11,591 matches
-
nejefuit. Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap,dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său. În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
în unele teorii că ținea la faraon și că este cel care a distrus documentele care indicau locul mormântului său. Un alt suspect este generalul Horhemheb. Totuși, dacă acesta ar fi fost ucigașul, i-ar fi luat imediat locul pe tron; în plus, acesta era cel care îl instruia pe faraon. În fine, un alt suspect este vizirul său, Ay. Acesta l-ar fi ucis pentru a prelua puterea, fapt care s-a și întâmplat. În anul 2005, o echipă de la
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în această parte a Europei. În 1594, Banul de Lugoj-Caransebeș, Gheorghe Pantelici declanșează o
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
fost unanim aprobată de Parlamentul României, marcând un moment hotărâtor în cariera politică a lui Gheorghe Tătărescu. Gheorghe Tătărescu a întocmit și dat publicității în noiembrie 1927, într-o formă obiectivă, sub titlul „Acte și corespondență relative la renunțările la tron ale fostului principe moștenitor ( 1918-1919- 1925), cu reproduceri fotografice de pe originale”, în anexe, întregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot în acest sens, la 31 decembrie 1925, Tătărescu ordonă prefecților, după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
moștenitor ( 1918-1919- 1925), cu reproduceri fotografice de pe originale”, în anexe, întregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot în acest sens, la 31 decembrie 1925, Tătărescu ordonă prefecților, după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a treia renunțare la tron a principelui Carol, să confiște și să distrugă orice ziar, broșură, afiș, fotografie sau insignă care ar fi avut drept scop consemnarea tendențioasă a actului de abdicare a prințului moștenitor. Li se cerea, de asemenea, prefecților, să pună în lumină
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
vieți și de ambiții bolnave”. Ca să arate cât de serios tratează această problemă, Tătărescu a ordonat arestarea lui Mihail Manoilescu când acesta a revenit în țară de la Paris, unde ar fi avut o întrevedere cu Carol Caraiman (odată cu renunțarea la tron, Carol își schimbase și numele). Tătărescu a invitat, pentru a da o lovitură de imagine adversarului său, toți ziariștii români și străini pentru a le distribui declarații scrise și facsimile din jurnalul intim al lui Manoilescu. Acesta din urmă spunea
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
la Banca Națională (împreună cu Nițescu) și l-au rugat pe Oscar Kiriacescu să ajute această bancă fiindcă Nițescu ar fi făcut servicii guvernului, informându-l la timp de acțiunea lui Manoilescu”. Din momentul producerii actelor constituționale ce consfințeau renunțarea la tron a prințului moștenitor Carol și până la spectaculoasa restaurație din vara lui 1930, Gheorghe Tătărescu și-a manifestat deplina solidaritate cu șefii săi politici și a combătut încercările unor partide politice sau personalități individuale de a pune pe tapet „chestiunea închisă
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
fiul adversarului său ireductibil I. I. C. Brătianu și membru în Comitetul executiv al Partidului. Tânărul, ignorând avertismentul unchiului său, Vintilă Brătianu, de exludere din partid, acceptă propunerea viitorului suveran care și-a exprimat dorința de a strânge toate partidele în jurul tronului și de a conlucra cu Partidul Național Liberal, iar dacă acest deziderat ar fi fost imposibil, solicita măcar sprijinul tineretului liberal. Gheorghe Brătianu a fost exclus din partid și, în replică, acesta s-a proclamat în iunie 1930 șef al
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
este regina a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis. A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
pe Elisabeta cu diminutivul "Lilibet". În copilărie era foarte apropiată de bunicul său, George al V-lea, pe care l-a ajutat să se refacă după boala sa din 1929. La naștere, Elisabeta era a treia în ordinea succesiunii la tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales (care avea să devină regele Eduard al VIII-lea), și a tatălui ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales (care avea să devină regele Eduard al VIII-lea), și a tatălui ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului și a primit titlul de "Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta". Elisabeta avea treisprezece ani când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, iar ea și sora ei mai mică, Prințesa Margaret, au fost duse la Castelul Windsor în Berkshire. Unii
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, a fost prezentă și televiziunea. Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham. Odată cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit tradiției, casa regală ar fi urmat să ia numele soțului ei, devenind "Casa de Mountbatten". Cu toate acestea, regina Mary și primul ministru Winston Churchill s-au opus, iar casa regală și-a păstrat numele de Casa
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
de demonstranți furioși din Dresda au aruncat cu ouă în regină, iar în noiembrie, Castelul Windsor a suferit mari pagube în urma unui incendiu. Într-un discurs ținut pe 24 noiembrie 1992, pentru a marca 40 de ani de la urcarea pe tron, regina a spus că anul 1992 a fost un "„annus horribilis”" pentru ea. Primul-ministru John Major a reformat finanțele regalității, astfel că, începând cu anul 1993, regina a început să plătească impozit pe venit pentru prima dată în istorie. În
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
făcut niște politicieni de mâna a doua. Iată cum era caracterizat Ionel Brătianu, de unul dintre acești opozanți, imediat după primul război mondial: „"Un inginer de clasa a III-a, cu studii mediocre în specialitatea sa, ajunge primul consilier al Tronului, chemat mai apoi să hotărască soarta întregii țări".” La 21 septembrie 1886, Vintilă Brătianu sosește la Paris pentru a deveni student la Școala Centrală ("École Centrale des Arts et Manufactures") împlinind dorința tatălui său de a deveni inginer. Pentru început
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
situația provinciilor romane din Balcani, și mai mult, în anul următor, invazia goților a ajuns până la Salonic, producând mari pagube. În timpul domniei împăratului Gallienus (260 - 268), când Imperiul Roman era slăbit datorită tulburărilor interne, provocate de mai mulți pretendenți la tron, cea mai mare parte a Daciei a căzut în mâinile năvălitorilor (goții si alți migratori). Împăratul Aurelian (270 - 275), încercând restaurarea granițelor imperiului, face o expediție împotriva goților din Dacia, dar, cu toată victoria repurtată asupra lor, în urma căreia ia
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
că la început era considerată mai puțin importantă, Brazilia a devenit apoi una dintre cele mai importante colonii ale imperiului, deoarece de aici portughezii puteau să exporte aur, pietre prețioase, zahăr, cafea și alte produse agricole. Din 1580 până în 1640, tronul Portugaliei a fost ocupat de Habsburgii de Spania. Această perioadă a coincis cu declinul Imperiului Portughez. Inamicii Spaniei, printre care Anglia și Țările de Jos, dornice să intre în posesia bogățiilor sale, au găsit adesea mai ușor să atace teritoriile
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
a fost cavalerul de onoare, iar băiatul celor doi, Brooklyn, a fost purtătorul inelului. Majoritatea presei a fost ținută departe de ceremonie ca urmare a unui acord de exclusivitate cu revista "OK!", dar fotografiile cu David și Victoria stând pe tronurile de aur au fost permise. Pentru recepția nunții a fost angajat un număr total de 437 de oameni, ale căror costuri au fost estimate la 500.000 £ Cuplul a cumpărat ceea ce avea să devină cea mai cunoscută casă a lor
Victoria Beckham () [Corola-website/Science/313041_a_314370]
-
realizat însă. În anii de după Unirea Principatelor Române (1859) au fost elaborate noi proiecte, care a fost abandonate însă în principal din cauza lipsei mijloacelor financiare. Atunci s-au realizat și primele contacte cu societățile străine de profil. După aducerea pe tronul Principatelor Unite a principelui german Carol de Hohenzollern în 1866, proiectele de construcție au început să prindă contur, fiind dorită o cale ferată care să lege Moldova și Muntenia. La 1 septembrie 1866 a fost inaugurată calea ferată care lega
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
mai târziu, la Universitatea din Bonn, ca mulți alți prinți. Acolo, Albert a studiat dreptul, economia politică, filozofie, istoria artei, muzică, gimnastică și a excelat la scrimă și echitație. În jurul anului 1836, ideea căsătoriei între Albert și verișoara lui, moștenitoarea tronului britanic, Prințesa Victoria de Kent (așa cum era titlul ei atunci) a apărut în mintea ambițiosului lui unchi, Leopold, regele belgienilor. Leopold a aranjat cu sora lui (mama Victoriei), să-l invite pe Ducele de Saxa-Coburg și Gotha și cei doi
Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/313071_a_314400]
-
William al IV-lea a dezapobat orice căsătorie cu Coburg și l-a favorizat pe Prințul Alexandru al Țărilor de Jos, al doilea fiu al regelui Willem al II-lea al Țărilor de Jos. După ce Victoria s-a urcat pe tronul britanic pe 20 iunie 1837, ea a scris scrisori prin care își arăta interesul față de educația lui Albert însă fără să se grăbească să se căsătorească. În octombrie 1839, Albert și fratele său Ernest au plecat în Anglia, pentru a
Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/313071_a_314400]
-
de mărfuri, casa de lemn, cu pereți decorați cu ceramică smălțuită. Aici se stabiliseră negustori care vindeau, în țară și străinatate, vite, oi, miere, ceară, pește, grâne etc. și cumpărau în schimb unelte, postavuri, obiecte de podoabă etc. Urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a dus la o schimbare a orientării politice, având influențe și asupra organizării minorității catolice din Moldova, deoarece Polonia nu a mai putut susține în mod efectiv un episcop în Moldova și prin
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Roze . Henric al VII-lea a domnit între 1485 și 1509 și a fost urmat de Henric al VIII-lea (rege între 1509 și 1547), Eduard al VI-lea (1547-1553), Maria (1553-1558), Elisabeta I (1558-1603). Elisabeta a murit fără urmași, tronul Angliei fiind preluat de vărul acesteia, Iacob al VI-lea al Scoției, fiul dușmancei sale pe care o decapitase, Maria Stuart. Iacob a devenit astfel rege al Angliei (primul din dinastia Stuart), sub numele de Iacob I al Angliei. Casa
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
de Gaunt, primul Duce de Lancaster (al treilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea al Angliei), conceput cu amanta sa, Katerina Swynford. Descendenții unui copil nelegitim regal englez nu ar putea avea în mod normal nici o pretenție la tron, însă situația s-a complicat atunci când Gaunt și Swynford s-au căsătorit în cele din urmă în 1399, când John Beaufort avea 25 de ani. Biserica l-a declarat retroactiv pe Beaufort legitim, printr-o bulă papală din același an
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]