9,288 matches
-
semnificațiilor (percepție delirantă); - delir de interpretare cu perplexitate; - iluzii și halucinații. 3) Psihozele motorii hiperkinetic-akinetice Ca și formele mai sus descrise și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice, centrate pe polul hiperkinetic sau pe polul akinetic, așa cum se poate desprinde din cele de mai jos: Polul hiperkinetic Polul akinetic - creșterea mișcărilor expansive și reactive; - vorbire incoerentă și ocazională; - alternanță afectivă rapidă (ridicată-anxioasă-iritativă-depresivă); - severă distragere a atenției de la stimulii externi (distragere hiperactivă). - scăderea sau diminuarea mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
3) Psihozele motorii hiperkinetic-akinetice Ca și formele mai sus descrise și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice, centrate pe polul hiperkinetic sau pe polul akinetic, așa cum se poate desprinde din cele de mai jos: Polul hiperkinetic Polul akinetic - creșterea mișcărilor expansive și reactive; - vorbire incoerentă și ocazională; - alternanță afectivă rapidă (ridicată-anxioasă-iritativă-depresivă); - severă distragere a atenției de la stimulii externi (distragere hiperactivă). - scăderea sau diminuarea mișcărilor expansive și reactive; - pierderea vorbirii spontane, mutism; - mișcări voluntare lente sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motorii hiperkinetic-akinetice Ca și formele mai sus descrise și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice, centrate pe polul hiperkinetic sau pe polul akinetic, așa cum se poate desprinde din cele de mai jos: Polul hiperkinetic Polul akinetic - creșterea mișcărilor expansive și reactive; - vorbire incoerentă și ocazională; - alternanță afectivă rapidă (ridicată-anxioasă-iritativă-depresivă); - severă distragere a atenției de la stimulii externi (distragere hiperactivă). - scăderea sau diminuarea mișcărilor expansive și reactive; - pierderea vorbirii spontane, mutism; - mișcări voluntare lente sau absente. Existența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factorii psihogeni. Din analiza comparativă a „naturii endonului”, a endogenității și a „naturii psihogene”, se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiza comparativă a „naturii endonului”, a endogenității și a „naturii psihogene”, se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice, descrise de noi anterior, ca grupe nosologice ale psihiatriei și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice, descrise de noi anterior, ca grupe nosologice ale psihiatriei și psihopatologiei clinice (vezi schema din pagina 335???). 29. PSIHOZELE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dintre aceste realități îi sunt proprii forme de cunoaștere „adevărată” sau „eronată”, după cum urmează: în sfera realității empirice, delirul este manifestarea patologică a cunoașterii, așa cum eroarea este o deviere nepatologică a cunoașterii; în sfera realității metafizice, credința se află la polul opus în raport cusuperstiția. Caracteristicile psihopatologice ale delirului Delirul este un fenomen psihopatologic primar. El este o formă de cunoaștere și interpretare răsturnată a realității, prin faptul că este o alterare a judecății logice. Termenul de delir are mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legislație și echipamente sociale. Considerată, din acest punct de vedere, insuficiența mintală ne apare ca o „situație” (Beley). Se poate afirma, în sensul acesta, că deficiențele de evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi poli: tulburări instrumentale care privesc structurile spațiale și temporale, psihomotorii, praxice și de limbaj; tulburări globale de personalitate care se înrudesc cu o structură patologică de factură psihotică. Conceptul axial pe care se construiește grupa arierațiilor mintale este cel de retard
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Kretschmer. În această privință el distinge următoarele: personalitățile de tip combativ, personalitățile submisive și personalitățile senzitive. K. Schneider, la rândul său, descrie următoarele tipuri pe care le încadrează în tipologia generală a personalităților psihopatologice de tip fanatic, și anume: polul stenic, corespunzător personalităților de tip combativ ale lui E. Kretschmer, polul tern, corespunzător, în clasificarea lui E. Kretschmer, tipului submisiv, personalitatea neliniștită, în care sunt incluse tipurile de personalitate senzitivă și obsesională descrise de E. Kretschmer. Redăm în continuare aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
combativ, personalitățile submisive și personalitățile senzitive. K. Schneider, la rândul său, descrie următoarele tipuri pe care le încadrează în tipologia generală a personalităților psihopatologice de tip fanatic, și anume: polul stenic, corespunzător personalităților de tip combativ ale lui E. Kretschmer, polul tern, corespunzător, în clasificarea lui E. Kretschmer, tipului submisiv, personalitatea neliniștită, în care sunt incluse tipurile de personalitate senzitivă și obsesională descrise de E. Kretschmer. Redăm în continuare aspectele psihopatologice particulare ale tipurilor de personalitate paranoiacă după E. Kretschmer. Personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
același studiu) raportul dintre reprezentarea realității și a ficțiunii în această comedie în particular și în întreaga operă dramaturgică caragialiană în general. Astfel, după cum însuși criticul afirmă, așezat pe acest piedestal al autorității, Jupân Dumitrache ar trebui să reprezinte un pol de realitate și să emane realism; de altfel, toți companionii lui îl înțeleg și-l acceptă ca atare, așteaptă de la el adevărul și formularea soluțiilor. Paradoxul acestei piese constă în faptul că tocmai acest reprezentant al realității este și cel
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
determinată de logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară pentru reglarea sistemului realitate/ficțiune al piesei, dramaturgul apelează la un intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară pentru reglarea sistemului realitate/ficțiune al piesei, dramaturgul apelează la un intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la soțul ei, adică o traduce în termeni pe care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară pentru reglarea sistemului realitate/ficțiune al piesei, dramaturgul apelează la un intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la soțul ei, adică o traduce în termeni pe care cel din urmă poate să i perceapă. Căci, pe tot parcursul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pentru reglarea sistemului realitate/ficțiune al piesei, dramaturgul apelează la un intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la soțul ei, adică o traduce în termeni pe care cel din urmă poate să i perceapă. Căci, pe tot parcursul piesei, între polii principali - care desemnează realismul extrem, pe de o parte, și iluzionismul tot extrem, pe de altă parte -, deci între Veta și Dumitrache, comunicarea este cvasi-imposibilă. În planul relațiilor umane, Veta nu așteaptă și nici nu are nevoie de înțelegerea soțului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă despre ipohondrie reprezintă una dintre cele mai izbutite pagini de literatură comică. 3.2. Doi poli ai realității și ficțiunii Să urmărim, așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul progresului dramaturgic al piesei. Pornim de la costumația celor două personaje care este esențială și simbolică; Leonida este prezentat în papuci, halat și cufie, având ca martor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
gîndesc că energia atomică ar putea deveni o armă importantă. S-a născut un posibil. În octombrie 1939, la mai puțin de două luni de la intrarea Germaniei în război, armata nemțească rechiziționează institutul Kaiser Wilhelm pentru a face din el polul central al proiectului național de cercetare a energiei atomice. Contribuția lui Werner Heisenberg premiul Nobel pentru fizică în 1932 este capitală: în februarie 1940, termină de pus la punct o teorie privind măsurarea energiei produse prin fisiune nucleară. La început
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar fi de realist, Albert Einstein susține cu putere că teoria e cea care determină ce anume poate să observe omul de știință. Iată ce scrie într-o scrisoare adresată lui Born: "Am ajuns, prin speculațiile noastre științifice, fiecare la polul opus. Tu crezi în Dumnezeu care dă cu zarul, eu în reguli care dirijează o lume în care există, în mod obiectiv, ceva pe care încerc să-l determin în mod speculativ." Pledînd pentru revizuirea radicală a atitudinii fizicianului față de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
puterii politice au orientat deseori conștiințele individuale și, prin ele, conștiința socială spre minimalizarea rolului unor autorități care se manifestă în societate, autoritatea științifică fiind cea mai afectată în acest mod231. Dacă autoritatea este o relație, trebuie să aibă doi poli, un purtător al autorității și un subiect al ei, asupra căruia se exercită influența purtătorului 232. Este vorba deci de o acțiune de exercitare a autorității și o altă acțiune de receptare a autorității, care presupune atît recunoașterea acestei autorități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rivalități" ca urmare a Războiului Rece (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; mai recent, vezi Friedberg, 2000). Pe lângă prezența Americii și Rusiei, Asia de Est include Japonia și China. Neorealiștii identifică aceste două state drept candidați reali la statutul de poli în cadrul sistemului internațional. În plus, tiparele interdependenței economice și instituționale sunt mult mai puțin dezvoltate decât în Europa Occidentală. În timp ce Japonia este integrată în sistemele multilaterale occidentale, apariția Chinei ca putere militară majoră ca urmare a declinului Rusiei ar putea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
înseamnă că neorealismul și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în Asia de Est există candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele interdependenței economice și instituționale moștenite din era Războiului Rece sunt mai puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie este mai puțin capabilă să conteste pesimismul neorealismului în ceea ce privește viitorul (Buzan și Segal
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de sfera geografică a răspândirii relațiilor pașnice dintre principalele puteri. Liberalismul prezice că o structură pașnică a relațiilor dintre marile puteri va apărea la nivel global, chiar în regiuni precum Asia de Est, unde există candidați la un statut de pol, dar unde tiparele independenței economice și instituționale sunt slab dezvoltate. Aceasta reflectă efectele de socializare generate de nucleul liberal, precum și efectul lor asupra periferiei sistemului. A doua trăsătură distinctivă a predicțiilor liberale este accentul pus pe impactul forțelor sistemice asupra
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Occidentală, ci este la fel de bine dezvoltată și în Asia de Est. Astfel, sfera pacificării în relațiile marilor puteri din sistemul internațional are o întindere geografică globală, funcționând în toate regiunile strategice în care există candidați autentici la un statut de pol. În al doilea rând, există o tendință generală către creșterea egalității de statut între principalele puteri din instituțiile multilaterale. Acest lucru deosebește tendința generală de cea de aliniere în cadrul unei structuri de putere unipolare. SUA sunt încurajate să-și reducă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor examinate. Mai întâi, aceste descoperiri se aplică în raport cu comportamentul celor trei state importante, identificate de neorealiști drept candidate la un statut de pol în cadrul sistemului internațional. În al doilea rând, Germania, Japonia și China funcționează în circumstanțe radical diferite, în sensul că există variații mari ale tiparelor interdependenței cu care se confruntă fiecare dintre ele. Dar, în toate cele trei, preferințele interne influențează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]