corul dispune de un tavan casetat, nepictat, de o calitate inferioară comparativ cu nivelul calitativ al tavanului
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
un grup etnic ce se ocupa cu agricultura, slovacii au trecut printr-un încet proces de maghiarizare în perioada Regatului Ungariei, iar mai apoi de germanizare în perioada habsburgică. Până în secolul al XVII-lea, slovacii erau concentrați doar în partea nordică a Regatului Ungariei, mai târziu emigrând și în alte zone ale regatului. Astfel, au apărut comunități în Voivodina, Crișana și în orașul Nădlac. După înfrângerea Ungariei în Primul Război Mondial și semnarea tratatului de la Trianon partea nordică a Ungariei (populată
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
doar în partea nordică a Regatului Ungariei, mai târziu emigrând și în alte zone ale regatului. Astfel, au apărut comunități în Voivodina, Crișana și în orașul Nădlac. După înfrângerea Ungariei în Primul Război Mondial și semnarea tratatului de la Trianon partea nordică a Ungariei (populată majoritar de slovaci și ruteni) a fost alipită Cehoslovaciei. Cu toate că partea sudică a Slovaciei era majoritar maghiară, 399.176 (5%) de slovaci rămăseseră în afara graniței, în Ungaria, conform recensământului din 2001. După al Doilea Război Mondial a
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
al Nordului (1700-1721). Locul de desfășurare a fost lângă Capul Gangut (peninsula Hanko), în apropiere de actualul oraș Hanko (Finlanda) și, adversarii au fost Marina Suedeză și Marina Imperială Rusă. A reprezentat prima victorie semnificativă a Flotei Ruse. Marele război nordic început în 1700, s-a dat între Suedia și o coaliție a vecinilor săi. După primele mari succese suedeze a urmat campania dezastruoasă a regelui Suediei Carol al XII-lea din Rusia, încheiată cu catastrofa suedeză în bătălia de la Poltava
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
ocupă teritoriul sudic al județului Alba (Cugir, Pianu, Șugag), sud-estic al județului Hunedoara (Beriu, Orăștioara de Sus, Petroșani, Petrila), sud-vestic al județului Sibiu (Cisnădie, Boița, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Poplaca, Rășinari, Râu Sadului, Sadu, Săliște, Tălmaciu, Tilișca) și cel nordic al județului Vâlcea (Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa). Aceasta este străbătută de Transalpina (DN67C) și mărginită în extremitatea estică de drumul național DN7 (care leagă municipiul Râmnicu Vâlcea de Sibiu). Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
miniatură. Există trei varietăți ale acestei rase: jucărie, miniatură și standard. Originile acestei rase de câine sunt necunoscute. Nu se cunoaște cu exactitate când și cum a apărut rasa . În orice caz, American Eskimo face parte din familiile de câini nordici și este, probabil, legat de rasele White Spitz, Samoyed și White Keeshond. Există trei tipuri de American Eskimo: jucărie, miniatură și standard. American Eskimo este un câine încântător, afectuos și iubitor. Cutezător și jucăuș, se comportă excelent în compania copiilor
American Eskimo () [Corola-website/Science/332884_a_334213]
-
și a induce ovulația, ceea ce ar crește succesul reproducerii. Osul penian se folosește din mai multe motive care nu au nimic de a face cu cercetarea științifică a faunei sălbatice. De exemplu, printre autohtonii din Alaska, osul penian al speciilor nordice de mari dimensiuni (morse, foci, lei de mare și urși polari) numit "Oosik", este șlefuit și sculptat pentru a face mânere de cuțit sau alte instrumente. El este, de asemenea, vândut turiștilor ca suvenir. În 2007, un os penian fosilizat
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
pur scoțian în fiecare cuvât rostit, s-a lucrat de asemenea pe persuasiune, personajul trebuia să fie extrem de convingător. Participanților li s-a cerut reproducerea replicii: " "Majestate, vi-l prezint pe moștenitorul meu, care ne-a apărat pământurile de invadatorii nordici și care cu propria lui sabie, țepușa însângerată, a doborât o mie de dușmani"" . Luminița Gheorghiu actrița care a dus România pe noi culmi în momentul în care a câștigat Premiul Ursul de aur în cadrul Festivalului de la Berlin a fost
Neînfricată (film) () [Corola-website/Science/332929_a_334258]
-
("în venețiană: rio de le Toresele; "canalul turnulețelor") este un canal din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
proiectul lui Vincenzo Scamozzi, a început în 1583 pe zona în care se aflau azilul Orseolo și câteva clădiri (așa cum se vede în pictură lui Bellini), ajungând până la Campanila Sân Marco. Nouă clădire a fost în schimb aliniata la latura nordică a Bibliotecii Marciane. Lucrările de construcție, întrerupte în 1616 de moartea lui Scamozzi, au fost finalizate în 1640 de către Baldassarre Longhena. În timpul Regatului Italiei a fost folosită că palat regal, păstrându-și această funcționalitate chiar și în timpul domniei Casei de
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor au avut loc alte două lucrări de renovare; s-a reamenajat parterul și s-au construit închisorile noi (Prigioni Nuove), lucrările fiind încredințate lui Bartolomeo Manopola, care a construit latura nordică a curții și a completat decorațiunile Arcului Foscari, respectiv lui Antonio da Ponte și Antonio Conțin, care au finalizat nouă clădire începută în 1602. Sub Antonio Priuli a fost realizată o extindere mare a apartamentului dogal într-o clădire adiacenta
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Sf. Petru, Sf. Pavel, Sf. Francisc, Sf. Anton). Pereții laterali ai corului sunt străpunși de ferestre ogivale, a căror vitralii se leagă deasemenea de perioada donațiilor de la cumpăna secolelor XIX-XX, și provin din atelierul lui Ede Kratzmann din Budapesta. Laturilor nordice și sudice a corului s-a anexat o sacristie cu etaj, respectiv un oratoriu. Accesul la etajul acestor construcții este asigurat de scările racordate arcului de triumf, iar încăperile de la etaj se deschid spre cor cu parapete cu baluștri și
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
Munții Trascăului alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică (sit SPA), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Alba și Cluj. Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Alba (pe teritoriile orașelor Aiud și Zlatna și pe cele ale comunelor Cricău, Galda de Jos, Întregalde, Ighiu, Livezile, Meteș, Mirăslău, Mogoș, Ocoliș, Ponor, Poșaga, Râmeț, Rimetea, Sălciua și Stremț) și cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
parțial unite printr-o membrană înotătoare, mărginită de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea holarctică, fiind găsite pe întreg teritoriul al zonei temperate din America de Nord, Europa și Asia. Lemingii se întâlnesc la latitudini nordice extreme până la Cercul Polar, iar câteva specii de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în America de Nord și a fost introdus pe scară largă în Europa și în unele regiuni din America de Sud. Arvicolinele ocupă o gamă largă de
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
zonele cu pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
America de Sud. Câteva alte specii, cum ar fi șobolanul-cârtiță ("Ellobius"), șobolanul de apă ("Arvicola"), și lemingul gulerat ("Dicrostonyx") sunt, de asemenea, vânate pe plan local pentru blana lor. Lemingii sunt specii importante în miturile și legendele unor popoare indigene din latitudinile nordice. Subfamilia conține 28 genuri și 151 specii repartizate în 10 triburi: În România au fost identificate 9 specii:
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile deja împuținate ale marilor mamifere.
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]