8,649 matches
-
membru al PMUEM. Pe 29 octombrie 2011, Victor Stepaniuc împreună cu Grigore Cușnir au pus bazele Partidului Popular Socialist din Moldova (PPSM), la congresul de constituire participând aproximativ 250 de delegați din 24 de raioane ale republicii. În calitate de istoric, deputat și viceprim-ministru, a promovat ideea renunțării la istoria românilor ca obiect de studiu în școală și introducerea a noi manuale de istorie, care reflectau altfel istoria națională a Moldovei. Concepția acestuia, bazată pe moldovenism, se referă la faptul că moldovenii având o
Victor Stepaniuc () [Corola-website/Science/306778_a_308107]
-
Valentin Victor Mejinschi (n. 24 ianuarie 1967, satul Corotna, raionul Slobozia, Transnistria) este un general de poliție din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de ministru al afacerilor interne (31 martie - 21 octombrie 2008) și de viceprim-ministru al Republicii Moldova (21 octombrie 2008 - 10 iunie 2009). Valentin Victor Mejinschi s-a născut la data de 24 ianuarie 1967 în satul Corotna (raionul Slobozia). A absolvit școala medie din satul natal în anul 1984, după care timp de doi
Valentin Mejinschi () [Corola-website/Science/307785_a_309114]
-
2008, a fost numit în funcția de ministru al afacerilor interne. La data de 21 octombrie 2008, președintele Vladimir Voronin a anunțat în timpul ședinței Comisiei naționale pentru integrare europeană că l-a numit pe generalul Valentin Mejinschi în funcția de viceprim-ministru pe probleme de corupție și combatere a migrației și traficului de ființe umane, eliberându-l din cea de ministru al afacerilor interne . A îndeplinit aceste funcții până la 10 iunie 2009, când s-a format un nou guvern. Vladimir Mejinschi este
Valentin Mejinschi () [Corola-website/Science/307785_a_309114]
-
(n. 26 septembrie 1913, Tisău, județul Buzău - d. 12 decembrie 1993, Budapesta) a fost un comunist român. A fost deputat în Marea Adunare Națională (MAN) între 1946-1948, președinte al MAN (28 decembrie 1949 - 26 ianuarie 1950), viceprim-ministru (18 martie 1961 - 27 iulie 1965 și 9 decembrie 1967 - 26 aprilie 1968). S-a născut în localitatea Tisău în 1913, a lucrat ca muncitor feroviar. În 1930, a intrat în Partidul Comunist. A participat, din 1931, la mișcările greviste
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951), prim-vicepreședinte și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1954-1965). În anul 1953 a fost numit șeful comisiei de partid care s-a ocupat de cercetarea cazului Anei Pauker. În 1957, Alexandru Moghioroș, pe atunci viceprim-ministru în Guvernul Chivu Stoica (2) și responsabil cu agricultura, a ținut un discurs în care a afirmat că: "„Vacilor le sunt mâncate coarnele de cai"". Cu această „metaforă”, Moghioroș voia să explice că în România nu sunt suficiente taurine, pentru că
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
Partidului Democrat. Numele fetei, Ana, a fost dat în onoarea Anei Pauker. Ana Trofin a nascut doua fete Oana si Eliza. Eugenia a decedat in anul 2009. A fost membru al CC al PMR, prim-secretar al CC al UTM, viceprim-ministru. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost membru (1955-1984) și secretar al CC al PCR (1965-1972), membru al Consiliului Politic Executiv (1969-1984), prim-secretar al CC al
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost membru (1955-1984) și secretar al CC al PCR (1965-1972), membru al Consiliului Politic Executiv (1969-1984), prim-secretar al CC al UTM (1956-1964), ministru al Comerțului Interior și viceprim-ministru al guvernului (1972-1974), președinte al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (1973-1974), prim-secretar al județului Brașov (1974-1977), ministru al Economiei Forestiere și Materialelor de Construcție (1977-1978), ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei (1978-1981), președinte al Consiliului de coordonare a dezvoltării
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
funcții importante, precum: prim-secretar al Comitetului Regional Iași (1962), președinte al Comitetului de Stat de Radiodifuziune și Televiziune (1966-1968). În 29 iulie 1971 a fost numit în funcția de prim-adjunct al ministrului învățământului (1971-1974), ambasador în Iugoslavia (1974-1978), viceprim-ministru în Guvernul Manea Mănescu (2) (7 martie 1978-1 februarie 1979), prim-secretar al Comitetului PCR Prahova (1982-1987) ș.a. După Revoluția Română din 1989, Virgil Cazacu a fost numit vicepreședinte al Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești (UCECOM).
Virgil Cazacu () [Corola-website/Science/308336_a_309665]
-
Biroului Permanent al Comitetului Executiv și vicepreședinte al Consiliului de Stat. După 1948, a fost anchetat și ținut în arest la domiciliu pentru scurtă vreme în anii ’50, apoi a devenit ministru al comerțului, membru al Comitetului Central din 1960, viceprim-ministru și un membru foarte influent al cercului de intimi ai lui Ceaușescu. Ales în structurile de vârf ale partidului în 1965, a ținut să-și păstreze privilegiile și a participat la crearea cultului lui Ceaușescu. În particular, printre prietenii săi
Gogu Rădulescu () [Corola-website/Science/308334_a_309663]
-
mai 1968 - 24 aprilie 1972) și ministru de interne (24 aprilie 1972 - 17 martie 1973). Revine apoi în activitatea politică ca prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Dâmbovița (1974-1977), viceprim-ministru al Guvernului (26 ianuarie 1977 - 7 martie 1978), ministru secretar de stat la Ministerul Construcțiilor Industriale (7 martie 1978 - 16 martie 1981), ministru secretar de stat la Ministerul Industriei Chimice (16 martie - 25 august 1981), ministru, șeful Departamentului pentru Construcții
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
(n. 25 iulie 1932, Stoina, Gorj - d. iulie 2012, București) a fost un demnitar comunist român. A fost membru al CPEX al PCR și viceprim-ministru. A fost responsabilă cu sistemul de sănătate, unde a fost considerată un (în sensul de o) "politruc", ce nu avea o viziune proprie ci mai degrabă impunea linia aberantă a partidului. În 1982-3 a impus medicilor navetiști să-și schimbe
Alexandrina Găinușe () [Corola-website/Science/308374_a_309703]
-
(n. 1931, Valea Mare, județul Vâlcea; d. 21 aprilie 1992, București) a fost un demnitar al regimului comunist din România, specializat în macroeconomie. A fost viceprim-ministru al Guvernului (1982-1986), ministru al afacerilor externe (1986-1989), președinte al Comitetului de Stat al Planificării (1989). Membru al CC al PCR, membru supleant și ulterior membru al CPEX al PCR. După evenimentele din 1989, a fost arestat, judecat și condamnat
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
Cercetări Economice - cât și ca profesor al Facultății de Drept, cariera politică a lui Totu este puternic marcată de personalitatea să, Ioan Totu aflându-se, nu de puține ori, în contradicție cu Nicolae Ceaușescu. De altfel, eliberarea din funcția de viceprim-ministru, în 1986, se produce pe fondul divergențelor între Ceaușescu și Totu, acesta din urmă, în calitate de coordonator al instituțiilor financiare din România, fiind un adversar declarat al acelerarii ritmului de rambursare a datoriei externe a României, accelerare pe care o consideră
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
susținere pentru Negoițescu de la colegi de breaslă, pe care a și reușit să-i adune la Uniunea Scriitorilor în semn de protest pentru arestarea lui Negoițescu. Apoi a intervenit direct la Cornel Burtică, secretar al Comitetului Central al PCR și viceprim-ministru, cu care avea o relație apropiată.
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
Internaționale din Moldova (2001). Mircea Snegur este căsătorit cu Georgeta Snegur și împreună au doi copii: un fiu pe nume Vitalie și o fiică, Natalia Gherman, o diplomată care din 2013 este Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene și viceprim-ministru al Republicii Moldova și fostă ambasadoare a Moldovei în Austria, Suedia, Norvegia și Finlanda. Interviuri
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
poporului din URSS. În anii 1992-1995, deține funcția de vicedirector general al Societății FRCE "Moldova Exim". În perioada 1995-1997, deține funcția de director general al Departamentului relații economice externe al Ministerului Economiei. În februarie 1997 este numit în funcția de viceprim-ministru al Economiei și Reformelor, director general al Departamentului relații economice externe, iar în iulie 1998 - prim viceprim-ministru al economiei și reformelor. A fost desemnat candidat la funcția de premier la 15 decembrie 1999. La data de 21 decembrie 1999, Dumitru
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
perioada 1995-1997, deține funcția de director general al Departamentului relații economice externe al Ministerului Economiei. În februarie 1997 este numit în funcția de viceprim-ministru al Economiei și Reformelor, director general al Departamentului relații economice externe, iar în iulie 1998 - prim viceprim-ministru al economiei și reformelor. A fost desemnat candidat la funcția de premier la 15 decembrie 1999. La data de 21 decembrie 1999, Dumitru Braghiș este numit în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. În alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
dintre principalele grupuri financiar-industriale din Republica Moldova la acea vreme. A înființat și condus ulterior banca FinComBank din Chișinău. În martie 1998 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La 22 mai 1998 Ion Sturza a fost numit în funcția de viceprim-ministru și ministru al economiei și reformelor, în Guvernul Republicii Moldova condus de Ion Ciubuc. După aceasta, o bună perioadă de timp a fost președintele Asociației pentru Politică Externă din Moldova (APE). A deținut și funcția de consul onorific al Kazahstanului în
Ion Sturza () [Corola-website/Science/302535_a_303864]
-
31 octombrie 1961, în Telenești, RSS Moldovenească) este un politician din Republica Moldova. A îndeplinit, vreme de mai mulți ani, funcția de președinte al Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova. A fost vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova între 1998-2001 și 2005-2009; și viceprim-ministru al Republicii Moldova (iunie - septembrie 2009). s-a născut la data de 31 octombrie 1961 în Telenești, RSS Moldovenească, URSS. După absolvirea studiilor medii la școala N1 din Chișinău (actualmente liceul „Gheorghe Asachi”), a urmat cursurile Facultății de Jurnalism a Universității
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
8 aprilie 2005 este ales în funcția de Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. Partidul condus de el nu a mai intrat în Parlament după alegerile din aprilie și iulie 2009. La data de 16 iunie 2009 este numit in funcția de viceprim-ministru, prin decretul Președintelui Republicii Moldova. A demisionat din funcția la 14 septembrie 2009. Din anul 2012 deține funcția de președinte al "Universității Populare". În prezent, Iurie Roșca se poziționează în calitate de un adept al tradiționalismului, doctrinei conservatoare, euroscepticismului, naționalismului economic și antiglobalismului
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
îndeplinește funcțiile de șef al Secției prețuri (1976-1979), economist principal în Direcția planificare economică (1979-1980), din nou șef al Secției prețuri (1980-1984), șef al Secției de finanțe (1984-1988) și director administrativ-economic, șef al Direcției economice (1988-1990). A ocupat funcția de viceprim-ministru, ministru al finanțelor în cabinetul condus de Mircea Druc (1990-1991). La data de 28 mai 1991, a fost numit în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. Principala problemă cu care a fost confruntat în calitate de prim-ministru a fost soluționarea conflictului
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
a Conducătorului, Ion Antonescu s-a obligat să elimine cu totul pe evrei din România: „Nimeni și nimic nu mă va împiedica, atâta timp cât voi trăi, de a împlini opera de purificare” . La ședința cabinetului din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe în guvernul Ion Antonescu s-a adresat miniștrilor: „Curățirea terenului” era numele de cod folosit de regimul Ion Antonescu pentru sintagma germană „soluția finală”. Ordinul de "curățirea terenului", de exterminare a unei părți a evreilor din
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
alte îndatoriri constituționale. Este un membru al Consiliului Suprem de Apărare. Reședința oficială a Președintelui este în Cetinje. (în muntenegreană, "Vlada Crne Gore") este ramura executivă a puterii de stat din Muntenegru. Guvernul este condus de , și este format din viceprim-miniștri și miniștri. (în muntenegreană, "Skupština Crne Gore") este un organism unicameral legislativ. El adoptă legile, ratifică tratatele internaționale, aprobă prim-ministrul, miniștrii și judecătorii tuturor instanțelor, adoptă bugetul și îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Constituție. Parlamentul poate acorda un vot
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
de Tribunalul Poporului din București, condamnat la moarte pentru crime de război și executat la 1 iunie 1946 la Închisoarea Jilava, împreună cu Ion Antonescu, Constantin Z. Vasiliu și Gheorghe Alexianu. În ședința din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, ca viceprim-ministrul și ministrul de externe Mihai Antonescu, s-a adresat miniștrilor: "„Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici... Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiționaliști care mai pot fi printre
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
dar în cele din urmă , după negocieri secrete, a revenit în guvernul Eshkol ca ministru al agriculturii, „pentru a preveni instabilitatea”. Peres a rămas ministru adjunct la apărare. În afara lui Abba Eban, care a fost numit ministru de externe și viceprim-ministru, tinerii din jurul lui Ben Gurion, și-au pierdut influență, odată cu retragerea din sfera de decizii a conducătorului lor. Activismul politic, care îi caracteriza pe Ben Gurion, Peres și Dayan, părea opus spiritului noului cabinet și tonului politicii lui Levi Eshkol
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]