8,642 matches
-
desprins de zei, trecând alături de Iisus. Sf. Benedict, fondatorul ordinului benedictinilor, arătând învierea unui călugăr, într-o frescă din 1387 de Spinello Aretino. Sf. Benedict încuraja călugării să aibă grijă de bolnavi, dar a interzis studiul medicinei deoarece credea că vindecările sunt posibile doar prin intervenție divină. Primii germani creștinați au fost vizigoții de la marginea Imperiului Roman. Wulfila (310 - 383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Mânăstirea Monte Casino (529) sunt învățați și poligloți. Ei traduc în latină din limbile greacă, arabă, ebraică și pun baza, după modelul bizantin, unui Spital complex cu spații de cultivare a plantelor medicinale și școală de inițiere în arta vindecării, devenind centru de pelerinaj și tămăduire. Ulterior apar și alte spitale pe lângă mânăstiri și catedrale, ca cel din Paris „Hôtel Dieu“ (829) sau cel al Mânăstirii Cluny, cu 28 de paturi. Ca și în Bizanț, aceste spitale aveau și orfelinate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Tirol și ca cercetător prin ateliere și alte locuri de muncă, Paracelsus a observat că muncitorii sufereau de maladii profesionale. Alți medici l-au confirmat ulterior (sec. XVII). După el „natura“ este cartea deschisă în care se află soluțiile vindecărilor. în studiul său asupra epilepsiei, gutei, tulburărilor metabolice, edemelor, reumatismelor, sifilisului, el afirmă că bolile sunt dezechilibre, dezarmonii ale ordinii chimice din organism, care este format din „vapori condensați“. Paracelsus susține că și că Patolog prin dotație și intuiție, prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și biologie. El face disecții pe animale, descoperă actul reflex care, mai târziu prin Pavlov (1849 - 1938), va duce la conturarea reflexologiei, și afirmă convingerea că valențele medicinei, pe lângă vindecarea și prevenirea îmbolnăvirilor, îi vor face pe oameni mai umani. Pentru el sângele își are centrala în inimă, de unde ajunge în plămâni. Filosofia sa expusă în Traité de l’Homme (1648) este dualistă: trupul e distinct de sufletul cugetător, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Leyda (sudul Olandei). Desigur nu sunt cu opt sute de paturi ca cel islamic din Cairo (1281), dar sunt pe structura spitalelor bizantino-arabe, cu secții, pe sexe și pe afecțiuni, cu farmacii, biblioteci, medici și personal auxiliar. Acestea erau instituții de vindecare dar și de învățare, așa cum le gândise și marele medic nestorian Gabriel (sec. VII - VIII) cunoscut în lumea arabă cu numele Jabrail Ibn Bakhtisthan, ctitor al primului Spital din Damasc, atestat documentar, sub dinastia islamică a Omeyyazilor. Dacă prin Nestorienii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
componentelor și invers, stimulează anatomiștii secolului să mute accentul de pe descriptiv pe funcțional și, împreună să epuizeze cercetarea, completând cunoașterea. Rezultatele sunt impresionante și benefice pentru epidemiologie, terapeutică, nosologie (studiul clasificării și definirii maladiilor). Numărul specialiștilor se amplifică. șansele de vindecare cresc. Severino realizează traheotomia (1610); Aselli descoperă vasele limfatice și descrie al doilea sistem circulator, limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii limfatici (1655); Malpighi descrie capilarele (1661) și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca teoretician și clinician. Ilustrându-și principiul că „Arta medicinei se învață deplin practicând-o“, devine un „Hippocrat al Angliei“, care întârzie la patul bolnavului aflând și notând cauzele, circumstanțele, manifestările, antecedentele bolii precum și capacitatea de rezistență și participare la vindecare a bolnavului. Sydenham observă direct, analizează, compară, folosește studiul și experiența și fixează diagnosticul, prescriind, administrând leacurile. Lumea îl numește un nou Hippocrat și în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
participare la vindecare a bolnavului. Sydenham observă direct, analizează, compară, folosește studiul și experiența și fixează diagnosticul, prescriind, administrând leacurile. Lumea îl numește un nou Hippocrat și în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt numeroase: pneumonia, guta, gripa, litiaza biliară, rujeola, boli metabolice, boli infecțioase, nervoase etc., distingând în epidemiologia sa maladiile cronice de cele acute. Sydenham crede că, în general, maladiile au cauze exterioare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
își avea suferințele sale, recomandă quinquina, substanța laudanum(Tinctura opii crocata, cunoscută sub denumirea de Laudanum liquidum Sydenhami), dar și dietă în boli de ficat, stomac, intestine; aerul și alimentația în tuberculoză. în 1666, publică Methodus cweandi febris (Metode de vindecare a febrelor). După nouă ani scoate Observationes medicae (Observații medicale). La Londra îi apar în 1685, Tratatele de podagră și hidropie (Tractatus de Podagra et Hidropie), și Opera completă (Opera Universa). Postum va apărea o culegere de studii: Practica doctorului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
integrale a organismului uman care, trebuie readus la starea anterioară prin autovitalism. Terapeuții secolului XIX vor evalua această teorie a semnalelor premonitoare. Desigur că Stahl are critici, între care mai activi sunt senzualiștii englezi, ca neuropatologul William Cullen, care în vindecare, pune accent pe resursele nervoase, pe stimularea lor. Dar Stahl are și discipoli. John Brown (1735 - 1788) susține că excitabilitatea sistemului nervos răspunde la stimulii exteriori și interni care, în funcție de intensitate, pot produce „boli stenice“ și „astenice“, ținând seamă și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o realizare de seamă e în măsură să fixeze în istoria medicinei numele unui medic. Așa este cazul medicului James Lind (1716 - 1794) care, atunci când scorbutul făcea ravagii printre marinari pe vapoare și în porturi, a avut ideea tratării și vindecării acestei boli cu suc de lămâie (vitamină C), în termenii de azi, pe cale naturală. Tot astfel un alt domeniu, statistica sanitară fixează numele lui Gottfried Achenwall (1719 - 1772). Contribuția acestei idei la cunoașterea, localizarea și evaluarea bolnavilor este incontestabilă și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea și prelungirea vieții, asigurarea progresului medical. Marile întreprinderi industriale sunt probe ale dezvoltării economice. O clasă socială nobilimea a ieșit de pe scena istoriei, alta burghezia își joacă foarte activ rolul. Orașele se extind cu tot mai multe cartiere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolile inimii, organelor abdominale, peritoneului, dar mai ales maladiile pulmonare: infarctul pulmonar, pleurezie, emfizem, edem pulmonar, astm, pneumonie, gangrenă, pneumotorax, ftizia. Duce mai departe rezultatele colaborării sale cu colegul Bayle, descrie semne fizice, simptome, căi de prevenire și metode de vindecare. Nosologia sa e dusă până spre detalii. Orientarea generală ca și metodologia introduse de Laënnec s-au impus timpului ca valabile până astăzi. Prin observații, analize, analogii exacte Laënnec a făcut din clinică un domeniu de metode precise de investigație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
intrat în legendă. Urmașul său, Georges Dieulafoy (1839 - 1911) după studenție ajunge intern, pe lângă Trousseau. Teza asupra morții inopinate în febra tifoidă are ecou. Renumele său crește odată cu inventarea aparatului de toracenteză care îi poartă numele și are utilizare în vindecarea pleureziilor interlobare și ale marii cavități pleurale. Ca novator în semiologia clinică, Dieulafoy pune accent pe urgența medico-chirurgicală. Ca și Trousseau el onorează strălucitor clinica din Hôtel Dieu și catedra de profesor în amfiteatrul care poartă numele predecesorului și maestrului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Seth. Isis, sora ei, s-a atașat de copil, l-a salvat și l-a adoptat. Isis este o zeiță arhaică, predinastică, este ocrotitoarea căsătoriei, armoniei familiale, a fidelității, este protectoarea magiei și tămăduirii, ea însăși practicând magia și arta vindecării. Isis cumulează și atributele unor zeițe străine precum Ishtar și Ashtarte. Este sora și soția lui Osiris, fiica zeului Geb, mama lui Horus. La începutul lumii, frații se căsătoreau cu surorile lor. Isis și Osiris se iubeau cu pasiune. Ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
frotiul PAP. Riscul mortalității prin cancer cervical la populația neexaminată poate fi de 10 ori mai mare. Screening-ul trebuie început la debutul vieții sexuale sau la 18 ani, iar femeile cu risc crescut trebuie examinate o dată pe an. Procentul de vindecare în stadiul I ajunge la 85%-90% din paciente, pentru ca în stadiul IV (cel mai avansat) să se reducă la 5-15% [6, 2]. Pe ansamblul eșantionului supus cercetării semnalăm că de testul citologic PAP beneficiaseră în ultimii 2 ani doar
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
bacteriostatic. c. Imunoglobulinele A au rol în apărarea antimicrobiană specifică la nivelul mucoasei bucale. d. Muramidaza (lizozimul) descompune capsula glicozidică a unor bacterii (stafilococ, streptococ), determinând distrugerea lor. e. Factorul de creștere epidermic stimulează erupția dentară, calcifierea precoce a incisivilor, vindecarea mucoasei după escoriații sau ulcerații. f. Aglutinogenii sistemului ABO sunt prezenți în salivă la aproximativ 80% din populație. g. Mucusul este un produs în special de glandele sublinguale și submaxilare; determină vâscozitatea salivei, participă la formarea bolului alimentar și protecția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
o citokină care țintește precursorii hematiilor din măduva roșie hematogenă. Numită și hemopoietin, este produsă de către rinichi și în mici cantități, de către ficat. Pe lângă funcția de reglare a eritropoezei, mai are și alte funcții biologice, de exemplu în procesele de vindecare sau în răspunsul cerebral la leziunile neuronale. Eritropoetina este o moleculă glicoproteică alcătuită din 165 de aminoacizi și patru grupări glucidice. Aproximativ 60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mitică și care o sustrage de la schematizarea ce ar face din ea o figură divină angajată mereu Într-un domeniu bine definit. Bastetxe "Bastet" este zeița bucuriei și a dansului, dar este și divinitatea ai cărei preoți sunt specializați În vindecarea mușcăturilor veninoase; exemplele pot continua În ceea ce privește examinarea valorilor pe care le are orice ființă. Un alt grup de divinități este legat - unele de la origine, altele În timpul procesului de dezvoltare a personalității lor - de lumea de dincolo. Este vorba despre zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va rămâne tipică pentru magia egipteană din toată perioada clasică. Medicii și magii acționează În armonie și se sprijină pe structura organizatorică a templului. La Kahun am semnalat prezența unor texte medicale și veterinare (printre care și o rețetă pentru vindecarea peștilor, probabil a celor sacri), iar printre fragmentele medicale se afla cel puțin o formulă magică. O culegere interesantă de formule pentru „mame și copil”1, numită astfel după conținutul ei, oferă o idee destul de clară despre felul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătoarea solemnă a Anului Nou (akștu), În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca zeu al Înțelepciunii, al sfatului, al magiei și al vindecărilor. În această calitate este adesea venerat și invocat. Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe "Marduk" era ßarpanștu(m), „Cea care strălucește ca argintul”. Emblema sa este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1997, pp. 52 sqq.) sunt folosit de cele mai multe ori păpușile făcute din argilă, aluat, grăsime sau ceară, animale domestice sau sălbatice (boi, țapi, porci, șoareci, păsări, pești etc.). În schimb, folosirea de substitute umane este destul de rară: În rugăciunea pentru vindecarea prințesei Gașșuliyawiya (Tischler, 1981), este prezentată ca substitut Lelwanixe "Lelwani", o femeie „pură”, „strălucitoare”, „albă”; iar Într-un ritual de substituire regală (Kümmel, 1967), despre care avem două versiuni, este folosit un prizonier de război - după ce acesta este identificat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi/aumaxe "Rapi/auma", sunt investiți de cei vii cu o serie de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare celor care Îi interpelează ritualic. Mitul lui Baalxe "Baal" și al lui Motxe "Mot" a fost citit cu precădere În cheie exclusiv naturalistă: vara, ploaia dispare și natura pare pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau cel care cerea sfatul, dormind În sanctuarul zeității sau al eroului, putea primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație, enkòimesis, care puteau fi și vindecătoare când de la zeitate se așteptau Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică divinatorie greacă, și oracolul, din latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel care Îl consulta la condiția lui originară, permițând deci intervenția divinității. Însă dacă la Patras, În Ahaia, o oglindă coborâtă cu ajutorul unei sfori subțiri până la suprafața unui izvor aflat la baza templului Demetrei arăta numai destinul pacientului, moartea sau vindecarea lui (Pausanias, VII, 21, 12), În altă parte acțiunea divină Își exprima Întreaga ei putere, răsturnând situația de criză produsă de boală. De aceea, era inevitabil ca mulțimile, mai ales atunci când ciuma izbucnită la Atenaxe "Atena" În 429 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]