9,879 matches
-
o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl salută din somn, descântătoarea pe spectru, simțindu-i prezența în încăpere și, ca atare, întrerupîndu- se o clipă din horcăit. - Brâul și sandalele lui Buddha Reâncarnat asupra ta, draga mea! - E o zi cu predicții desăvârșite pentru călătorii, nu găsești?! continuă roșcata pe un ton de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Buddha Reâncarnat asupra ta, draga mea! - E o zi cu predicții desăvârșite pentru călătorii, nu găsești?! continuă roșcata pe un ton de flecăreală, cam nelalocul lui chiar pentru cineva care nu putrezise, dar care dormea atât de profund. Dar spectrul nu-i mai acordă atenție. 155 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Spune, bă, unde ți-ai lăsat pantalonii? Mormăie, crucea mă-tii, unde ți-ai lăsat, tu, pantalonii? Fiindcă, fără pantaloni, la mine în casă eu nu pot să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i nimic, câteva zile gazetele zboară cu tiraje mai mari. Nu numai câteva zile, câteva săptămâni, aproape o lună. Fiindcă la 4 iunie, dis-de-dimineața, în jurul orelor 6,30, se descoperă, în subsolul unei clădiri din Ferentari, primul cadavru. Întredeschizând portiera, spectrul Profesorului de Istoria Religiilor comandă ca automobilul să se lase ușor deasupra lui, atinge cadavrul, îl întoarce de câteva ori cu piciorul. Încă n-ar fi lămurit. Este un cadavru nemăsurat de ciudat. La prima vedere, nici n-ai avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-a patruzeci și una, păru să-i confirme ipoteza că spiritul omenesc e nemuritor și, conform hinduismului, că, imediat după moarte, s-ar muta, cu tot calabalâcul, într-alt corp. Filând cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cea de-a patruzeci și una, păru să-i confirme ipoteza că spiritul omenesc e nemuritor și, conform hinduismului, că, imediat după moarte, s-ar muta, cu tot calabalâcul, într-alt corp. Filând cu degetele sale de cartofor grațios, același Spectru o descoperi, lipită de spatele celei de-a patruzeci și una petale, pe cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un băiat). Navigară atenți printre burțile prosoapelor, pe jumătate ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept al interminabilelor lui comentarii, Spectrul întîrzie pe banchetă alături de Genel, pentru a-l dăscăli cum să-și scoată taxiul din mocirlă, până pe pavajul din strada Perone și pentru a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul câtorva putregaiuri din lemn. 204 DANIEL BĂNULESCU - Cum s-o ridic?? - Cu vorba. Spune așa: "Cană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și își ținu calea sa. Prin ușa de la baie, de afară, madam Nicolici îi comunică din remușcările sale referitoare la soțul său, după care se simțea și acum atât de văduvă. Din părerile sale de rău privitoare la Răposat. Cică spectrul Răposatului se abătuse în această după-amiază, pe aici, pe-acasă. Douăzeci de minute se tot învîrtise pe terasă. Și se arătase extrem de nemulțumit: - D'aia m-am rostogolit și m-am zdrobit eu de stâncă, Marie?! D'aia m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degete al unui furtun subteran și, curând, pânza subțiratecă a Bucureștioarei acoperi, în diagonală, jumătate din străduța Perone, vălurind și încrețindu-se în căutarea celei dintâi guri de canal. Aceeași străveche gură de scurgere, pe care Ho diábolos, Genel și Spectrul, interpretând rolul marelui Profesor Mircea Eliade, o folosiseră întorcîndu-se din interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius Galopenția... 388 DANIEL BĂNULESCU Has-Satan se uită țintă la spectru. Se vedea că-l provoacă, așteptîndu-se din partea dânsului la ceva. Și, deodată, plesnindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
guri de canal. Aceeași străveche gură de scurgere, pe care Ho diábolos, Genel și Spectrul, interpretând rolul marelui Profesor Mircea Eliade, o folosiseră întorcîndu-se din interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius Galopenția... 388 DANIEL BĂNULESCU Has-Satan se uită țintă la spectru. Se vedea că-l provoacă, așteptîndu-se din partea dânsului la ceva. Și, deodată, plesnindu-se cu palma peste osul fumuriu al frunții, spectrul Profesorului se lumină. - Cum să nu fi greșit?! Intuiție, zero... Control asupra izvoarelor scrise, zero. Discernământ, zero... Filipeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
folosiseră întorcîndu-se din interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius Galopenția... 388 DANIEL BĂNULESCU Has-Satan se uită țintă la spectru. Se vedea că-l provoacă, așteptîndu-se din partea dânsului la ceva. Și, deodată, plesnindu-se cu palma peste osul fumuriu al frunții, spectrul Profesorului se lumină. - Cum să nu fi greșit?! Intuiție, zero... Control asupra izvoarelor scrise, zero. Discernământ, zero... Filipeni 2 cu 10! Asta e! Îmi cer scuze... Chiar și un copil s-ar fi descurcat. Poate mai ales un copil. (Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capul! Mie în sută... Ho diábolos dădu aprobator din cap. Exact. Atâta doar că nu era către Galateni. Era către Filipeni. - "...PENTRU CA, ÎN NUMELE LUI ISUS, SĂSE PLECE ORICE GENUNCHI AL CELOR DIN CERURI, DE PE PĂ- MÎNT... ȘI DE SUB PĂMÎNT..." ritmă spectrul. Închipuiți-vă ce raiuri de populații or fi puit în Adânc, sub pământ, numai închipuiți- vă! Posibil adevărate civilizații... își duc viața lor desfătătoare acolo. Chiar Pavel o zice: "...de pe pământ și de sub pămînt..." Sună îndeajuns de relevant, chiar pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamna cea ștearsă îi împinse până în stânga Diavolului, ceașca lui. - Deci Cartea lui Iov. Capitolul 38, versetul 16? întrebă, alintîndu-se, cucoana. - "...AI PĂTRUNS TU PÎNĂ LA IZVOARELE MĂRII SAU TE-AI PLIMBATTU PRIN FUNDURILE ADÎNCULUI?" cită, din memorie, respectiva trimitere, spectrul Profesorului, străbătând între timp, cu aceeași îndemînare, și obiectele din lemn, dar trecând cu aceeași ușurință și prin cele turnate sau tăiate din argint, porțelan sau onix. - Traducerea Cornilescu? realiză o mică stupizenie doamna. Bărbatul cel robust dădu prostește din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre Psalmul 36 cu 6?! Toată lumea amuți o clipită pentru a-și reaminti fără greș Psalmul 36 cu 6. - Da... da... "DREPTATEA TA ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descifreze mesajul. Pe fluturașul de hârtie fermecat al Căpeteniei Străzii stătuse scris: "Un diavol, has-Satan în persoană, ședea la o masă. În dreapta lui era așezat un bărbat gras. Iar în stânga o femeie ștearsă. Lemnul mesei n-avea nici o putere față de spectrul Profesorului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încăpere, trecea prin lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teribil de îngrijorată. Alison a ridicat din umeri. —De fapt, a fost o discuție surprinzător de calmă. Eu nu i-am spus lui Luca decât ceea ce simțeam deja de multă vreme... că niciodată n-o să reușim să ne descotorosim de spectrul Sofiei, că eu n-o să pot niciodată să am o relație normală cu băieții lui fiindcă mama lor mă urăște și că asta ar însemna că întotdeauna o să existe o imensă parte din existența lui din care eu o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa la ora ceaiului, zise ea. — Știi, răspunse Nicholas Deggle, s-ar putea să ai dreptate. — Ai fost deștept că ai gonit stafia, îi zise ea, plină de admirație. — Ce stafie? întrebă Deggle. — O, nu face pe modestul! Știi tu. Spectrul lui Grimus, cu cicatrice pe piept. A! zise Deggle. Stafia aia. Era evident că Jones plecase undeva cu Vultur-în-Zbor. Dar unde? Se omorâseră unul pe celălalt? Fuseseră până într-atât de nebuni încât să încerce să treacă de Efect? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în oglindă. Acolo, în imaginea reflectată, ușa se deschidea încet. Cineva intra. Auzi o voce amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl năpădește din cap până-n picioare. Spectrul Prepelicarului înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspunse obosit Virgil. Unde altundeva ar putea să fie? Am văzut-o, zise Vultur-în-Zbor. Aici. în K. — Așadară zise Virgil Jones și ochii îi străluciră o clipă apoi se întunecară iar. Așadar, acum știi ce voia să spună Dolores cu Spectrul Trandafirului de Piatră. — Ce e trandafirul de piatră? întrebă Vultur-în-Zbor. Și unde se află Grimus? Sus pe munte, presupun? — Acum nu mai contează, spuse Virgil Jones. Tu ai luat o hotărâre, eu alta. Prin urmare drumul se sfârșește aici. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coborârii de pe munte, iar dacă reușise să reziste efectului din K, putea cu siguranță la fel de bine să facă asta și acolo unde efectul era mai slab. Dar Elfrida Gribb nu fusese făcută pentru călătorii aspre, iar pentru Dolores O’Toole „Spectrul lui Grimus“ n-ar fi fost prea binevenit înapoi în casa ei. în plus, totul semăna a fugă de la locul crimei. Crima sa. Nu se puteau întoarce. Pentru el nu exista cale de întoarcere. Și dacă s-ar apuca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spunsese: „Nu ești omul care pari a fi...“ Gribb la picioarele patului, murmurând: „Remarcabil. Remarcabil“. Privirile de recunoaștere pe care le văzuse în Elbaroom și vorbele lui Peckenpaw, spunând: „Jones și un necunoscut“, spuse cu vocea aceea plină de înțelesuri. Spectrul Trandafirului de Piatră. Spectrul lui Grimus... Iată de ce Irina Cerkasova fusese imediat atrasă de el. Iată de ce Elfrida Gribb fusese și ea atrasă de el. Iată de ce fata aceea, Media, îl fixase atât de insistent. Iată de ce Iocasta îl urâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care pari a fi...“ Gribb la picioarele patului, murmurând: „Remarcabil. Remarcabil“. Privirile de recunoaștere pe care le văzuse în Elbaroom și vorbele lui Peckenpaw, spunând: „Jones și un necunoscut“, spuse cu vocea aceea plină de înțelesuri. Spectrul Trandafirului de Piatră. Spectrul lui Grimus... Iată de ce Irina Cerkasova fusese imediat atrasă de el. Iată de ce Elfrida Gribb fusese și ea atrasă de el. Iată de ce fata aceea, Media, îl fixase atât de insistent. Iată de ce Iocasta îl urâse instinctiv. Trăia în spatele chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]