87,233 matches
-
(n. 27 martie 1893, Tecuci - d. 18 martie 1976, București) a fost un jurist, avocat, profesor universitar de drept penal, autor de lucrări de drept, membru corespondent al Academiei Române și politician român. A absolvit gimnaziul din Tecuci, în anul 1908. A urmat liceul Unirea din Focșani, la ambele secții, reală și modernă, obținând două diplome
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
1929 ca docent universitar, în specialitatea drept și procedură penală la aceeași facultate. Confirmat în 1930 de Ministerul Instrucțiunii. Doctor docent în anul 1968 și profesor doctor docent în 1968. Începând din anul 1915 și până în 1948, a activat ca avocat, făcând parte din baroul de Ilfov. A fost ales de trei ori membru al Consiliului de ordine al Baroului de Ilfov (1927-1934). A pledat, între altele, în procesele: contingentării; pașapoartelor; fraudelor de la Casa Muncii C. F. R.; fraudelor cu terenurile petroliere; spirtului
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române. s-a născut în 1904 la Rădăuți,județul Suceava, pe atunci parte a ducatului Bucovinei din cadrul Imperiului Austro-Ungar, în familia avocatului evreu dr.Michael Menkes. În anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
durata de patru ani a studiului, în anii 1862-1866. La 17 iulie 1866 a acestui an îi scria din Sarasău fratelui său Victor, viitorul mitropolit al Blajului, că și-a încheiat cursurile facultății de drept și a obținut diploma de avocat. În anii în care studiază dreptul, Universitatea din Pesta era frecventată de mulți alți tineri români. În 1861 numărul lor ajunsese la 34 și era în continuă creștere, ceea ce explică înființarea unei catedre de limbă română, al cărei șef de
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
în 1905, la retragerea sa din învațămînt, a fost titularul catedrei de astronomie și geodezie a Universității ieșene. s-a căsătorit în 1867 cu Aspazia Stamati-Ciurea, nepoată a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea, soră cu dr. Ioan Ciurea din Iași. Nepotul său, avocatul Sergiu-Andrei Culianu, a fost căsătorit cu Elena Bogdan (1907-2000), fiica profesorului Petru Bogdan, chimist, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din aceasta căsătorie au rezultat doi copii: Tereza Culianu (căsătorită Petrescu) și Ioan Petru
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
1864 la Fălticeni, învață la școala sătească din Rădăuți, urmând clasele primare și gimnaziul la Fălticeni, de unde trece apoi la Institutele Unite din Iași, de unde își ia bacalaureatul. Licențiat în Drept la Universitatea din Iași; magistrat până în 1903 iar apoi avocat la Fălticeni. A fost Prefect al județului Suceava și Primar al orașului Fălticeni. Ales membru corespondent al Academiei Române (1915); Doctor Honoris Causa de la Universitatea din Cernăuți; Senator Legionar. În 1892 a fondat revista de folclor "Șezătoarea", care a apărut regulat
Arthur Gorovei () [Corola-website/Science/307226_a_308555]
-
(Hodoșiu) (n. 20 octombrie 1829, Bandu de Câmpie, Mureș - d. 28 noiembrie/9 decembrie 1880, Sibiu) a fost un istoric și om politic român, avocat, publicist, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost unul dintre fruntașii mișcării naționale a românilor transilvăneni. A fost căsătorit cu Ana Balint, fiica lui Simion Balint (n. 1810 - d. 1880), descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
funcția de primar al municipiului Iași în perioada 1914-1916. De asemenea, a deținut funcția de ministru în mai multe guverne liberale. Gheorghe Gh. Mârzescu s-a născut la data de 4 iulie 1876 în orașul Iași, fiind fiul cunoscutului profesor, avocat și om politic Gheorghe Mârzescu (1834-1901). A urmat liceul și o parte din Facultatea de Drept în orașul natal, finalizându-și studiile universitare în anul 1897 la București, obținând licența în drept cu teza "Condițiunea juridică a străinilor în România
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
numit în funcția de subprefect de Iași. În același an, este ales, pentru prima oară, deputat liberal. În septembrie 1909, Gheorghe Gh. Mârzescu înființează ziarul "Mișcarea", oficios al mișcării liberale ieșene. În paralel cu aceste activități, a lucrat și ca avocat în Iași. Între anii 1914-1916, Gheorghe Gh. Mârzescu a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent colaborator al lui Ion I. C. Brătianu, pe care l-a susținut în toate acțiunile
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. s-a născut la data de 24 septembrie 1827, în comuna Nicorești din județul Galați. A venit în orașul Iași la vârsta de 12 ani, aici efectuându-și studiile liceale și universitare, devenind avocat. Grație culturii și inteligenței sale, Scarlat Pastia a avut acces la cele mai înalte demnități politice. Din veniturile obținute ca avocat, Scarlat Pastia a deținut un hotel reprezentativ pentru Iași și mai multe magazine în Piața Unirii și pe străzile
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
Galați. A venit în orașul Iași la vârsta de 12 ani, aici efectuându-și studiile liceale și universitare, devenind avocat. Grație culturii și inteligenței sale, Scarlat Pastia a avut acces la cele mai înalte demnități politice. Din veniturile obținute ca avocat, Scarlat Pastia a deținut un hotel reprezentativ pentru Iași și mai multe magazine în Piața Unirii și pe străzile Arcu și Lăpușneanu. Deși magazinele îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
Saint-Tropez"), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate. Părinții săi, Carlos Luis de Funès de Galarza (de profesie avocat) și Leonor Soto Reguera, s-au mutat din Sevilla, Spania, în Franța în anul 1904, după ce familiile lor s-au opus căsătoriei. Louis s-a născut la Courbevoie, o suburbie a Parisului. După ce și-a terminat studiile la Paris, el
Louis de Funès () [Corola-website/Science/308562_a_309891]
-
și a cântat în localuri, talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum "Prostănacul" ("Le Corniaud") și "Marele restaurant" ("Le Grand Restaurant"). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1875-1934), era avocat și apoi s-a făcut bijutier. Mama sa, Leonor Soto Reguera (1879-1957), era casnică, fata unui notar din Ortigueira (La Coruña), unde de altfel, sunt îngropați amândoi. Louis s-a căsătorit prima dată în Saint-Étienne pe 27 aprilie 1936 cu
Louis de Funès () [Corola-website/Science/308562_a_309891]
-
venit pe lume sora lui John, Martha. Bluefield, un oraș mic într-o zonă geografică destul de izolată, în Munții Apalași, nu avea o comunitate de oameni de știință sau cu înaltă tehnologie. Era un centru al oamenilor de afaceri și avocaților, care-și datorau existența șinelor de cale ferată și terenurilor carbonifere din partea vestică a Virginiei de Vest. A fost evident încă din fragedă copilărie că îi place să lucreze independent, deseori fiind surprins jucându-se singur. Și asta nu pentru că
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
1979, 1980, 1983, 1985, 1987), Premiul Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori ANUC (1992), Premiul revistei "Actualitatea muzicală", Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (2000), Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2007). Pascal este fiul avocatului Aurelian Bentoiu; este fratele scriitoarei Marta Cozmin și cumnatul scriitorului Alexandru Miran. A fost căsătorit cu scriitoarea Annie Bentoiu. Fiica lor este soprana și profesoara Ioana Bentoiu, stabilită în Elveția. Pentru următoarele piese de teatru: precum și pentru alte piese, de
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
stil lejer și precis,treceau în revistă pentru cititorul de limba rusă evenimentele vieții culturale din Italia dintre anii 1898-1901. În anul 1901 Jabotinski a revenit la Odesa pentru a-și încheia acolo studiile și a-și face stagiul de avocat. El a continuat să publice de două ori pe săptămână articole în „Odesskie Novosti”, care i-au adus curând faima în rândurile intelectualității ruse ca unul din foiletoniștii cei mai talentați din sudul imperiului. În anul 1901 a fost pusă
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“" . La procesul intentat muncitorilor arestați, pe banca apărării s-au aflat avocații socialiști Constantin Titel Petrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Toma Dragu și N.D. Cocea. În timpul procesului, comisarul regal nu a putut aduce dovezi în sprijinul rechizitoriului spre a susține încadrările juridice, decât împotriva agitatorilor comuniști, pe care Curtea Marțială i-a
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
implicat în dezvoltarea orașului în care Edward a copilărit, Columbia, Maryland. De asemenea, împreună cu bunica sa din partea mamei, acesta a fondat Enterprise Foundation, o organizație non-profit care se ocupă de proiecte umanitare în beneficiul persoanelor fără adăpost. Tatăl său, Edward, avocat, a lucrat pentru The Național Trust for Historic Preservation, iar mama sa, Robin, a fost membru fondator și director executiv al aceleiași fundații. Mama sa a murit la 6 martie 1997 de cancer. Edward are un frate și o soră
Edward Norton () [Corola-website/Science/308047_a_309376]
-
și Miguel de Cervantes. În perioada studenției, evoluția sa a oscilat, dar, după ce abandonase Facultatea de Drept din Granada pentru a se instala în Rezidența Studenților din Madrid, s-a întors la Universitatea din Granada și a obținut diploma de avocat. Localizarea meridională a Granadei, care încă păstra vie moștenirea maură, folclorul și caracterul rural, au lăsat urme vizibile în creația lui Lorca, în care se îmbină proza cu romanțele. Don Fernando de los Ríos a fost cel care l-a
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
activitatea sa pedagogica și pentru rezultatele elevilor săi. După venirea comuniștilor la putere a fost scos complet din viața publică, fiind considerat „dușman al poporului”. I s-a retras pensia, dreptul de a pregăti sportivi sau de a lucra ca avocat, si chiar dreptul de a se apropia de stadionul construit de autorități în cinstea triumfului sau.
Ștefan Somodi () [Corola-website/Science/308155_a_309484]
-
de Germania, apoi s-a impus în fața Poloniei, dar a fost zdrobită de Italia în finală, obținând argintul. La Jocurile Olimpice Scarlat a fost învinsă în tabloul de 16 de sud-coreeana Nam Hyun-hee. În iunie 2005 Scarlat s-a căsătorit cu avocatul Marius Bârlădeanu. Câteva luni mai târziu, la Campionatul Mondial de la Leipzig s-a oprit în tabloul de 16 în fața chinezoaicei Huang Jialing. La proba pe echipe România a trecut de Italia și de Ungaria, dar a fost învinsă la o
Roxana Scarlat () [Corola-website/Science/308165_a_309494]
-
ul este o ideologie tradițională românească, întemeiată în 1890 de avocatul și jurnalistul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiționaliste care au debutat cu Junimismul anilor 1860 și Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
de luptă antibolșevică și pro-germană, numită "Valurile Dunării". La 27 mai 1946, organele Securității au făcut o descindere la domiciliul său, dar nu a fost prins. Fiind urmărit, el s-a ascuns și și-a schimbat numele în cel de avocat Ioan Popa. Generalul rus Susaicov a cerut punerea sa sub acuzație pentru crime de război. Era acuzat că a condus acțiunile de luptă pe mare împotriva flotei URSS, că nu a atacat flota germană la Constanța până la venirea trupelor sovietice
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul inginerului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-au grupat ofițerii Ștefan Eftimie, Matei Toma, Dumitru Condeescu și avocatul Puiu Polizu, formându-se Comitetul Mișcării Rezistenței Românești în casa din strada Toamnei nr.104, a doamnei Irina Romanov. La 10 februarie 1948, Macellariu i-a trimis o scrisoare generalului Nicolae Rădescu, aflat în S.U.A. (prin intermediul colonelului american Lowel), în
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
de 15 august 1949, generalul a fost ridicat de la domiciulul său din Bacău, fiind învinuit, inițial, că ar fi avut legături cu membrii fostului Partid Național Țărănesc. După cercetări s-a dovedit că în realitate cel implicat era fiul său, avocatul Constantin Constantinescu, generalul fiind eliberat la data de 1 septembrie 1949, cu obligația de a nu divulga locația în care a fost reținut. A fost din nou arestat, preventiv, la 19 septembrie 1951 și închis la penitenciarul Văcărești. Arestarea sa
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]