9,297 matches
-
a secolului al IX-lea este incompletă, ceea ce ar putea fi un semn al lipsei unei conduceri centralizate în cadrul federației tribale. Cronicile medievale menționează că principelui Árpád i-a urmat fiul Zoltán, dar sursele contemporane fac referire doar la marele principe Fajsz (în jurul anului 950). După înfrângerea de pe malul râului Lech din Germania, principele Taksony (circa 955-înainte de 972) a adoptat o politică de izolare față de țările din vestice, în contrast cu fiul său, Géza (sau Geysa, Geici) (înainte de 972-997), care ar fi
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
al lipsei unei conduceri centralizate în cadrul federației tribale. Cronicile medievale menționează că principelui Árpád i-a urmat fiul Zoltán, dar sursele contemporane fac referire doar la marele principe Fajsz (în jurul anului 950). După înfrângerea de pe malul râului Lech din Germania, principele Taksony (circa 955-înainte de 972) a adoptat o politică de izolare față de țările din vestice, în contrast cu fiul său, Géza (sau Geysa, Geici) (înainte de 972-997), care ar fi trimis emisari la împăratul Otto I în 973. Géza a fost botezat în
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
revolta anticatolică a rudei sale, Koppány, care revendica moștenirea lui Géza pe baza tradiției ungurești a moștenirii fratelui mai mic. La înfrângerea rivalului a contribuit o forță germană, mulțumită relației pe care o avea soția sa, Gisella de Bavaria. Marele principe Ștefan a fost încoronat la 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1001, devenind primul rege al Ungariei (1000-1038) și fondator al țării. El a unit teritoriul relevant sub domnia sa până în 1030, subjugând ținuturile așa-zișilor unguri negri și domeniile stăpânite
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Unit, Franța, Imperiul Rus și Regatul Italiei) au încercat să impună ceea ce ele au crezut a fi soluția ideală a problemei aflate în conflict: Creta a fost proclamat un stat autonom, cele patru puteri și-au asumat administrarea insulei, iar principele George, (al doilea fiu al regelui George I al Greciei) a devenit Înalt Comisar al Cretei. Această soluție a fost gândită pentru prevenirea conflictelor viitoare și pentru a evita dezvoltarea sentimentelor revanșarde în Grecia. Unul dintre cei mai importanți sprijinitori
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
altă latură un mesaj pentru primarul Capitalei, căruia i se cerea demisia pentru că lucrările la Stadionul Național nu au fost finalizate, conform promisiunii sale. În final, inaugurarea a avut loc luni 6 decembrie 2010, fiind prezenți Principesa Margareta a României, principele Radu al României Duda și primarul Capitalei, Sorin Oprescu, care au marcat momentul printr-o scurtă ceremonie, în cursul căreia a fost citit mesajul Regelui Mihai I. Totodată, la eveniment au participat academicienii Răzvan Theodorescu și Constantin Bălăceanu-Stolnici, foștii președinți
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
Colegiul Național Gabriel Bethlen din Aiud (în ) este una din cele mai prestigioase instituții de învățământ preuniversitar ale minorității maghiare din România. Colegiul a fost înființat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia. În 1658 colegiul a fost distrus în urma invaziei turco-tătare, după care s-a refugiat la Cluj. În anul 1662 principele Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud, unde funcționează în mod neîntrerupt până în
Colegiul Național Bethlen din Aiud () [Corola-website/Science/321715_a_323044]
-
învățământ preuniversitar ale minorității maghiare din România. Colegiul a fost înființat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia. În 1658 colegiul a fost distrus în urma invaziei turco-tătare, după care s-a refugiat la Cluj. În anul 1662 principele Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud, unde funcționează în mod neîntrerupt până în prezent. Clădirea în care își desfășoară activitatea este monument istoric, cu codul de clasare . În 1704 colegiul a fost devastat de oștile austriece. În 1711
Colegiul Național Bethlen din Aiud () [Corola-website/Science/321715_a_323044]
-
de 11x7 străzi denumit astăzi Cartierul Francez sau Vieux Carré. După ce s-a mutat în noua sa casă de pe locul actualei clădiri Custom House, Bienville a botezat orașul „La Nouvelle-Orléans” în cinstea lui Filip al II-lea, duce de Orléans, principele regent al Franței. New Orleans a devenit capitala Louisianei franceze din 1723, în timpul celui de-al treilea mandat de guvernator al lui Bienville. În 1719, în timpul Războiului Cvadruplei Alianțe (1718-1720), Bienville mutase capitala Louisianei franceze din Mobile, care era prea
Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville () [Corola-website/Science/321776_a_323105]
-
și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki. Biserica-hală se află pe dealul care domină comuna și este înconjurată de o incintă ovală. Construită din
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
volumele: A revizuit volumul "Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar P-Q" de Cicerone Ionițoiu (Editura Mașina de scris, 2006), a participat la redactarea "Raportului Anual al Familiei Regale a României. 2006-2007" și, alături de AALLRR Principesa Margareta și Principele Radu ai României, la redactarea textului albumului "Coroana română la 140 de ani" (Editura Curtea veche, 2008). A colaborat la ziare și reviste precum Aldine, Analele Universității București - Istorie, Biz, Caietele INMER, Căminul românesc (Elveția), Cuvântul, Deci, Dosarele istoriei, Erasmus
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
este un conac care a fost construit între anii 1890-1895 de principele Aristide Caradja (1861-1955), savant entomolog român, pe moșia sa din satul Grumăzești (județul Neamț). Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Neamț, cu . a fost construit între anii 1890-1895. El a fost construit de principele Aristide Caradja pe domeniul
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
între anii 1890-1895 de principele Aristide Caradja (1861-1955), savant entomolog român, pe moșia sa din satul Grumăzești (județul Neamț). Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Neamț, cu . a fost construit între anii 1890-1895. El a fost construit de principele Aristide Caradja pe domeniul moștenit de el de la părinți. Principele sosise în România în 1887, după ce urmase studii în Germania și Franța. Casa are un singur nivel, cu o terasă largă în fața unui salon mare, din care se deschid intrările
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
român, pe moșia sa din satul Grumăzești (județul Neamț). Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Neamț, cu . a fost construit între anii 1890-1895. El a fost construit de principele Aristide Caradja pe domeniul moștenit de el de la părinți. Principele sosise în România în 1887, după ce urmase studii în Germania și Franța. Casa are un singur nivel, cu o terasă largă în fața unui salon mare, din care se deschid intrările în celelalte încăperi. În jurul conacului a fost amenajat un mic
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
întreaga lume. În acest conac a locuit o lungă perioadă marele entomolog și membru al Academiei Române, Aristide Caradja (1861-1955). Aici a studiat și a colecționat vestita sa colecție de fluturi (având peste 110.000 de exemplare). În primăvara anului 1944, principele Aristide Caradja a depus spre păstrare colecția sa de lepidoptere Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. Dulapurile conținând cutii etanșe, cu fețe din sticlă, și biblioteca marelui savant au ajuns la București la 14 iunie 1944 pe
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
India, America Centrală și de Sud. Intrarea armatei sovietice în România a dus la instalarea în conac a unui spital de campanie. În acei ani, soldații ruși au cărat cu sacul cărțile de colecție. După război, de conac s-a îngrijit principele Ionel Caradja. Acesta a fost forțat sa fuga cu familia sa în 1949, lăsându-l să se ocupe de imobil pe finul său de cununie, Costică Arnăutu din Săcălușești, finul lui de cununie. În acei ani a început să se
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
regimului comunist în România, în conacul Caradja a funcționat Primăria, Poliția, Casa de Nașteri, Biblioteca sau Poșta, iar clădirea a fost întreținută. După răsturnarea regimului comunist, începând din 1990, conacul și parcul dendrologic au fost revendicate în instanță de urmașii principelui Caradja, stabiliți în Germania. Astfel, instituțiile care funcționau în conac s-au mutat în alte clădiri, iar conacul a început să se degradeze. Primăria comunei Grumăzești a evitat să aloce fonduri pentru reparații, în condițiile în care situația juridică a
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
selgiucizii spre est și spre sud. Împăratul a recucerit de la turci cetățile, importante sub raport strategic, Kastamuni și Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință ajutorul împăratului împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
a lui Manuel se caracterizează printr-o extremă agresivitate. Basileul cavaler nu pierdea nici o ocazie să le demonstreze vecinilor forța Bizanțului, uneori fără a avea vreun pretext. Primul care a simțit pe pielea sa consecințele mâniei împăratului a fost Raymond, principele Antiochiei. În anul 1143, acesta a organizat un atac asupra bogatelor orașe ale Ciliciei, sperând că tânărul împărat, care nu apucase nici măcar să se încoroneze, se va da bătut și principele va scăpa nepedepsit pentru incursiune. Însă legiunile Imperiului, trimise
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
pe pielea sa consecințele mâniei împăratului a fost Raymond, principele Antiochiei. În anul 1143, acesta a organizat un atac asupra bogatelor orașe ale Ciliciei, sperând că tânărul împărat, care nu apucase nici măcar să se încoroneze, se va da bătut și principele va scăpa nepedepsit pentru incursiune. Însă legiunile Imperiului, trimise în grabă, au curmat toate încercările antiochienilor de a-și consolida pozițiile în regiunea disputată. Raymond, supunându-se cererii basileului, s-a dus la Constantinopol și s-a pocăit, deasupra sicriului
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
s-au legat printr-o promisiune solemnă, de bunăvoie, să se expună pe ei înșiși la moarte, și nu numai omul simplu și-a închipuit că se punea astfel în slujba lui Dumnezeu, dar și regii, ducii, margrafii și alți principi ai acestor lumi au procedat la fel(...), însuși papa Eugen, în persoană, din motive pe care nu le înțeleg absolut deloc, sub influența insistențelor lui Bernard, abatele mânăstirii Clairvaux, s-a adresat întregului imperiu, regilor Franței și Angliei și în
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
depună jurământ de vasalitate față de împărat, la fel ca și primii cruciați. Dar aceia nu erau regi, deci cererea lui Manuel părea imposibil de satisfăcut. În tabăra franceză, spiritele erau agitate. Episcopul de Langres a strigat sub zidurile Constantinopolului:"Acest principe deține bunurile bisericii și alte bunuri pe care tatăl său (Ioan Comnenul) le-a dobândit pe nedrpt și iată, el își aruncă ochii asupra altor lucruri pe care tatăl său le jinduia; el a smuls deja un omagiu de la principele
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
principe deține bunurile bisericii și alte bunuri pe care tatăl său (Ioan Comnenul) le-a dobândit pe nedrpt și iată, el își aruncă ochii asupra altor lucruri pe care tatăl său le jinduia; el a smuls deja un omagiu de la principele Antiohiei și, punând altar peste altar, a așezat în oraș pe patriarhul (grec) pentru a umili pe patriarhul Petru (roman). Hotărâți dacă trebuie să te încrezi în acest om, în mâinile căruia nici crucea lui Cristos nu este în siguranță
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
singurul act de bravură, consemnat, al regelui Franței. Dea aici, cruciații, ocolind dușmanii, se vor duce la Antiohia, unde cruciada se va dizolva din vina lui Ludovic al VII-lea și a reginei Eleonora. În acea vreme, în Antiohia guverna principele Raymond de Poitiers, o rudă a Eleonorei de Aquitania, senior încă tânăr, care adoptase la curtea sa obiceiurile și rafinamentul galanteriei cavalerești. El a făcut cruciaților o primire în cetate dintre cele mai strălucitoare, întrecându-se în manifestări de respect
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
date în cinstea perechii regale s-au ținut lanț timp de mai multe luni, de ele bucurându-se în special regina. Faptul a trezit bănuiala și gelozia soțului. Se șoptea că Eleonora acorda favoruri unui turc pe nume Saladin, iar principele Raymond, vrăjit de grația și inteligența ei, cu toate că îi era unchi, se purta față de ea cu înflăcărarea unui îndrăgostit, lucru ce nu părea deloc să o stingherească pe regină. Într-o noapte, după o ceartă între soți, regele furios, fără
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
lui Frederic Barbarossa. Comnenul a obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin III, iar succesorol acestuia din urmă, Amalric, a declarat Bizanțul suzeran al regatului său. În anul
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]