11,959 matches
-
faimoasă, doamna Sărăcin, prietenă cu doamna Duțulescu. Evident, s-au pus pe turuit și nu și-au găsit alt loc pentru trăncăneală decât sub pomul unde mă urcasem eu. Proprietăreasa, doamna Duțulescu, nu-mi dă voie să mă cațăr în pomul ei și să iau mere, așa că am stat acolo, sus, pe o creangă subțire, îmi țineam respirația și făceam eforturi supraomenești să nu mă mișc, să nu mă simtă, lucrurile au mers bine un timp, dar sporovăiala nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făcut semn să ne dăm jos de pe gard și ne-a explicat în șoaptă: Dacă aveți curaj să vă suiți în teiul de colo, atunci cu adevărat o să fie ceva ce n-ați visat voi vreodată!... De sus, de pe crengile pomului, poate o să avem norocul să prindem pe vreuna din fete la duș, când se spală și, prin partea de sus a ferestrei care, știu eu, are un ochi cu geam clar, nevopsit, cum sunt alea de jos, o s-o vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu el spre fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun doi oameni care stau de vorbă. Și plutirea norilor pe cer pentru el se transforma în sunet puternic, era audibilă, totul era pentru el sunet. Vai, omul acesta din Arad ținea tot timpul vată în urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tâmpește când vrei să te culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului, ar răsări un pom uscat. Nu, așa ceva îl încurca, îi punea piedică prostește, drept care a stabilit: urgența numărul unu - să-l termine pe prim, pe Boromir. Șeful Securității, unul Novăceanu, era subalternul său direct și Cameniță i-a prezentat chestia fără ocolișuri, în stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Așa mor îngerii... Lazarus își încheie explicația și acum e rândul meu să rămân fără replică; dezvăluirea sa mă descumpănește: așadar, asta s-a-ntâmplat, am fost niște diletanți fără șanse, niște penibili care vor să taie o creangă a pomului în vreme ce stau ca proștii pe ea. -Dar, întrucât pentru tine acest fapt este atât de important, am hotărât să vă ajut, încălcând, probabil, tipicul, modul clasic de a se comporta al unui înger, își reia Lazarus micul său monolog. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i așa?, se simțea legat de el ca de un fiu al său, hârtiile acelea albe pe care Vlad le umplea conștiincios cu scrisul său caligrafic îi apropiaseră al dracului de tare, îi legaseră definitiv, așa cum e legat pământul de pomul ce-și are înfiptă rădăcina în el. Apoi, tovarășul Cameniță s-a retras, a plecat din București, dar tot îl urmărea de la distanță pe fratele meu și tot se bucura de succesele lui literare, era mândru de el și privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de luptă, când sângeră toți pomii sub fereastră, când țara ni-i precum o hartă ruptă. și-s tot mai trist, de câte ori mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai socot, cât
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a lehamite. Iar după o săptămână, din coșurile pline cu fructe putrezite a început să se scurgă o zeamă murdară, cu miros de closet. Fapt care nu mă împiedică să-mi amintesc cu o nostalgie crescândă de „corcodușul nostru“, de pomul acela uriaș, dar bătrân și bolnav de la care atâta lume aștepta ceva ce nu putea, bietul de el, să dea. Horvath și Pațulea A fost odată ca niciodată un institut de proiectat bascule hidrodinamice de asalt, iar în Atelierul nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu sediul în Tripoli din Libia. Era o societate nouă pe care am înființat-o atunci cu un grup de ingineri români, societatea avea ca obiectiv principal producerea semințelor de cereale, de legume și material săditor, în special puieți de pomi și butași de vită de vie, în condițiile de deșert saharian. Fermele agricole din Libia erau foarte îndepărtate unele de altele fiind la distanțe de cca. 200 km una de alta. Întorcându-mă în țară, după o activitate intensă de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93299]
-
în incinta căreia erau și locuințele profesorilor. Copilăria a petrecut-o în mijlocul familiei, având un frate mai mare și o soră mai mică, acolo toți s-au bucurat de spații largi, cu vii din soiuri nobile, cu livezi întinse cu pomi altoiți, asa ca ulterior, după împlinirea vârstei de 5 ani, când familia s-a stabilit la Rădăuți, adaptarea la curtea casei din oraș, a fost destul de dificilă. Numai primele 4 clase primare le-a urmat la Rădăuți, căci războiul a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am nimic de dorit... Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi.” (Pr. Anton Bișoc, din Testament). Mi-i imaginez de ceva vreme ca pe niște pomi roditori sau ca pe niște arbori seculari, și tot de ceva timp îmi doresc, dacă voi putea, și dacă voi fi ajutat, să plantez, la Roman sau la Bacău, 38 de copaci, în memoria lor. Am mai văzut așa ceva pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și ne îndreptăm spre Băneasa. La ieșirea din București facem o scurtă rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la pelerini coboară din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe peretele interior de sticlă în meșteșugite unduiri și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o splendidă inițială: un „M“ mare. Semn că Mihai era aici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi“ț. Totuși, două dintre aceste cuvinte est-germane îmi păreau familiare, amintindu-mi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături de apă cu un cerb și fiind împușcată din greșeală de posesorul ei. Basmul mergea așa mai departe: „Gura și cerbul semănau precum o pădure cu alta, precum un pom și-o creangă și-o frunză cu altele, precum un steag ori un bob de mazăre c-un altul, precum, chiar așa, un tovarăș c-un altul“. Păstram o bună vizibilitate asupra labirinturilor noastre de propoziții, dețineam un soi de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
adesea larg, curgea legănându-și apele, când și când putându-se zări și acele porțiuni înguste unde o traversare înot n-ar fi fost o problemă. Iar dincolo se găsea Iugoslavia, țara de tranzit în direcția Vest. Se zăreau sate, pomii își mișcau domol frunzele parcă făcându-ți semn să vii. În tren, nici unul nu îndrăznea să-l mai privească în față pe celălalt, pielea obrajilor se încleșta ireal, lucind ca și cum ar fi fost ceruită sau înghețată. Visarea punea stăpânire pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zise Moșu înfuriat peste măsură, cum nu este părtinire?! Copiii ăștia nu au tată, copiii ăștia suferă de frig și de foame, n-au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas făcut îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt natu. Ordin de la Primărie. În fiecare sâmbătă să vă curățați șanțurile, să curgă apa prin ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă! Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în care nu se tăia nici o creangă, nu mișca decât frunza în vânt. La orizont se vedea silueta masivă a muntelui Saleva, aflat pe teritoriul francez, precum și firul telefericului pe care urcau și coborau cabinele, ca niște bomboane roșii de pom de Crăciun. Grădina (pajiște, pomi fructiferi, arbori seculari) se transformase la rândul ei într-o rezervație de faună și floră de la moartea soțului, survenită pe la jumătatea anilor 80. Am devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nici o creangă, nu mișca decât frunza în vânt. La orizont se vedea silueta masivă a muntelui Saleva, aflat pe teritoriul francez, precum și firul telefericului pe care urcau și coborau cabinele, ca niște bomboane roșii de pom de Crăciun. Grădina (pajiște, pomi fructiferi, arbori seculari) se transformase la rândul ei într-o rezervație de faună și floră de la moartea soțului, survenită pe la jumătatea anilor 80. Am devenit pe neașteptate stăpânul acestui domeniu romantic, în care elementele naturii se combinau atât de fericit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinema, Les Invasions Barbares. Scenă: o tânără vânzătoare de artă face o vizită în pivnițele catedralei din Montréal, unde bănuia că ar exista comori de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul: în pivniță se găseau doar câteva prăfuite statui de gips ale unor Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele în hoteluri din localități balneare. O singură dată, în primii ani de căsnicie, am petrecut un concediu într-un sat de munte, fără lumină electrică și spălându-ne
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
devreme că adeseori vă rugați la Dumnezeu să vă ajute să credeți în Dumnezeu. A.R. Așa este, dar asta mi se pare mai degrabă o concesie cu ricoșeu psihologic. Oricum însă, în toată copilăria mea, părinții mi-au făcut pom de Crăciun, obicei pe care l-a preluat și soțul meu. An de an, de Crăciun scânteiau beculețele și globulețele în casa părintească, dar și în cea conjugală. Ascultam Stille Nacht, Heilige Nacht, care până în ziua de azi îmi transmite
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]