8,957 matches
-
satisfăcător. Dinu Pillat, în al cărui scris poate fi detectat un soi de textualism avant la lettre, Al. Vona înlocuind curajos personajul cu individul, Pavel Chihaia scriind destul de camusian - credea Ion Negoițescu - Blocada, am fi avut, așadar, un val de prozatori poate existențialiști, poate mai apropiați de experiment, interesanți în orice caz, apți să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
experiment, interesanți în orice caz, apți să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel Chihaia, singurul dintre acești prozatori care, deși a scris puțin, are ocazia să fie până la urmă contemporan cu receptarea reală a propriei opere scrisă și, după cum mărturisește, abandonată acum o jumătate de secol. Frunzele nu mai sunt aceleași, de Mihail Villara, apărut în 1946 și
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
lui G. Călinescu cu Sărmanul Klopstock ce-și publica într-un vast serial romanul Feciorul lui nenea Tache vameșul. Avînd a se pronunța asupra meritelor scriitorului, criticul îl considera «interesant», treapta primă a prețuirii, cu deschisă portiță. Cînd colaborarea prolificului prozator la revistă a luat sfîrșit, criticul nu s-a mai abținut și l-a executat. Primo, se întreba Călinescu, ce însemna acel Sărmanul Klopstock (poet german, 1724-1803, autor al Messiadei)? Așa venea cum s-ar numi cineva Veselul Voltaire! ș.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]
-
P. Constantinescu, care îl pune în linie de înrudire directă cu Delavrancea, la mai puțin precipitații E. Lovinescu și G. Călinescu, unde erudiția exigentă plasează cîte un bemol în fața notei de entuziasm, pînă la Perpessicius, aflat în deplină rezonanță cu prozatorul - poet de comună vibrație „rococo”. Dar adevăratul big-bang al universului scăldat în curcubeie și zarzări înfloriți ai vîrstei infantile se produce în 1925, prin apariția Hotarului nestatornic, primul volum din trilogia La Medeleni. Îi urmează, tot la distanță de un
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
pomenindu-i numai, pe Nicolae Breban și Alexandru Ecovoiu, deși despre influențe dostoievskiene se poate vorbi și în cazul unor cărți de Augustin Buzura, George Bălăiță, Constantin Țoiu, Paul Georgescu, Alexandru Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Romulus Guga; poate încă și alți prozatori contemporani. Elena Loghinovski epuizează bibliografia critică a domeniului circumscris, din epocă și după aceea, de la recenziile apărute în presa vremii, pînă la exegezele mai recente; altfel, comparatismul autoarei își asumă naratologia și critica arhetipală, într-un demers care acoperă mai
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
eroilor (prin raportare la celebra propoziție „totul este permis”). Nu e vorba, însă, de a fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski este interesată de circulația acestor teme, de ceea ce ea numește „specificitatea artistică” a prozatorului român, propunînd un tip de abordare dintre cele mai interesante și o ideea valoroasă: „protagonistul romanului Rusoaica, spune Elena Loghinovski, devine convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de omul sublim din Idiotul. Exegeza operei
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
pe străduța Discursului asupra metodei, unde chiar se află un local, La Méthode aproape de cofetăria La Madeleine; când scrie, vreau să zic, trecând prin locul acela, - și traduc mai întâi în franceză: Les chevres descendaient la rue Descartes... ... Numai un prozator ca Hemingway putea să înregistreze o asemenea trecere; încât, oprindu-mă în jos pe străduță, după ce urc Sf. Genevieva, aștept câtva timp să apară turma atemporală, să descindă spre mine... Noaptea cealaltă, deși frânt de oboseală, nu puteam să adorm
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
și de mai departe le-a dăruit Pantocratorul, printre lucrurile vitale, spațiul sacru al poeziei. Popor la fel de vechi că rudele sale latine, cel român a fost înzestrat poetic cu aceeași dărnicie. GD: Consider că un om de cultură român a prozator, poet, critic literar, eseist, dramaturg, ca să mă refer numai la scriitori a aflându-se într-o țară care dă girul de intrare în universalitate a unei literaturi, a unor nume mai curând, descoperind că literatura din care vine este vag
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
de circulație și de o situare măcar medie (o situare mai clară în deceniile trecute, cînd au fost publicate recenziile cu pricina): "Pagina lui Ion Băiesu amintește prea adesea coloanele cotidianului. Dar una este stilul gazetarului, și alta cel al prozatorului. Primul informează de ceva (...). Țelurile prozei sînt altele și nu e cazul să insistăm, informarea nefiind oricum printre cele mai importante. Dialogurile lui Băiesu sînt, și ele, adeseori descurajante, practic neglijabile în desfășurarea acțiunii". Sau această execuție gravă, punînd la
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
nici mai mult nici mai puțin ce-ar putea face la poarta Raiului Ion Iliescu și Victor Ciorbea, dacă s-ar întîlni acolo cu Sf. Petru. Hazliu cît se poate, editorialul - să-i zicem totuși așa - pare scris de un prozator satiric. Să fi uitat Cornel Nistorescu în ce călimara își înmoaie pixul de jurnalist? Nu ne vine a crede. Mai curînd poate, plictisit de gîlcevile politice mici din ultima vreme, editorialistul care nu poate intra în grevă spre deosebire de parlamentarul autohton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
de susținere imediat dupa debut, sentiment despre care nu știu dacă e absolută nevoie, dar sunt convins că nu face nici un râu scriitorului debutant. Există câteva persoane din lumea criticii literare la al căror cuvînt țin și care împreună cu câțiva prozatori și poeți din generații diferite de care mă simt sufletește apropiat și cu cativa cititori pe care îi cunosc alcătuiesc, laolaltă, pentru mine lumea literară de care am nevoie. Nu cred că e puțin. E o lume completă. Nici vorbă
Valurile noului val by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17671_a_18996]
-
tonul atît de sfios al lui Cioran, aerul sau prăfuit de fluture de noapte și cum și-a dat brusc drumul pe românește (condiția fusese să se vorbească în franceză) atunci cînd am adus vorba de Gib Mihăescu, neștiind că prozatorul de la Drăgășani era o veche pasiune a sa, cum era și a mea. Și îi povestisem ce făcea caporalul Marinescu lîngă capita de fin, si cum îl încuraja locotenentul Ragaiac, ca la atac, și-atunci Cioran devenit, fericit, ordinar, pe
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
angajat energic, personal, ca indivizi unici, siguri pe rădăcinile lor, pe cât de atrași de note diferențiale. În cadrul artei moderne, persecutate de luciditate, preocupată de experiențe stilistice, de aventuri existențiale că și de sensibilități ultragiate nu s-a spus totul despre prozatori de talia unui Ury Benador, oportun reeditat la "Hasefer" în primăvara lui 1997, încă prea modest acceptat de purtătorii de opinie. Ar fi greșit să ne mulțumim cu atat. Contacte suplimentare cer și alți marginalizați. Cred că nu s-au
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
dorit mereu să fie un psiholog al iubirii denaturate de tensiunile geloziei în vecinica ei degringolada. Doză de experiment se distinge nu numai ca temă de laborator, descumpănirile, halucinațiile continuă și astăzi, indiferent de natură lor. Înregistrarea anormalului a permis prozatorului nostru să declanșeze, în raport cu întâmplarea brută, acel intimism conflictual care destrăma fibră raționalismului director. O anume sagacitate funcționează în linia cufundarii cuplului în demonie și obstinație, viziune avansată de Strindberg, apoi dezvoltată de romancierii evrei din Școala de la Viena (Jacob
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
din marginea Bucureștilor (originar din ținutul Vrancei), parcurge toate treptele școlare, se înscrie la Facultatea de Drept din Capitală pe care o absolvă, obținînd, apoi, un stipendiu pentru desăvîrșirea studiilor la Paris. Reîntors în țară, se remarcă drept un stimat prozator, întreținînd activitatea de gazetar, remarcîndu-se că un mare avocat. Evident, i se făceau insistențe invitații pentru a intra în activitate politică militanta. Ezita. Cînd, în 1894, la 38 de ani, devine deputat liberal era autorul a trei volume de proza
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
Gabriel Dimisianu În noua să nouă serie Contemporanul își propune să devină o revistă de direcție. Faptul ni-l comunica, într-un articol inaugural, prozatorul Nicolae Breban, director din 1990 al acestei publicații: " noastră revista vrea să fie una de direcție(...) Una din cele câteva posibile, iar direcția această nici nu va fi una originală, ideile ei sau ideea dominantă circulă, se vehiculează în lumea
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
întâi se cuvine să notam că în noua formulă, de direcție sau nu, Contemporanul atrage mai mult decât înainte când, în ultimii ani, eșuase în atemporal și academism. Revista are acum și un redactor șef, pe dinamicul Cătălin Târlea, tânărul prozator și jurnalist care a acceptat să-i fie directorului "complice în noul proiect". Contribuie substanțial la înviorarea revistei și noii deținători de rubrici: D. Tepeneag, Ioan Grosan, Dan Silviu Boerescu, Marin Mincu, Traian Ț. Cosovei, Mircea Nedelciu, Horia Gârbea. Cum
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
la Cenaclul de Luni (sau la generația ^80). Acum, Mircea Cărtărescu, scriitor-vedetă și profesor nonconformist, are propriul lui cenaclu, de care se ocupă cu o pasiune rece și cu pedanterie, ca un colecționar de colecția să. Cunoscutul poet (și extraordinarul prozator) este bun conducător de literatură. Prin performanțele lui literare creează o atmosferă de emulație. În plus, multe din textele pe care le scrie au o factură demonstrativa. Iată cum se face literatura (inclusiv din literatura) - acesta este mesajul său subtextual
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
priviți în armoarul/ cu fotolii, mese și personaje, așteptați/ lovitură de teatru: se despoaie o sirenă/ fiți cu ochii în patru.// Poate cam prea îngrămădiți pe scena" (ibidem). Luînd în considerare, alături de poezie, producția d-sale de eseist istoric literar, prozator, memorialist și, nu în ultimul rînd, pe cea de gazetar incisiv, îl putem socoti pe Barbu Cioculescu drept una din personalitățile literaturii noastre de azi, inca insuficient evaluat de o critică ce are grijă a neglijă totdeauna rezervă de "minți
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Al. Săndulescu Din cele 2.500 de scrisori primite de către autorul Artei prozatorilor români, Maria Alexandrescu Vianu și Vlad Alexandrescu, fiica și nepotul profesorului, au selectat 887, pe care le-au publicat în trei volume, (toate la Editură Minerva) ultimul apărut anul acesta, cuprinzând perioadă 1950-1964, cu un excelent aparat de note alcătuit
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
aș fi cunoscut pe Eliade, poate că aș fi dat fuga să-l văd la Chicago pe patul de suferință. Sincer să fiu însă, nu mă interesa... Cum mă interesa proza lui... “La țigănci”, “Pe strada Mântuleasa”, “Nopți de Sânziene”. Prozatorul din el îmi este atât de apropiat, atât de viu... Ca profesor al religiilor, Eliade nu s-a impus totuși cu vreo descoperire nouă. Dacă nu creezi un sistem filozofic original sau nu întemeiezi tu însuți o religie, eventual, profesoratul
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
sau nu întemeiezi tu însuți o religie, eventual, profesoratul în materie se află întotdeauna la un pas de... să-i spun compilație? fie cât de înaltă... Intuiția îmi strecoară în acest moment ideea, ireverențioasă, sacrilegiul, dacă vreți, cumva, că un prozator atât de important ca Eliade este mai presus de omul științific din el, posibil, dacă o înclinare majoră în această direcție a existat. Presupunând că soarta ar fi făcut în așa fel încât să mă duc totuși la Chicago unde
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
-l încurajez, poate că și atunci totul s-ar fi învârtit în jurul prozei sale fascinante și pe care, un timp, am și invidiat-o. În orice caz, autorul ei mi se pare uneori... că aș fi fost eu... Fiindcă între prozatori totdeauna există câte o afinitate ascunsă, dacă nu și pizmă. Astăzi, la atâta vreme scursă, publicând însemnările din epocă, o asemănare de generație, de motive culturale, literare, se produce instantaneu în mintea mea, între ce vorbeam cu Emil Cioran la
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
și el pe jos drumul Iași -Turnu-Severin. Nu citisem, nu auzisem nimic despre marșul biografic impus lui Eliade. Ar fi inept să jur. În asemenea cazuri, un autor care se respectă, nu minte! Tot ce pot spune e că între prozatori există totdeauna ceva comun, ei trăgând de fapt la aceeași Galeră. Cred că dacă aș fi ajuns la Chicago și Căderea ar fi apărut pe atunci, aș fi încercat să-l conving pe marele Eliade cu mâna pe inimă că
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]