8,847 matches
-
Coboară în același plan cu artera tibială posterioară, lateral de aceasta. Ramurile pe care le dă sunt perforante (r. perforans), Factorul de risc geometric 75 maleolare laterale și mediale (r. malleolares lateralis și medialis), comunicante (r. comunicans) cu artera tibială posterioară, ramuri calcaneene (rr. calcanei). A uzual; B formarea unui trunchi tibio-peronier anterior; C separarea celor trei artere; D anastomoză între a. tibială anterioară și trunchiul tibio-peronier; E lungime exagerată a trunchiului tibio-peronier. Gamba este împărțită de către dispunerea structurilor osoase (tibia
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
trunchi tibio-peronier anterior; C separarea celor trei artere; D anastomoză între a. tibială anterioară și trunchiul tibio-peronier; E lungime exagerată a trunchiului tibio-peronier. Gamba este împărțită de către dispunerea structurilor osoase (tibia și fibula), membrana interosoasă și fasciile septale (anterioară și posterioară în trei 76 Factorul de risc geometric compartimente (fig. 3.12). Fiecare compartiment (anterior, posterior și lateral) conține propria inervație, proprii mușchi și propriul ax vascular 8. ARTERA PEDIOASA (dorsala piciorului - a. dorsalis pedis) este continuarea directă a arterei tibiale
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
trunchiul tibio-peronier; E lungime exagerată a trunchiului tibio-peronier. Gamba este împărțită de către dispunerea structurilor osoase (tibia și fibula), membrana interosoasă și fasciile septale (anterioară și posterioară în trei 76 Factorul de risc geometric compartimente (fig. 3.12). Fiecare compartiment (anterior, posterior și lateral) conține propria inervație, proprii mușchi și propriul ax vascular 8. ARTERA PEDIOASA (dorsala piciorului - a. dorsalis pedis) este continuarea directă a arterei tibiale anterioare, se îndreaptă de-a lungul unei linii care unește mijlocul liniei intermaleolare cu primul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
exces a lipidelor în peretele arterial. Plăcile de aterom se formează în regiuni cu stress de forfecare redus și tulburări de flux - separare de flux, stază, oscilații de flux. La nivelul aortei abdominale asemenea regiune se găsește la nivelul peretelui posterior al bifurcației aorto iliace (velocități maxime la nivelul peretelui anterior cu flux retrograd semnificativ la nivelul peretelui posterior mai ales în diastolă). Forțele hemodinamice în vasele curbe demonstrează importanța hemodinamică a acestor curbaturi. Din formula stressului de forfecare se observă
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
și tulburări de flux - separare de flux, stază, oscilații de flux. La nivelul aortei abdominale asemenea regiune se găsește la nivelul peretelui posterior al bifurcației aorto iliace (velocități maxime la nivelul peretelui anterior cu flux retrograd semnificativ la nivelul peretelui posterior mai ales în diastolă). Forțele hemodinamice în vasele curbe demonstrează importanța hemodinamică a acestor curbaturi. Din formula stressului de forfecare se observă faptul că odată cu creșterea gradului de tortuozitate arterială se reduce valoarea razei și crește valoarea stressului de forfecare
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
generalizată dar cu o distribuție segmentară, leziunile fiind localizate la nivelul bifurcațiilor (unde modificările importante de direcție ale fluxului sanguin și curburile importante induc apariția unor forțe relativ negative de-a lungul inelului convex al curburii), în zonele de fixare posterioară (ex, canalul Hunter) sau de angulari bruște (ex. aorta infrarenală imediat distal de desprinderea arterei mezenterice inferioare) unde turbulențele fluxului sanguin traumatizează intima și sunt responsabile în parte de formarea plăcilor de aterom. Arterele renale au o rezistență scăzută, astfel încât
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
parietal mediu de forfecare. 1995 -Ch. Taylor analizează un flux stabil într-un model de aortă abdominală în condiții de repaus și efort - observă o regiune de recirculare a fluxului și stress parietal de forfecare redus la nivelul peretelui aortic posterior infrarenal care apare în repaus și dispare la efort. 1995 - M. Lei et al studiază rolul gradientului de stress parietal de forfecare în aterogeneză. 1995 - Ch. Taylor decrie fluxul pulsatil într-un model al aortei abdominale la repaus și efort
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
numele de familie de Fundanus. E riscant totuși să-l identificăm, așa cum au vrut Mommsen 168 și v. Rohden 169, cu L. Tampius Rufus, care apare într-o inscripție la Fundi. Numele este prea comun, iar inscripția pare să fie posterioară 170. Poetul îi scrie din două motive: ca să-l asigure de eterna lui gratitudine pentru consolările ce i le-a adus în momentul nenorocirii sale, dar și pentru a-l incita să o sfătuiască pe soția lui, Fabia: aceasta, după
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
involunatre sau involunatre. Morfologic, cavității orale i se pot descrie delimitările - respectiv pereții și conținutul. Pereții, căptușiți cu mucoasa orală, sunt: - peretele anterior - format din buza superioară și buza inferioară unite la extremități prin două comisuri simetrice dreapta - stânga; -peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
apofizelor dento-alveolare, respectiv ai crestelor edentate. În nominalizarea suprafețelor opuse celor vestibulare, respectiv situate spre cavitatea orală propriu-zisă, vom utiliza termenul “oral”, mai precis palatinat pentru maxilar și lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara a arcadelor dento-alveolare se vor denumi cu termenul general de suprafețe proximale: iar individualizat - meziale - cele situate spre anterior de reperul ales, și distale - cele orientate spre posterior. Între doua repere de pe același dinte, cel situat spre linia mediană va
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
lingual pentru mandibulă. Celelalte suprafețe orientate spre linia mediană sau spre limita posterioara a arcadelor dento-alveolare se vor denumi cu termenul general de suprafețe proximale: iar individualizat - meziale - cele situate spre anterior de reperul ales, și distale - cele orientate spre posterior. Între doua repere de pe același dinte, cel situat spre linia mediană va fi numit mezial iar cel posterior - distal. Pentru a ne crea imagini spațiale în descrierea arcadelor dento-alveolare și a tuturor elementelor sistemului stomatognat, vom denumi cele trei planuri
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
denumi cu termenul general de suprafețe proximale: iar individualizat - meziale - cele situate spre anterior de reperul ales, și distale - cele orientate spre posterior. Între doua repere de pe același dinte, cel situat spre linia mediană va fi numit mezial iar cel posterior - distal. Pentru a ne crea imagini spațiale în descrierea arcadelor dento-alveolare și a tuturor elementelor sistemului stomatognat, vom denumi cele trei planuri ale spațiului: - sagital - orientat vertical, antero-posterior (meziodistal): frontal - orientat vertical - supero-inferior și transversal - orientat orizontal, stânga - dreapta. Întotdeauna
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care, la rândul lui, se subîmparte în determinat anatomic anterior - ariile ocluzale frontale și determinant anatomic posterior - ariile ocluzale laterale; - determinant anatomo-funcțional - ATM; - determinant funcțional neuromuscular - reprezentat de activitatea musculară și structurile de reglare a acestei activități. Pe parcursul vieții determinantul anatomo-funcțional articular și cel funcțional neuromuscular au o existență constantă. Determinantul anatomic dentar este inconstant structurat și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
poziție centrată față de baza craniului, determină la nivel ocluzal contacte dento-dentare stabile, dar care nu coincid cu cele din intercuspidarea maximă, realizând relația de ocluzie centrică. Aceste contacte sunt situate la 0,2 - 1,75 mm dar nu mai mult posterior de R1M și definesc situația de “long centric”. Pot fi situate și la 1 mm spre stânga sau spre dreapta de RIM, definind situația de “wide centric”. Unind limitele long centricului cu cele ale wide centricului se realizează o “suprafață
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate anterior la locul de contact al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața ocluzală, până la vârful
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
vârful cuspidului lingual. b) În raport static sunt admise ca fiind normale trei variante de contact dento-dentar: - anterior (fig. 70) - contact între marginea incizală mandibulară și fața palatinală maxilară, cu excepția acceptată, margine incizală - margine incizală, în ocluziile cap la cap; - posterior - contact cuspid-ambrazura, în care cuspidul care realizează sprijinul vine în contact punctiform cu versanții proximali ai crestelor marginale a doi dinți vecini (fig. 71), sau contact cuspid-fosă, care se realizează tot punctiform (fig. 72), dar în trei puncte situate pe
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
baza craniului; - în acest mod, mușchii coborâtori ai mandibulei devin ridicători ai osului hioid, deschizând traseele laringo-esofagiene; - mușchii limbii se contractă ridicând vârful limbii care capătă un aspect de jgheab, cu extremitatea anterioară retro incisiv, în palatul dur și extremitatea posterioară spre faringe. Prin contracția antero-posterioară a mușchilor limbii bolul alimentar este împins spre posterior unde, reflex, se deschide istmul faringian și bolul alimentar părăsește cavitatea orală (fig. 85). Durata impactului dentar este de 1,5 secunde, iar forța de contracție
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
deschizând traseele laringo-esofagiene; - mușchii limbii se contractă ridicând vârful limbii care capătă un aspect de jgheab, cu extremitatea anterioară retro incisiv, în palatul dur și extremitatea posterioară spre faringe. Prin contracția antero-posterioară a mușchilor limbii bolul alimentar este împins spre posterior unde, reflex, se deschide istmul faringian și bolul alimentar părăsește cavitatea orală (fig. 85). Durata impactului dentar este de 1,5 secunde, iar forța de contracție este mult mai mare. În aceste condiții de execuție permanentă a mișcărilor de degluție
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ronțăit (ca răspuns la stimularea incisivilor), reflexul masticator vertical (ca răspuns la stimularea mucoasei din dreptul celui de-al doilea molar; se manifestă prin mișcări de închidere și de deschidere a gurii), reflexul de ruminație (ca urmare a stimulării molarilor posteriori; constă în mișcări laterale de mestecare). In mod normal gura este închisă; mandibula fiind menținută ridicată (împotriva forței gravitaționale) prin contracția mușchilor maseter, temporal și pterigoidian intern. In momentul deschiderii voluntare a gurii pentru introducerea alimentelor se declanșează un reflex
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
-a săptămână de viață intrauterină. Deglutiția este, deci, o funcție “ancestrală”, mult mai veche decât respirația. Deglutiția se desfășoară în trei etape: timpul bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal Bolul alimentar este depus pe fața dorsală a limbii și dirijat posterior către faringe. Partea anterioară a limbii se aplică pe vălul palatin, formând o pantă pe care bolul alimentar este împins progresiv către faringe (fig. 1). In acest proces voluntar sunt implicați mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
peristaltică, propulsând astfel bolul alimentar în acest sens. Evenimentele mecanice care au loc în timpul faringian al deglutiției sunt reprezentate de: deplasarea în sus a palatului moale; apropierea corzilor vocale; împingerea în sus și înainte a laringelui, deplasarea în sus și posterior a epiglotei peste orificiul laringian și relaxarea sfincterului esofagian superior, ce permite deplasarea bolului alimentar din faringele posterior în esofagul superior. Timpul faringian durează în medie 1-2 secunde, timp în care are loc întreruperea respirației în orice punct al ciclului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
reprezentate de: deplasarea în sus a palatului moale; apropierea corzilor vocale; împingerea în sus și înainte a laringelui, deplasarea în sus și posterior a epiglotei peste orificiul laringian și relaxarea sfincterului esofagian superior, ce permite deplasarea bolului alimentar din faringele posterior în esofagul superior. Timpul faringian durează în medie 1-2 secunde, timp în care are loc întreruperea respirației în orice punct al ciclului respirator, datorită inhibiției centrului respirator bulbar de către centrul deglutiției (bulbo-pontin), permițând desfășurarea deglutiției (fig. 1). Alimentele pătrunse în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
bucală, larigiană și esofagiană. Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag: întoarcerea bolului în cavitatea bucală este prevenită prin apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii; pătrunderea alimentelor în fosele nazale este prevenită prin contracția pilierilor laterali și ridicarea simultană a palatului moale și a luetei; trecerea în laringe și trahee este prevenită prin ridicarea laringelui, coborârea epiglotei, contracția corzilor vocale care închid glota
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
contracția corzilor vocale care închid glota și inhibarea ciclului respirator. Ca urmare a acestei suite de mecanisme de blocare, esofagul rămâne singura cale deschisă pentru bolul alimentar. Timpul esofagian Din momentul relaxării sfincterului esofagian superior, bolul alimentar trece din faringele posterior în esofag și este condus către sfincterul esofagian inferior (cardia), ca urmare a unor unde contractile de la acest nivel. In perioada de repaus alimentar, porțiunea superioară a esofagului este contractată pe o distanță de 2-4 cm datorită mușchiului crico faringian
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
3 anterioare ale limbii sunt culese de nervul coarda timpanului care are corpul neuronal în ganglionul geniculat. Impulsurile sunt transmise mai departe spre centrul salivator superior din punte pe calea nervului intermediar Wrisberg. Excitațiile de la mugurii gustativi din 1/3 posterioară a limbii se transmit pe calea nervului glosofaringian la nucleul salivator inferior din bulb. Sensibilitatea nespecifică a mucoasei bucale este transmisă pe calea nervului lingual (ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]