10,353 matches
-
foamete, de boli, de epuizare totală... Dacă nu mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci Îl sugrumau. După aceea, când vedeau oamenii din vagoane că nu mai vorbește, nu mai respiră sau respiră puțin, era pe moarte, Îl dezbrăcau. Ca să se Îmbrace mai bine Împotriva gerului. Așa am mers 7 zile și 7 nopți, iar când am ajuns la Buchenwald, din 140 am rămas vreo 72 - restul au leșinat, apoi au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
boli, de epuizare totală... Dacă nu mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci Îl sugrumau. După aceea, când vedeau oamenii din vagoane că nu mai vorbește, nu mai respiră sau respiră puțin, era pe moarte, Îl dezbrăcau. Ca să se Îmbrace mai bine Împotriva gerului. Așa am mers 7 zile și 7 nopți, iar când am ajuns la Buchenwald, din 140 am rămas vreo 72 - restul au leșinat, apoi au pierit. I-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dădeau În tine cu ce dădeau... Între timp dădeai peste vagoane răsturnate. Am găsit vagoane răsturnate, cu zahăr... - am mâncat zahăr și ne-am umplut buzunarele. Fumătorii au dat de vagoane cu tutun brut răsturnate În gări. Nu totdeauna. Mai respirai puțin. Mai vedeai altă lume, că nu te puteau ține cu ochii Închiși În gări. Vedeai și oameni care urcau În trenuri, mergeau... Respirai. De acolo, mergeam În niște orășele apropiate la cărat moloz și cărămizi. Le sortam. Și veneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
umplut buzunarele. Fumătorii au dat de vagoane cu tutun brut răsturnate În gări. Nu totdeauna. Mai respirai puțin. Mai vedeai altă lume, că nu te puteau ține cu ochii Închiși În gări. Vedeai și oameni care urcau În trenuri, mergeau... Respirai. De acolo, mergeam În niște orășele apropiate la cărat moloz și cărămizi. Le sortam. Și veneau alții, care le duceau pentru refacerea orașelor. Iar mai vedeai un cartof, ceva.... - V-ați Întâlnit cu populația civilă? - Nu mă Întâlneam cu ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cosmice în viețile ulterioare ca o vagă iluminare și ca o ușoară beție. Ritualurile păstrate cu sfințenie în cadrul marilor frății, unele dintre ele devenind de masă religiile, altele rămânând elitiste precum francmasoneria continuă o panoramă a omului ocrotit de divin, respirând pretutindeni aerul zeilor între zi și noapte, veghe și somn, realitate și vis, viață și moarte, viața de aici și de dincolo într-un permanent amalgam derulat la infinit precum Marele Arhitect al Universului. Treptele de evoluție a omului se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
începând cu metabolismul general, până la munca efectuată de fiecare din celulele noastre. Este un fapt știut că nu suntem noi cei care comandăm aceste activități căci, chiar folosindu-ne de voință, noi nu putem împiedica inima să bată, plămânii să respire, sângele să circule, etc. Și dacă lucrurile se petrec așa, este pentru că subconștientul nu depinde absolut deloc de conștiința obiectivă pentru a-și îndeplini rolul în serviciul corpului fizic. De fapt, el este sub controlul Conștiinței Cosmice care este prezentă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
n-avusesem vedere și iată că deodată vedeam. Sub degetele ce se plimbau pe chipul meu îmi apăreau din neant buzele și obrajii, iar pe măsură ce această atingere cu infinit de infime atingeri se extindea, dobândeam un chip, un tors ce respira, chemat la existență prin acest act simetric de creație pentru că și eu, cel creat, cream la rândul meu și apărea o figură pe care n-o mai văzusem niciodată, străină și familiară; încercam s-o privesc în ochi, dar n-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un nemuritor. Dormind pe o pernă de aer, somnul, visul îl mângâie. Oare cât a căutat omul din poet mângâierea? " În ochii tăi îmi spăl întâi privirea/ Și apoi/ Privesc cerul". Poetul nu reușea să fie fericit, decât prin imaginație, respirând ispitele 384. Lumea urbană nu-i era inspirația, ci obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară a pierderii purității cosmice în minciuna terestră. "Imn, templu, sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și ne illuminează în rugăciunile noastre, apa ne purifică și ne potolește setea, aerul ne respiră și ne întrepătrunde cu vibrația Cuvântului, iar lumina cosmică ne arată drumul spiralei pe care am pornit. Toate provoacă în noi o teamă plină de venerație și Marele Arhitect al Universului ne îndrumă în starea noastră de transcendență, dăruindu-ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Beethoven. De fapt, ceea ce diferențiază între ele ființele vii ce populează planeta noastră constă în aptitudinea acestora, mai mare sau mai mică, de a exprima în comportamentul lor atributele Inteligenței divine. Cu titlu de analogie, aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele, însă maniera în care îl utilizăm și efectele pe care acesta le are asupra funcțiilor vitale nu sunt aceleași. Din punct de vedere mistic, superioritatea omului în raport cu toate celelalte regnuri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vii ce populează planeta noastră constă în aptitudinea acestora, mai mare sau mai mică, de a exprima în comportamentul lor atributele Inteligenței divine. Cu titlu de analogie, aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele, însă maniera în care îl utilizăm și efectele pe care acesta le are asupra funcțiilor vitale nu sunt aceleași. Din punct de vedere mistic, superioritatea omului în raport cu toate celelalte regnuri vii se situează în faptul ca el posedă o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și ne illuminează în rugăciunile noastre, apa ne purifică și ne potolește setea, aerul ne respiră și ne întrepătrunde cu vibrația Cuvântului, iar lumina cosmică ne arată drumul spiralei pe care am pornit. Toate provoacă în noi o teamă plină de venerație și Marele Arhitect al Universului ne îndrumă în starea noastră de transcendență, dăruindu-ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o trăiește în fața viselor. Amintirile rămân și explodează în somn, amintirile noastre, gândurile oricui răspândite pretutindeni se adună în noi. Dormiți în suflet, amintiri, Cum dorm în scoici marine furtuni și naufragii. Tu, vânt de primăvară ce-n pieptul meu respiri, Adu-mi din codri frunza ce stăpânește fagii, Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc Și șoaptele de ierburi și tremurul luminii, Și-apoi cândva-ntr-o noapte neștiută, Dă-mi somnul alb pe care-l poartă crinii"686
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu, e parte a acestei esențe. Din acest amalgam filosofic remarcăm că Poesia este sinteza, chintesența hermetică a informației, parte a Spiritului Sfânt dăruit omului ca dar mnemic în procesul creației. Începe misterul dincolo de urme,/ acolo unde aerul n-a respirat nicicând/atingere de om// și-mi deschizi în dunele pustiului/ nestatornice semne/limpezimi migratoare/ blestemată lumină, sărutul neantic/din brațele tale;//neantul ne-mpiedică să zărim/ clopotul lumii,/nori din praful cosmic însămânțează/în trupurile noastre galaxii adânci,/prin cratere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din clopot în clopot, umilul vierme străduindu-se să devină mai aproape de nemurire 801 o ființă cosmică, un diamant al naturii 802. Așa cum am subliniat într-o prelegere anterioară, ansamblul universului este impregnat de Conștiența cosmică. Aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele. Rugăciunea creștină, exprimată pe inspir și expir asemenea celei rosicruciene respectă întocmai tradiția antediluviană. Inspirul și expirul ajung într-un echilibru, inima și creierul ritmând bătaia originală a cosmosului, ciclul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
devină mai aproape de nemurire 801 o ființă cosmică, un diamant al naturii 802. Așa cum am subliniat într-o prelegere anterioară, ansamblul universului este impregnat de Conștiența cosmică. Aerul pe care îl respirăm nu este diferit de cel pe care îl respiră animalele. Rugăciunea creștină, exprimată pe inspir și expir asemenea celei rosicruciene respectă întocmai tradiția antediluviană. Inspirul și expirul ajung într-un echilibru, inima și creierul ritmând bătaia originală a cosmosului, ciclul universal. E integrarea omului creat în lumina Creatorului. Este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru a realiza binele. Fără haos nu am avea comparația realității care să ne integreze în Lumină. Adeseori haosul e văzut ca întuneric, dar de unde atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și ne illuminează în rugăciunile noastre, apa ne purifică și ne potolește setea, aerul ne respiră și ne întrepătrunde cu vibrația Cuvântului, iar lumina cosmică ne arată drumul spiralei pe care am pornit. Toate provoacă în noi o teamă plină de venerație și Marele Arhitect al Universului ne îndrumă în starea noastră de transcendență, dăruindu-ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru a realiza binele. Fără haos nu am avea comparația realității care să ne integreze în Lumină. Adeseori haosul e văzut ca întuneric, dar de unde atâta lumină să izvorască din acesta, el fiind la baza Creației? Eliberați de ihibiții poeții respiră în neant, amplificând viziuni legate de dragoste, de hipnoză, misterul și nelămuritul acestui sentiment copleșitor, antrenat de o inspirație clocotitoare ei organizează din structuri metaforice concentrice, fiecare colaborând cu lumina ei interioară la ordinea, măsura și profilul întregului. Pătrunderea prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
are cum să fie bine definită. Renașterea naturii se bazează pe corespondența sufletului uman în armonie cu cel universal, noi fiind capabili să înțelegem structura întregului univers. De aceea poetul scrie: Începe misterul dincolo de urme, acolo unde aerul n-a respirat nicicând atingere de om neantul ne-mpiedică să zărim clopotul lumii, nori din praful cosmic însămânțează în trupurile noastre galaxii adânci, prin cratere strecoară nume și chip, Universala stare din care să coboare o altă zămislire de oameni neînvinși 903
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
precum imaginile formative induse minții prin conexiune divină sunt o odihnă, permițând proceselor intuitive, proprii poetului să lucreze. Nu este o ideie mistică, ci o realitate în care poesia contemporană se scaldă nereușind să găsească nici exprimare, nici soluții. Poesia respiră în toate câte sunt și vor fi: în groaznica noapte, în tainică zi. Poesia rspiră în toate: în ochi și-n topaze, în râsul de Narcis al curcubeului, în furtuna de raze, Toată poesia e-o dramă, ca roua pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și împinge / culorile în galben,/ să îmi arunci un fir de sfoară,/ o coadă umedă de șarpe/ să ies din groazmicul adânc afară"1063. Delicate nuanțe de toamnă și petale decorează versurile contemplației, de multe ori asociate parfumului: Cititorule, ai respirat uneori/ Cu încântare și lentă lăcomie/ Acest grăunte de tămâie ce biserica o umple/ Sau săculețul cu mosc învechit 1064. A treia culoare primordială, albastrul are un impact emoțional liniștind căutările în ceruri și ape ale versului meditativ. Celelalte culori
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doar regretul că n am cunoscut-o. Suntem siguri că a fost o ființă deosebită. Nu putea fi altfel: ați știut ce alegeți și apoi, timp de o viață, șia modelat cu certitudine sufletul după firea Dv. Sihăstria de la Bogata respiră numai puritate, decor demn pentru ființe care au știut o viață întreagă ce i omenia! Zilele acestea am auzit că s-a vorbit din nou despre Dv., la Radio. De câte ori aud asemenea vești, mă bucur. Și nu din întâmplare se
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Rădășeni, la Gh. Lateș și Nicușor Beldiceanu, defilează o pleiadă întreagă de oameni de seamă, între care se detașează net doi urieși: Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Cred că materialul (în care s-a pus mult suflet) o să vă placă. Respiră în el atmosfera plină de 253 Sadoveanu citind, în balcoanele de la Copou - Iași. 192 poezie a Uliții care a adăpostit atâția oameni de talent! Aș fi încântat să pot afla părerea Dv. despre întregul volum. Nădăjduiesc că ați avut o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prin iulie-august și mi-ar face plăcere să ne întâlnim. Anul trecut am stat 3 săptămâni la vara mea. D-na Anastasiu 518, unde mă simt ca acasă la părinți. Aștept să treacă timpul cât mai repede cu nerăbdare să respir aerul livezilor fălticenene. Cu multă prietenie, G. Cazaban P.S. Extrasul lucrării Dvs. pe care l-ați trimis acum 3 ani, în care vă ocupați de tinerețea fratelui meu Jules, a lui Irimescu și Birlic, a ajuns la Dorel 519. Dacă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]