8,833 matches
-
poemul "Faraoanca", care desenează într-o suită de tablouri pe Ștefan, pe Șmil, bătălia de la Podul Înalt, Șelimbăr, Sarmisegetusa și Oituz. Datele sunt culese din literatura religioasă, cronicari, moldoveni și munteni, toți apostoli ai neamului. Țara trece prin foc și sabie, răscoalelor țărănești li se dau dimensiuni mitice: "Domnule, Iancule mare/ aud bătăi de tipare/ pe lemnul de spânzurătoare/ cum să-nțeleg vuietul oarecare de unelte lucrătoare/ că doar morții nu mai fac ciubare". Pe alocuri poetul inserează formule de colind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înălțătoare și de detașare ale gândului: Nu mai ai tâmpla putem săpa pământul limitei/ Gândul este salvarea condiției umane./ Fruntea e dealul unui mod cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul în aer, ca o sabie,/ Gândul este salvarea condiției umane." "Gândul așază în lucruri în gând și-n stele drame, gândul este salvarea condiției umane". Așa cum remarcă Petru Poantă, Adrian Păunescu "este un clocot asurzitor de lavă cuprinzând toate mineralele posibile, de la bolovani enormi până la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i amenință existența. Poetul reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aripi se adună pe gât să mi se culce." 1 "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit". 1 Intuim în creația poetului procedee ce țin de paleta expresionistă chiar din volumul "Schituri sub soare" (1929), " Inimi sub săbii", și în "Ceea ce nu se uită?"(1944), "Scutul păcii" (1949). Poetul continuă să publice volumele "Poeme de pace și luptă" (1953), "Cântecele pădurii tinere"(1953), "În satul lui Sahia" și "Bălcescu" versurile cuprinse în poemele citate se leagă de restul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar însemna o suprapunere cu domeniul libertății. * Cuvintele pot ucide relații. Modul în care o relație este descrisă poate să-i șteargă din posibili, să-i niveleze originalitatea trăgând-o într-o zonă comună, în sfera șablonului. Șablonul este o sabie cu două tăișuri: facilitează comunicarea în contextul asemănării, dar și anulează ceva din individual, forțându-i constituirea identitară predominant în sfera lui noi. Aflarea măsurii între aceste două tendințe constituie una din temele de meditație ale existenței autentice. * Asumarea oricărei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu.) SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Bătălia din „pădurea lui Efraim” între israeliții trecuți de partea sa și oamenii lui David are o desfășurare shakespeariană: „Lupta s-a întins în tot ținutul acela și pădurea a mîncat în ziua aceea mai mulți oameni decît a doborît sabia”5). în sfîrșitul trufașului Avesalom (un alt Marsyas), pădurea ia chipul destinului, devine o capcană aeriană, care-l anihilează într-un fel neașteptat, tocmai prin ceea ce constituia podoaba sa: „Cînd s-a întîlnit Avesalom cu oamenii lui David, era călare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo, aoleo!" făcu insul ca porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o fiică puberă pe post / de nevastă, l-a-colțit cu sabia ninja,/ fioros ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Vaslui:/ hotărâse omul lumea de hoți să o curețe!" etc. Nici vorbă însă, în acest ultim op al Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alt substantiv, și el împrumutat din vocabularul latin, acela care evocă elanul, îndrăzneala cuceritoare a tinerilor căpitani avizi de o grabnică glorie: celebritas. Arhetipului lui Cincinnatus îi corespunde cel al lui Alexandra. Acesta nu deține nici sceptrul, nici justiția, ci sabia. El nu se "dăruie pe sine însuși", el ia în stăpînire mulțimile și le subjugă. Legitimitatea puterii sale nu vine din trecut, nu ține de amintirea pioasă; ea se înscrie în explozia unei acțiuni imediate. Gestul brațului său nu e
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ocupației, acesta a fost rolul pe care 1-a jucat cuplul Pétain-de Gaulle, un cuplu al principiilor antagonice, dar de care, cel puțin pentru cîtva timp, par a se fi legat speranțele și visurile multor francezi: primul simboliza Scutul, celălalt Sabia, primul răspundea nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării la luptă și la acțiune. Marcat, condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un mod mai sugestiv
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
50. Elementele de decor oferite de istorie sînt, în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela donjoanelor, a turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Boitard. Acesta spune că există nenumărate feluri de grădini. Există, mai întîi, genul melancolic și romantic, caracterizat prin flori de nu-mă-uita, ruine, morminte, precum și printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G. Flaubert, p. 46 Existența unei intenții explicative în descriere se traduce prin folosirea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a cincea prelungire țîșni din scobitură. Ea se suprapuse celorlalte și încolăci mijlocul lui Gilliat. Senzația de înăbușire veni să se adauge groazei: Gilliat abia mai putea să răsufle. Aceste curele, ascuțite la vîrf, se lățeau treptat-treptat ca lampa unei săbii spre mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
maiou plin cu pete de ulei și motorină. Trupul său vînjos de luptător și figura de deținut periculos nu îmi inspira prea multă încredere. Pe bicepșii bine făcuți zării nume-roase tatuaje, dintre care unul se vedea foarte clar: era o sabie fin conturată. [Mai tîrziu, în mod misterios, moare un pasager și naratorul notează în carnetul său:] Atunci l-am zărit sau am crezut că-l zăresc printre marinari pe mecanicul bine făcut. Am avut chiar impresia că rînjea. A dispărut
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe ușa de la bucătărie. A trebuit să-l ajut pe infirmier să-l ducă pe bătrîn. La infirmerie l-am întins pe un pat. Medicul i-a scos cămașa pentru a-l examina. Pe brațul său se putea vedea o sabie fin tatuată. [Și mai tîrziu naratorul observă un tablou pe peretele din cabina sa] Îmi plimbam privirea prin cameră și înainte să ațipesc, am fixat ceva timp pictura ce-l reprezenta pe sîngerosul căpitan, Marckam cel Roșu. Era un bărbat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era cartea sa de căpătîi. Paradoxal, spre deosebire de Mathieu, Dali nu a citat decît foarte puțin din lucrările lui Lupasco 26. Dar, ca dovadă a admirației sale, l-a invitat și pe Lupasco să facă parte din Comitetul de onoare pentru Sabia de membru al Academiei de Arte frumoase 27, alături de Giorgio de Chirico, Eugène Ionesco și Félix Labisse. De asemenea, Dali face un gest simbolic de o mare importanță, invitîndu-l pe Lupasco, în 1978, la emisiunea televizată " Cele o mie și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nume rimează în mod curios cu al dvs., conciliați logica și contradicția fără vreo dificultate aparentă. Astfel, fugiți de mondenități, dar nu ratați niciuna; disprețuiți onorurile, dar le acceptați pe toate. Aveți o redingotă verde foarte ochioasă, un bicorn, o sabie, dar mergeți la întrunirile Academiei fără cravată. Insultați gramatica, martirizați vocabularul, dar fotografia dvs. se află în dicționarul Petit Larousse ilustrat"11. Mai serios, criticii au sesizat rolul filosofiei lupasciene în geneza și dezvoltarea teatrului absurdului. Astfel, Emmanuel Jacquart scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de repede deturnată și trădată. Primăvara lui 1945 abia dăduse în floare cînd Europa a suferit înghețul stalinist, războiul rece. Au trebuit să se scurgă patruzeci și cinci de ani ca totalitarismul învingător să fie învins, nu prin foc și sabie, ci din interior, din inima fortăreței sale moscovite. Ce bucurie plină de lacrimi, ce beție încercasem cu patruzeci și cinci de ani în urmă! Și de-atunci încolo, cîtă deznădejde, și doar cîteva clipe de nădejde-nșelătoare; de cîte ori
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înghesuită în Vest, și enigmaticul Imperiu, amenințarea vine, contrar aparențelor, mai mult din partea ei înseși decît a Imperiului. Noua conștiință europeană nu comportă așadar doar conștiința unei enorme amenințări. Este vorba de asemenea de conștiința complexității, incertitudinii și interiorității amenințării. Sabia lui Damocles termonucleară Pentru Europa, arma nucleară a fost mai întîi bomba de la Hiroshima, apoi o amenințare difuză asupra întregii planete, cu două ținte prioritare, Moscova și Washington. Ulterior amenințarea a părut să vizeze China, apoi Orientul Mijlociu, iar Europa părea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
întîi bomba de la Hiroshima, apoi o amenințare difuză asupra întregii planete, cu două ținte prioritare, Moscova și Washington. Ulterior amenințarea a părut să vizeze China, apoi Orientul Mijlociu, iar Europa părea să fi devenit în sfîrșit acea oază privilegiată de care sabia lui Damocles se îndepărta. În cursul anilor '70, în Franța se considera că marele pericol nuclear nu era nici o bombă, nici o rachetă, ci centralele grupului EDF*. În 1977, URSS își instalează rachetele balistice SS 20 ce vizau Europa. Evenimentul este
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să se construiască în acest context incert și dement. Cu toate că își are propria comunitate de destin, ea nu poate să ocolească destinul comun al omenirii. Pentru moment este pașnică, dar deasupra capului său a atîrnat vreme de aproape zece ani sabia lui Damocles atomică. Ea este asemenea centrului liniștit care se deschide în spirala ciclonului. Dubla metamorfoză Europa s-a micșorat. Ea nu mai este decît o bucată de Occident, în vreme ce acum patru veacuri Occidentul nu era încă decît o bucată
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
schimbări se pot produce în viața unui popor, însă ele nu rodesc decât asumate în programe, însușite de acea "sare a pământului" care a fost întotdeauna corpul pedagogic în istoria oricărei comunități. Convorbiri literare, 34 octombrie 1990, p. 6 NU SABIA, CI PANA... Regăsesc în preocupările presei noastre o temă care a obsedat și generația Criterion-ului. Era oarecum la modă, în deceniul atâtor convulsii legate de marea criză economică, interogația cu privire la lipsa de eficiență programatică a intelectualului. Mircea Eliade i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]