9,893 matches
-
ani, în 1755, episcopul Sinesie Jivanovici hirotonea pe preotul Ioan, în vârstă de 30 de ani, pentru parohia Tăgădău. În anul 1750 este construită o biserică de lemn, acoperită cu șindrilă, cu hramul "Înălțarea Domnului", amplasată pe Dâmbul bisericii în vatra veche a satului. Datorită stării de degradare în care se afla, în 1782, în baza edictului de toleranță, parohia primește dreptul de a-și repara biserica, dar, cu ordinul către comitatul Bihor, să vegheze ca nu cumva cu aprobarea de
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
ruinele Mănăstirii din Bulci. Este rechemat la Radna și în locul său este trimis călugărul Berecky Hilarion, care mută sediul parohiei din satul Țela în satul Bulci. Satul vechi se întindea pe deal, în partea de sud de actualul loc. Pe vatra de acum se găsește din anul 1800. În cimitirul satului există o capelă ridicată de către Toma Găletariu, cel mai înstărit țăran din Valea Mureșului, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Povestea acestui “chiabur ” este uimitoare și neobișnuită. Povestașii spun că
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
descoperite o așezare hallstattiană (mileniul I î. Hr.), o fortificație dacică (sec. II î. Hr.), care continuă să existe și în sec. III d. Hr. și să întrețină relații strânse cu Imperiul Otoman din sudul Mureșului. Tot aici trebuie căutată și prima vatră medievală a satului, menționat documentar în 1369, denumirea de ,Varadi’’ fiind motivată fie de memoria vechii cetăți antice, fie de o nouă fortificație. Cetatea medievală apare în documente mult mai târziu (în 1479) și nu e sigur legată de punctul
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
deal, acoperide de pajiști și păduri. Din animalele întâlnite sunt: vulpea, mistrețul, lupul,viezurele, căprioara, iepurele, șoarecele de câmp, fazanul, potârnichea, privighetoarea, pupăza, mierla, cucul, coțofana (sarca), graurul, gaița, găioara, codobatura, bufnița, uliul și multe altele. Drumul Județean 109 străbate vatra satului de la est la vest pe o distanță de 4 kilometri. Este un drum care face legătura între județul Cluj și județul Sălaj. Prima atestare documentară a localității este din secolul al XIII-lea, prin mențiunea în lucrarea Gesta Hungarorum
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
cărți tipărite, monumente funerare și inscripții în piatră, conservate, dar și în glorificarea voievozilor care le-au clădit, o parte a acestor monumente reprezentând un gest de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte. Unul din principalele monumente istorice, vatră de credință și de cultură românească, ostrov al evlaviei străbune, cu o existență de mai bine de șase sute de ani, adăpostind oseminte domnești și fapte de neuitat din istoria și viața spirituală a neamului nostru este și Mănăstirea Bistrița din
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau de evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare-care stabilitate într-un anumit loc. În aceeași perioadă erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane și
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
Fiind într-o zonă mai joasă, era amenintat și de râul Someș, care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,Sub Vii” și ,Pe Deal”(au avut loc mari defrișări de terenuri, acoperite înainte cu păduri). Zona fiind mai ridicată, oamenii erau mult
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,Sub Vii” și ,Pe Deal”(au avut loc mari defrișări de terenuri, acoperite înainte cu păduri). Zona fiind mai ridicată, oamenii erau mult mai protejați în caz de inundații; în situatii extreme, exista posibilitatea ca
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
și finisata de pr. G. D. Roșca) de către I. P. S. Justinian;<br> -2001(decembrie)-prezent: revine preotul Grigore-Dumitru Roșca.<br> După 1920, biserica de piatră s-a dărâmat și s-a slujit în casa parohiala; s-a făcut cărămidă în vatra satului, pentru o nouă biserică, dar care nu s-a mai ridicat, cărămidă risipindu-se din cauza vremurilor grele din perioada interbelică.<br> În 1948 (ultimul an în parohie al părintelui Gavril Dunca) s-a adunat piatră pentru fundația unei noi
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
identitatea cneazului fondator. - dar teritoriul pe care e amplasat satul e locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o arată resturile arheologice datând din epoca bronzului descoperite aici. După alte surse, prima atestare datează din 1505 (Lapos). După toate aparențele, vatra inițială a satului era amplasată mai spre munte, pe valea râului Ruoaia, satul fiind mutat pe amplasamentul actual în jurul anului 1600. Toponimicul "Lăpuș" apare însă mult mai devreme, într-un document din anul 1231, fiind menționat sub acest nume râul
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
glorioasele timpuri voievodale. Bisericile de lemn din localitate reprezintă o dovadă vie a existenței unui popor unit și cu credința în Dumnezeu. Tradiția etnografică și folclorică situează Ieudul la locul de frunte între localitățile județului, Maramureșul fiind cunoscut ca o vatră de istorie milenară. Dovada vie a tradiției scrierii care a existat în Ieud o reprezintă manuscrisul ”Codicele de la Ieud”, care a fost găsit în podul Bisericii din Deal și datează încă din anul 1395, el reprezentând după mulți academicieni primul
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
s-au numit "Ieșelnita". Localitarea era o comună grănicerească din plasa Orșova, jud. (districtul) Severin/Caraș-Severin (1872-1950). Ulterior a aparținut de comuna Ogradena (1951-1964) și a fost arondată orașului Orșova (1965-1968). Actualul amplasament a fost construit în anii 1967-1970, vechea vatră a așezării aflându-se sub apele lacului de acumulare Porțile de Fier I. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Eșelnița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Eșelnița, Mehedinți () [Corola-website/Science/301604_a_302933]
-
vechi a localității este "Petrești". Prima atestare documentara: 1467 (Paprathmezeu). Etimologia numelui localității: din antroponimul magh. Peter (< germ.- magh. Peter) + suf. -it + suf. top. -a. Se află în zona depresionara a Râului Lapuș, rău cu o lungime de 114 km. Vatra satului este situată pe platoul unei coline mai joase, între Valea Satului și Valea Drelii. Fosta vatra a satului se presupune că ar fi fost în locul care astăzi se numește Văceni. La Văceni a fost găsită o limbă de clopot
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
germ.- magh. Peter) + suf. -it + suf. top. -a. Se află în zona depresionara a Râului Lapuș, rău cu o lungime de 114 km. Vatra satului este situată pe platoul unei coline mai joase, între Valea Satului și Valea Drelii. Fosta vatra a satului se presupune că ar fi fost în locul care astăzi se numește Văceni. La Văceni a fost găsită o limbă de clopot ce în opinia cronicarului Kadar Joszef, în „Monografia comitatului Solnok-Dăbâca”, ar constitui un indiciu al situări în
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
că ar fi fost în locul care astăzi se numește Văceni. La Văceni a fost găsită o limbă de clopot ce în opinia cronicarului Kadar Joszef, în „Monografia comitatului Solnok-Dăbâca”, ar constitui un indiciu al situări în acea zonă a fostei vetre a satului. Dar și bătrânii satului (Rus Ionuc a lui Irimie) spun că la Văceni a fost un cătun și chiar biserică. Acolo s-au zidit primele case când locul se numea "Valea Vacii. "Și istoricul David Prodan menționează Valea
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
după izvoare maghiare), drept localitatea dispărută. Această a avut loc, probabil, pe vremea Împărătesei Maria Tereza. Alte surse (Apud Lupuț) relatează despre o posibilă incendiere a satului, ca urmare a unei invazii tătare, 1717, ăn în care localitatea își avea vatra în "Vacenii." După acest eveniment, sătul a fost reconstruit, extinzându-se mai spre sud-est, pe la Ponoare până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud, pește culmea Brezei se află satul Coreieni (comună Coreieni), iar la sud-est, Vălenii Lăpușului. Că o excepție a ținutului, la est
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
timpului la înălțimi și fragmentari diferite care au imprimat reliefului valori mari. Acest lucru n-a permis oamenilor să folosească văile ca mijloace de legătură între sate din cauza adîncimiilor. La această se adaugă și faptul că localitățile și-au așezat vetrele pe interfluvii, condiție de seamă care a favorizat trasarea drumurilor pe interfluvii, ușurând legătură între localități. În perimetrul comunei se află și vârful Chiciora (Godeanu), cu 722,6 m, cel mai înalt vârf din zonă și de pe care ți se
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
zonei de contact a culoarului Șiretului, în dreptul Podișului Central Moldovenesc, cu dealurile piemontane pericarpatice din Sud-Estul Depresiunii Caracu-Bistrita. Partea Nordică a satului, este străbătuta de pârâul Turbata, ce izvorăște din Dealul Runcului. Climă din această microregiune, în care se situează vatra satului Arămești, este temperat continentală, specifică Podișului Moldovei; prezintă temperaturi medii anuale de cca. 9°C, cu valori medii ridicate în luna Iulie (19-20°C). Vegetația spontană, aparține subetajului gorunului la limita Vestică a regiunii, iar în rest șleaurilor de
Arămești, Neamț () [Corola-website/Science/301616_a_302945]
-
ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: așezarea eneolitică (cultura Cucuteni) de la „Dejugătoare” din satul Hlăpești; așezarea din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de „la Siliște” (la 500 m sud de școala din vatra satului Dragomirești); și așezarea din secolele al XIV-lea-al XVII-lea de la „Siliște” din satul Borniș. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este (1821-1824) din satul Unghi.
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
Muntelui și Stațiunea Durău, se circulă cu unele restricții pe acest segment, ceea ce face accesul dificil dinspre Bicaz. În relativă apropiere cu intersecția de la Bistricioara, se află intersecția DN 15 de la Poiana Larguluicu DN15B de la Târgu Neamț și DN17B de la Vatra Dornei. În continuare DN15 se îndreaptă spre Toplița. În arealul și vecinătatea Durăului se află numeroase obiective de interes turistic, istoric și cultural: Durău este o stațiune cu Bioclimat tonic-stimulent ce funcționează tot timpul anului. În stațiune există patru hoteluri
Durău, Neamț () [Corola-website/Science/301632_a_302961]
-
Bistrețu, Devesel (reședința), Dunărea Mică, Scăpău și Tismana. Devesel provine probabil din slavă (sârbă) = "devet selo" = nouă sate. Etimologia este susținută de existența unui număr de nouă sate/cătune: Mileni, Bistrețu, Chilia, Tismana, Batoți, Dunărea Mică, Scăpău, Securicea (Atârnați) și vatra comunei — Devesel. O altă ipoteză ar fi proveniența din traco-illiră = (a) devesi = a risipi, a dispărea; derivat — deveseală. Comuna Devesel este situată în partea de sud-vest a județului Mehedinți, pe malul stâng al Dunării, în partea de sud-vest a orașului
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
fortificațiile construite la sfârșitul secolului al III-lea pe malul stâng al Dunării foarte aproape de apă. Din acest motiv, după părăsire, aceste fortificații au fost distruse de apele Dunării. Este vorba de fortificații aflate în zona Batoți -Tismana în apropierea vetrei actuale ale satului Batoți. Potrivit afirmației istoricului D. Tudor, cetatea se află situată pe marginea Dunării la 2 km mai jos de satul Batoți pe locul numit Cetățuia ce era legata funcțional de Cetatea Hinova situată tot la Dunăre pe
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
că ar fi de origine grecească și ar veni de la cuvântul Batoi care însemna vale sat, „care este așezat la vale”. Alta versiune susține că în zona ar fi existat o instalație de afumat, care ar fi funcționat pe actuala vatră a satului Tismana. Batogul fiind peștele cel mai potrivit pentru afumat ca mărime și gust, și probabil de la Batog - Batoci - Batoți a rămas numele de Batoți. O altă părere este legată de desele încăierări dintre locuitorii acestui sat, locuitorii satului
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, și a revenit la județul Prahova, reînființat. Singurul obiectiv din comuna Adunați inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova este situl arheologic din vatra satului Adunați, unde s-au găsit vestigii din neolitic. Localitatea Adunați se înscrie între localitățile cu funcțiune dominant agricolă, suprafața terenului agicol fiind de 1489,11 ha (65% din suprafața comunei). Ca activitate predominantă este pomicultura. În cadrul suprafeței agricole ponderea
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]