10,656 matches
-
să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din bagaj în Quito și plec doar cu rucsacul de zi nu cred să am nevoie de prea multe haine într-un sat pierdut în mijlocul junglei! Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unor prieteni care vin cu noi și Alfonso le va face o ceremonie de întărire a dragostei. Mergem ceva mai departe decât de obicei și ajungem într-o zonă în care râul se lărgește considerabil și în mijlocul apei tronează o stâncă mare cam cât doi oameni, ciudat de netedă. „Urusona”, șoptește Alfonso, cu o combinație de respect și admirație. Urusona este, în legenda Tsachilla, o femeie frumoasă de care s-a îndrăgostit un spirit rău. Pentru că nu a vrut să-i
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doritorii să danseze. Chris se ridică și începe să se miște în ritmul tulburător al tobei, urmat de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă într-un fel de luptă de rezistență în loc să-mi văd de treaba
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întreaga familie : face the music and dance. Dilema Veche, februarie 2007 Fără greutate Diamantul sîngeriu/Blood Diamond (SUA, 2006), de Edward Zwick Am o mică problemă, îi spune Leonardo DiCaprio la telefon lui Jennifer Connelly, în timp ce stă rezemat de o stîncă, sub soarele Africii, cu un glonte în el și cu un comando de mercenari nemiloși pe urmele lui. Galanteria lui DiCaprio e în marea tradiție hollywoodiano-hemingwayană a grației în situații limită (vitejii hiperbolice expediate cu un eufemism, probleme de viață
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Amato), bătrîna lui mamă, Fortunata (Aurora Quattrocchi), și cei doi fii ai lui, Pietro (Filippo Pucillo) și Angelo (Francesco Casisa), dintre care primul e mut. Pornind spre Lumea Nouă, ei lasă în urmă o lume nu doar veche, ci vechi-testamentară : stînci, scaieți și tranzacții cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
alunga mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic ; eroina lui Jane Austen pozînd pe o stîncă, despletită în bătaia vîntului. Asta nu e literatură, dar nu e nici cinema. E ce-a făcut publicitatea din cinema. Dilema Veche, februarie 2008 Vînători Nu există țară pentru bătrîni/ No Country for Old Men (SUA, 2007), de Joel și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în jurul prețiosului craniu, în interiorul căruia Indiana Jones (Harrison Ford) boxează cu un colos sovietic, înainte de a se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
avut nevoie de această carte și îi mulțumesc pentru ea. Am încercat să fac tot ce am putut ca să punem în practică solia Mântuitorului referitoare la Samariteanul milos, dar nu am reușit. M-am lovit de împotriviri ca de o stâncă. M-am întrebat de multe ori cum de este cu putință să se nască, chiar în biserică, un front de împotrivire față de proiectele de misiune? Și cum de este posibil ca să fie atras în acest front un lider sau chiar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Isus spunea că “un prooroc nu este bine primit în patria lui”. Frații și surorile cereau să mai fiu invitat în comunitate, dar degeaba, s-au lovit atât ei cât și pastorii care au trecut pe aici, ca de o stâncă, de doua persoane, nu le dau numele pentru că între timp s-au rezolvat problemele, după ce pastorul Claudiu Gâșman a făcut tot ce a putut cu ajutorul Domnului, iar în final a reușit. O nouă experiență aici, după 11 ani La un
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mă va scăpa. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea! Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
începu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, armă de tărie/ La trecutu-ți mare, mare viitor!/ Fiarbă vinuncupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc/ Căci rămâne stânca, deși moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au înflăcărat pe ostașii români în războiul de independență, din 1877, așa ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și sucuri răcoritoare, m-am deplasat spre cazematele din care s-a răspândit moartea contra eliberatorilor. Mă interesau aceste cazemate, fiindcă în prima parte a războiului am făcut parte dintr-un dispozitiv fortificat de pe lângă Focșani. Aici cazematele erau dăltuite în stânca dură, camuflate complet de peisajul natural, în timp ce la noi fortificațiile erau de un alt tip, mult mai vulnerabil, dacă am fi avut ocazia să le folosim. În iunie 1944 urmăream debarcarea în timp ce mă aflam rănit în spitalul din Făgăraș și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
autocarul iar, din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ajungem cu bine. Zilele acestea Atena a fost înconjurată de foc. Au ars locuri minunate pe care le-am văzut în urmă cu 3-4 ani. Luni 24 iulie 1995- Creta- Hania (camping în afara orașului) Este ora 17.00. Stăm pe stâncile de care se sparg valurile Mediteranei. În zare se proiectează munții insulei, reci și tăioși. Marea are o culoare dumnezeiască. Liniștea mării răvășite ne odihnește și ne alungă spaimele prin care am trecut. Am călătorit de la ora 20.00 (duminică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece și cu valuri mari. Am stat pe plajă sub umbrelă până la 14.00. Apoi am mâncat la micul restaurant cu scaune albastre și fețe de masă colorate așezați
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de care, dacă am fi întârziat cu numai o oră, nu cred că am fi putut beneficia. Ne-am asigurat mașinile cu alarme, Liviu a blocat volanul, și am purces înspre Catedrala impozantă care pare a face corp comun cu stânca lângă care a fost ridicată. Peisajul de aici seamănă cu cel de la Meteora din Grecia, iar altitudinea la care te afli te face să gândești la stampele japoneze când privești în jos munții care seamănă cu valurile unei mări. Eram
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat cu vuietul valurilor izbindu-se de stâncile care proptesc terenul înnobilat al Grădinii și Castelului. Printre frunzele verzi zăresc, pe marea albastră, o barcă albă de pescari, care mai mult stă pe loc. Ieri, Dimitrin ne-a plimbat prin împrejurimi. Având-o pe Iana, frumoasa bulgaroaică, translator
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
masa pe o terasă unde, ca să ne răcorim am fost continuu sub un cal de stropi, pulverizați deasupra capetelor noastre, am plecat spre graniță, făcând o buclă pentru a vizita Cap Caliacra, care ne-a surprins prin pitorescul său. O stâncă ce-și trimite vârful spre marea întinsă, formațiuni ale rocii roșiatice, stratificate pe orizontală, o mare cristalină, cu diverse reflexe, în funcție de adâncimile ei, o poveste venită din alte timpuri, cu 40 de fete legate de cozi, care au preferat să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
le-am atras atenția că intenționez ca împreună să și concretizăm sarcinile primite din centrală. Ulterior acestei întrevederi, am trecut la inspectarea clădirii Consulatului General, acompaniat de primul colaborator și administrator. Construcția, situată în cartierul Laranjeiras (Portocalii), la poalele binecunoscutei stânci Corcovado, era impunătoare, cu o arhitectură studiată, plăcută, răsărind albă ca o insulă într-o oază de verdeață. Pentru toate aceste motive făcea parte din patrimonial arhitectural al orașului Rio. Avea două etaje și două corpuri legate printr-o logie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era un "nomenclaturist cumsecade", dar despre fiul lui, "om de afaceri", n-aș putea să mă pronunț! Dovadă că uneori așchia n-are nimic de a face cu trunchiul!) Un alt "obiectiv" al nostru pentru momentele libere era Corcovado ("cocoșatul"), stânca înaltă de 710 metri pe care se înalță faimoasa statuie "Cristo Redentor". Statuia, care se observă practic în Rio de peste tot, uscat sau ocean, era "vecină cu noi", urcușul pe Corcovado începand chiar din fața Consulatului și de pe terasa noastră putând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chiar din fața Consulatului și de pe terasa noastră putând oricând să-i aruncăm Sfântului o privire de mulțumire pentru brațele sale protectoare. Sus se ajungea fie cu mașina, fie cu "bondinho", trenulețul care pleca exact din stația aflată vizavi de noi. Stânca golașă a început să fie împădurită cu un secol în urma, iar "trenulețul" a început să funcționeze în 1884, pentru a facilita accesul turiștilor la vederea panoramică din vârf. Monumentul Cristo Redentor, înalt de 30 de metri, realizat de inginerul Heitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fundatia Roberto Marinho, vecinul nostru din Cosme Velho și patron al rețelei de televiziune O Globo). La concurență cu panorama oferită de Corcovado se află cea oferită asupra Golfului Guanabara de Păo de Açúcar (Căpățâna de zahăr). În limba indigenilor stânca de granit era denumită Pău Açuqua piscul înalt -, portughezii dându-i actuala denumire datorită faptului că stânca aducea cu formele de argilă utilizate în vechime la turnarea "căpățânilor de zahăr". În acest loc din Golful Guanabara a debarcat la 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]