9,175 matches
-
am spus. CUM SĂ-I AJUTAM PE CEILALȚI SA ACCEPTE COMPLIMENTELE NOASTRE SINCERE Un cunoscut ziarist a primit odată următoarea scrisoare: "Dragă Doris, Soția mea are obiceiul de a minimaliza complimentele sincere. Dacă-i spun: "Ptiu, ce bine arăți în rochia asta!", ea probabil îmi va răspunde; Chiar crezi asta? E doar o zdreanță pe care mi-a dat-o soră-mea" - iar dacă-i spun că a lucrat din răsputeri făcând curățenie în casă, răspunsul poate fi: "Ei, presupun că
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
al lui Ț., Ochi deschis (1974), miracolul lumii și al creației își impune, cu o exuberanță ușor naivă, prezența. Cu frenezie și patos, cu sufletul ca o „locomotivă înhămată” („circulă prin mine un tren de poeme”) sau discret și romantic („Rochia ta de-un galben aprins îmi acoperă inima / uimind-o ușor / o grâne, câmpuri!”), poetul va imagina o lume nostalgică, al cărei principal reper va fi „nucul din ogradă”. Și Fuga statuilor (1979) conține stihuri compuse „sub semnul dragostei de
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
Gulian, Eugen Jebeleanu, Tana Quil ș.a. Colaborează cu proză Liviu Rebreanu (Crângul Feregetului), Grigore Cugler (texte suprarealiste), Ticu Archip (proză modernistă, cu nuanțe naturaliste), Hortensia Papadat-Bengescu (Candoare, Drumuri care nu se văd, fragment din romanul Concert din muzică de Bach, Rochia miresei, Fetița), Camil Baltazar, I. Peltz, Camil Petrescu (Drum cu ocoluri la Odobești, fragment din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Mihail Sebastian (Emilia), Aureliu Cornea (Farsa), Ion Călugăru. În paginile revistei Camil Baltazar traduce din Rainer
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
zi importantă e azi (1 august), dom’ Călin!”, îmi spune, intempestiv, Măndica. Recunosc că, într-adevăr, nu știu. „în urmă cu 22 de ani am venit în redacție”, îmi explică ea. Își aduce aminte „cît de tînără era”, „ce minunată rochie roșie” avea, cum „au făcut toți coadă” s-o vadă, defilînd, sub diverse pretexte, prin fața ei, cît de ostil a primit-o unul Leob, redactorul-șef adjunct al publicației, cum era vremea la prima ieșire „pe teren”, în care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
succesele mele literare viitoare, spunea Sonia, cartea poștală de la Văleni va rămâne momentul de neuitat al biografiei mele de scriitor. Așa a și fost... Revăd și azi masa lungă, grădina de vară bucureșteană, luminile, sticla de vin alb, ușor acrișor, rochia și râsul Julietei, zâmbetul lui Bernard, tăcerea afectuoasă a lui Rubin, entuziasmul lui Jenică. Nu bănuiam atunci deloc că vor exista succese viitoare, nici că voi pribegi departe. În ciuda unor secvențe aparent mai spectaculoase și cu nume mai sonore- MacArthur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează te rog de pe mine cu palmele lopata cu vâsla/ cei doi metri de pământ/ cei doi metri de tristețe/ cei doi metri de stambă ai rochiei mele de sărbătoare”. Iubirea este Înviere, ieșirea din subterana solitudinii, din tenebrele existenței. „Scoate-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înviere, ieșirea din subterana solitudinii, din tenebrele existenței. „Scoate-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă:/ poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință grea de amar, răsucită traumatic În ea Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie - sodă caustică pură”, Îngână, În transă, poeta. Amurgul pustiit de așteptări pare să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea. — Nu știu, dar nu strică să fim atenți. Ți-ajunge dacă mănânci doar hamburger? Nu ne-ar lua prea mult timp. — Mă mulțumesc cu orice. Am tras mașina la primul fast-food drive-in. A venit o ospătăriță îmbrăcată într-o rochie roșie, extrem de scurtă și ne-a fixat două tăvi la ferestre. Apoi ne-a luat comanda. — Vă rog, un hamburger dublu cu brânză, cartofi prăjiți și o ciocolată caldă, zise fata. — Eu aș vrea un hamburger obișnuit și o bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de trei ori Lama briciului. Recunosc că romanul nu ridică probleme deosebite, dar se citește ușor. E plăcut. — Așa o fi, cum zici tu. Să știi că-ți vine foarte bine cămașa portocalie. — Mulțumesc. Și ție îți vine foarte bine rochia. — Și eu îți mulțumesc. Era îmbrăcată într-o rochie bleumarin de catifea, iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am schimbat. Stau aproape și mi-a fost suficientă pauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ridică probleme deosebite, dar se citește ușor. E plăcut. — Așa o fi, cum zici tu. Să știi că-ți vine foarte bine cămașa portocalie. — Mulțumesc. Și ție îți vine foarte bine rochia. — Și eu îți mulțumesc. Era îmbrăcată într-o rochie bleumarin de catifea, iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am schimbat. Stau aproape și mi-a fost suficientă pauza de prânz. — Bravo ție! Au sosit câteva dintre aperitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cum voia el. Fata a tras perdeaua de dantelă de la fereastra care dădea spre grădină și a stins lampa. S-a dezbrăcat la lumina lunii. Și-a luat cele două șiraguri de la gât, apoi ceasul care arăta ca o brățară, rochia de catifea. Mi-am scos și eu ceasul și l-am aruncat peste spătarul canapelei. Mi-am dat jos haina, am slăbit nodul de la cravată și am sorbit ultima picătură de whisky din pahar. Fata și-a scos ciorapii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reacționează el la ceva. Am băut toată berea. Era o liniște în zori de parcă ne aflam în mijlocul pădurii. Pe jos stăteau aruncate de-a valma lucrurile de care ne dezbrăcasem în grabă. Haina, cămașa, cravata, pantalonii, iar dintre ale ei, rochia, ciorapii și chiloții. Grămăjoara mea de obiecte părea chintesența unei vieți de treizeci și cinci de ani ajunsă la punctul culminant. — La ce te uiți? mă întrebă ea. — La îmbrăcăminte. — De ce? — Până cu puțin timp în urmă făcea parte din mine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când lucrezi la bibliotecă, ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici nu se cufunda. O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi putut urni din loc. M-am gândit la bibliotecară, la lucrurile ei aruncate pe jos: rochia de catifea, ciorapii, chiloții. Or mai fi zăcând acolo? M-am purtat cinstit cu ea? Oare am procedat bine că nu i-am spus adevărul? Dar cine naiba vrea să știe adevărul și tot ce e just pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cine naiba vrea să știe adevărul și tot ce e just pe lumea asta? Nu cred că există cineva cu o asemenea dorință. În afară de mine, bineînțeles. Mai putea avea vreo semnificație acel adevăr? Ea-mi plăcea la fel de mult ca și rochia aruncată pe jos. O fi acesta unul dintre adevărurile mele? Adevărul este de fapt o noțiune abstractă ce se folosește doar în situații extreme, deși noi vrem ca acest concept să cuprindă totul. De la melc la ferometal și până la viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în proză: într-un moment de criză, Andrei se întoarce în casa bunicilor și descoperă într-o ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
relevă psihologii de un contur mai accentuat. Ceea ce domină este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
-și bate joc de sărăcia croitorului Șimen, cel împovărat cu mulți copii. Scos din minți de blestemele soției, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor românești, „diavoli, spiriduși și vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrențe și rusalce”, „scorpii, iele-n zdrențuite rochii”. Crâșma ce răsare în drumul bietului croitor apare și dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui I. L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demența distructivă a caprei, ce sare în final
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
ale lor, organizau baluri care țineau de la amiază și până în zorii zilei următoare - și chiar și 3-4 zile, locuri unde șirul trăsurilor nu se mai termina, aducând și descărcând oaspeții, pe domnii în costume de epocă, doamnele și domnișoarele în rochii strălucitoare, purtătoare ale mirosurilor de parfumuri franțuzești care făceau „casă bună" cu aerul proaspăt al dealurilor noastre ori cu cel din câmpiile întinse, că erau astfel de locuri de întâlnire și la Grajduri, Dobrovăț ori la Scânteea, și la Solești
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe patul de moarte copleșit de propria sa greutate. Un alt "portret", fiindcă atât de mult descrierea seamănă cu un instantaneu este cel al "fecioarei cu pruncul", luminată de lumina palidă de zăpadă care cade prin singura fereastră și dă rochiei femeii "o strălucire ca cea a mătăsii". Această femeie "care, de oboseală era mai mult culcată decât așezată într-un fotoliu cu spătar înalt" (32) nu părea să fie din aceeași lume ca și persoanele din anturajul său. Această femeie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se aseamănă între ei și nu eram sigură că-l voi recunoaște" (269). 598 "K. pretextă oboseala din ajun, era foarte posibil să-i fi scăpat vreo vorbă, în orice caz nu-și mai amintea despre asta" (371) (referitor la rochia patroanei). 599 La fel stau lucrurile cu oboseala erotică: "...ei căutau adâncindu-și capul la pieptul celuilalt... ca niște câini care scotocesc disperați pe pământ, căutau trupurile lor...În cele din urmă oboseala îi lăsă nemișcați și recunoscători" (pp. 72-73
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sau a oricărui alt material; - mișcarea cu viteză prea mare în incintă; - purtarea de blue-jeans, pantaloni scurți, ș.a.; - fluieratul, jocul de cărți, fumatul, etc. Severitatea regulilor, care merg uneori până la detalii amuzante („bărbații trebuie să poarte ciorapi care acoperă glezna”, „rochiile și fustele nu trebuie să fie mai scurte de doi inci deasupra genunchiului”), este motivată de tradiția bursieră - de club profesional sau elevat - precum și de preocuparea fiecărei burse de a promova în rândul publicului o imagine de seriozitate și austeritate
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
joc de societate. Latura sportiva a jocului era mai puțin importanta, și conta mai mult ca o modă a vremii. Echipamentul (hainele) pentrujoc era strict definit. Bărbații purtau frac și pălării, iar femeile purtau pălării de diferite culori, mantii și rochii cu trena lunga. În 1893 a fost fondată prima asociație de badminton, Asociația Engleză de Badminton. Astfel badmintonul a fost în cele din urma admis ca un nou sport, ți numărul de cluburi a crescut la 12. Primul campionat britanic
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]