85,183 matches
-
Compozitorilor Dramatici din Franța pentru întreaga activitate; Premiul De Literatură Europeană „Jean Monnet”, acordat în 2016 pentru romanul „Negustorul de începuturi de roman” (Editura Jacqueline Chambon Actes Sud). În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie (cel mai recent în 2015), Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române, Premiul special UNITER pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan (2016). Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 30 de limbi. Unele dintre piesele sale au fost
Matei Vișniec prezintă conferința Festivalul de la Avignon, capitala mondială a teatrului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105880_a_107172]
-
pe care domnia sa o construiește performant în cadrul acestei prime școli de artă românești. La Iași sunt acasă între colegi, artiști și personalități culturale de marcă. Am început anul cu o lansare de carte. Editura Junimea, prin directorul ei, poetul și scriitorul Lucian Vasiliu, a inaugurat colecția Colocvialia cu volumul Alexa Visarion sau Destinul vocației, conceput și structurat de Elena Saulea. Lansarea a avut loc în aula Bibliotecii Centrale „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Am avut onoarea ca în deschiderea
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
Alexa Visarion, realizat de Ionel Nicolaev. Audiența de aleasă noblețe a desăvârșit seara în acest loc de rezonanță culturală din capitala Moldovei care prin valorile sale este pentru mulți dintre noi Capitala Culturală a României. La invitația președintelui Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași, Maria Spiridon Cassian, am mărturisit gândurile mele în paginile Convorbirilor Literare, iar apoi, Lucian Vasiliu m-a publicat și în revista Scriptor. Scriu cu plăcere, cu emoție, cu încredere... Am avut privilegiul, la invitația directorului general Constantin Chiriac
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
regia și conceptul scenic semnate de Ion Caramitru. Premiera va avea loc în prezența autorului, în aceeași zi Matei Vișniec fiind și invitatul Conferințelor Teatrului Național. Cu aceasta ocazie, de la ora 11.00, în ambianța primitoare a Sălii Mici, binecunoscutul scriitor român, care este de mai mulți ani o voce familiară în spațiul cultural francez, ne va vorbi despre "Festivalul de la Avignon, capitala mondială a teatrului". „Angajare de clovn este o piesă care m-a însoțit ca o stea bună în
Ion Caramitru lansează o nouă provocare în "arena" teatrului: Angajare de clovn! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105887_a_107179]
-
unsprezece ani. Cu concursul lui Chade, Fitz încearcă să o convingă pe Kettricken să schimbe legile în ceea ce-i privește pe pestriți, astfel încât prințul să nu se mai afle în pericol dacă se va afla că e înzestrat cu Har. Scriitorul George R. R. Martin apreciază că „în abundenta literatură fantasy din zilele noastre, cărțile lui Robin Hobb sunt ca diamantele într-o mare de zircon”. În aceeași notă, "SF Site" observă că „deși reprezintă începutul unei noi trilogii [...] acest roman
Misiunea Bufonului () [Corola-website/Science/333916_a_335245]
-
(n. 4 septembrie 1977), Arad) este un cunoscut „” român. A crescut în Baia Mare, oraș aflat în nordul României, unde și-a făcut și debutul în bucătăria profesionistă. Astăzi, este unul dintre cei mai cunoscuți chefi români, gastronom, blogger culinar, scriitor, cunoscut, mai ales, pentru blogul său culinar, situat în primele cele mai vizitate bloguri din România, dar și pentru participarea sa în calitate de jurat la emisiunea cu specific culinar Masterchef difuzată începând cu 2014 pe unul din posturile de televiziune românești
Adrian Hădean () [Corola-website/Science/333934_a_335263]
-
care nu sunt preluate decât câteva personaje: medicul Matei Sântu, Amelica, Iancu Urmatecu și Barbu B. (Bubi) Barbu, care dobândesc aici o pondere neînsemnată. Deși există o oarecare continuitate epică, "Ion Sântu" poate fi citit și ca un roman independent. Scriitorul realizează o frescă socială a începutului secolului al XX-lea, prezentând noile raporturi sociale stabilite ca urmare a creșterii inechităților sociale și formarea intelectualității sub influența noilor mișcări de idei ce au loc în societate. "Ion Sântu" este, în esență
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
dar fiind descrise în detaliu și menționate periodic. Ideea unui roman frescă de epocă datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani „n-aveam încă nici planul romanului, nici viziunea personajului”, dar că „mă obsedă însă numele”. Romanul " Sfârșit de veac în București" a început să fie scris în iarna anului 1935
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
și profund păgubitoare”. Ion Marin Sadoveanu intenționa să scrie și un al treilea volum intitulat " Copacul în flăcări" sau, după alte surse, "Desăvârșirea lui Ion Sântu", dar din acest proiect n-au mai rămas decât titlul și câteva pagini răzlețe. Scriitorul nu era hotărât cu privire la modul în care urma să se desfășoare desăvârșirea spirituală a lui Ion Sântu; într-o primă versiune, personajul urma să adopte credința religioasă, pentru ca într-o versiune ulterioară să fie influențat de gândirea marxistă și să
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
ulterioară să fie influențat de gândirea marxistă și să aibă o evoluție politică înspre stânga radicală. Acțiunea romanului s-ar fi întins până în deceniul patru al secolului al XX-lea. Romanul "Ion Sântu" conține o cantitate importantă de material autobiografic. Scriitorul Ion Marin Sadoveanu s-a născut în anul 1893, în București, ca și Ion Sântu (personajul principal al acestui roman), și a copilărit la Constanța, unde a urmat anii de școală. Tatăl său a fost medic chirurg, ca și Matei
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
stilul elaborat, meticulos și precis de scrierile lui Gustave Flaubert. Criticul literar Eugen Simion găsea unele asemănări cu romanul "Salammbô" (1862) al lui Flaubert, iar însuși I.M. Sadoveanu recunoscând, într-o convorbire din 1963, că stilul său ar datora multe scriitorului francez. Alți critici (Paul Georgescu, Ov.S. Crohmălniceanu) au evidențiat asemănări literare și cu „proza artistă” (kunstprosa) germană, rezultat al lecturilor și traducerilor din Goethe și Thomas Mann. Astfel, Petre Răileanu îl includea pe filiera romanului "Anii de ucenicie ai lui
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Socec din București. Romanul reia tema arivismului din "Ciocoii vechi și noi" (1862) al lui Nicolae Filimon, relatând istoria îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat de apariția și ascensiunea burgheziei românești prin eliminarea treptată a clasei sociale boierești, reconstituind cu precizie și culoare ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Criticii literari au considerat acest roman ca fiind o
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
epic. Cochetarea sa sporadică cu literatura lăsase impresia unei preocupări incidentale. Ideea acestui roman datează de la începutul anilor '30; Ion Marin Sadoveanu a publicat în anii 1932-1933, în "România literară", un ciclu de articole intitulat „Din cărțile lui Ion Sântu”. Scriitorul afirma într-un interviu din 1957 că în acei ani nu avea intenția să scrie un roman, neavând nici măcar viziunea personajului principal, dar că îl obseda numele Ion Sântu pe care-l va purta ulterior nepotul lui Urmatecu. Scrierea acestui
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
că în acei ani nu avea intenția să scrie un roman, neavând nici măcar viziunea personajului principal, dar că îl obseda numele Ion Sântu pe care-l va purta ulterior nepotul lui Urmatecu. Scrierea acestui roman a început, după cum a afirmat scriitorul în februarie 1955, într-o noapte viforoasă de decembrie a anului 1935, după ce fusese povestit de mai multe ori, într-un cerc de prieteni, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole „din cauze din afară de voința autorului”. Scriitorul și-
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
afirmat scriitorul în februarie 1955, într-o noapte viforoasă de decembrie a anului 1935, după ce fusese povestit de mai multe ori, într-un cerc de prieteni, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole „din cauze din afară de voința autorului”. Scriitorul și-a dorit „să rămână credincios înfățișării realităților de atunci, cu ciudățeniile, scăderile și contrazicerile lor, și cu îmbrățișarea largă și critică a întregii înlănțuiri”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Octav Șuluțiu, care l-au inclus printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă, evidențiind calitățile artistice ale prozei lui Ion Marin Sadoveanu tipice celor mai reușite lucrări epice românești. Sfârșit de veac în București" abordează într-o manieră originală un subiect frecvent întâlnit în literatura
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
împiedice. Ion Marin Sadoveanu realizează în acest roman descrieri de locuri și personaje în culori de epocă, creând o frescă a societății bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea unui bal de Anul Nou de la Palatul Regal îi oferă scriitorului ocazia de a portretiza perechea regală formată din regele Carol I și regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat la Ministerul Cultelor și Artelor (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de epocă, creând o frescă a societății bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prezentarea unui bal de Anul Nou de la Palatul Regal îi oferă scriitorului ocazia de a portretiza perechea regală formată din regele Carol I și regina Elisabeta. Scriitorul fusese subsecretar de stat la Ministerul Cultelor și Artelor (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui Carol al II-lea. Astfel, el transmitea într-o scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
al II-lea întruchipează „disciplina și legământul părinților și bunicilor noștri, Țara, trecutul și rostul nostru întreg”, iar cuvântul său „naște o aceeași vibrare în toți și pretutindeni, căci e ca o taină pe care o poartă cu El”. Exprimarea scriitorului este laudativă, slăvindu-l pe „Marele Rege Cărturar”, care „cu talismanul intimei experiențe neîmpiedecată de nici o înălțime, se așează pavăză și călăuză tuturor alor Săi”. Cu toate acestea, Ion Marin Sadoveanu realizează o prezentare malițioasă a perechii regale în "Sfârșit
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
în care credea Karl Zefirin de Hohenzollern”". Soția sa, regina Elisabeta, este descrisă ca o persoană sedentară și apatică, cu o făptură "„grasă și afânată, ascunsă în faldurile largi ale unei rochii cenușii”", ce era menită să-i ascundă obezitatea. Scriitorul considera că îndeletnicirile ei literare erau mediocre, fiind lăudate doar de cei care sperau să obțină un gest de bunăvoință regală: "„De curând începuse să se afle prin mica lume românească de numele ei de scriitoare: Carmen Sylva. Toți cei
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
stilul elaborat, meticulos și precis are o tentă mai curând flaubertiană. Eugen Simion găsea unele asemănări cu romanul "Salammbô" (1862) al lui Gustave Flaubert, iar însuși I.M. Sadoveanu recunoscând, într-o convorbire din 1963, că stilul său ar datora multe scriitorului francez. Alți critici (Paul Georgescu, Ov.S. Crohmălniceanu) au evidențiat asemănări literare și cu „proza artistă” (kunstprosa) germană, rezultat al lecturilor și traducerilor din Goethe și Thomas Mann. Astfel, Crohmălniceanu evidențiază o asemănare între "Sfârșit de veac în București" și romanul
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
(2001) (titlu original "Chasm City") este un roman science fiction al scriitorului Alastair Reynolds. Cartea face parte din universul Revelation Space și tratează teme ca identitatea, memoria și nemurirea, multe scene fiind centrate în jurul descrierii structurilor fizice și sociale ale orașului din titlu - un element central al universului lui Reynolds. Romanul a
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
(în ebraică:דוד גלעדי, născut David Klein, 16 septembrie 1908 Cehu Silvaniei - 18 mai 2009 Țel Aviv) a fost un ziarist, scriitor, redactor literar și traducător israelian, evreu originar din Transilvania. s-a născut în 1908 sub numele David Klein la Cehu Silvaniei sau Szilágycseh, în Transilvania, pe atunci parte a Austro-Ungariei că fiu al rabinului Salomon (Shlomo) Zalman Klein, care a
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
Iași, unde îl avea ca profesor și director pe Titu Maiorescu, a fost numit prin decret domnesc institutor provizoriu la clasa I-a, secțiunea a II-a, a școlii primare (vasiliene) Trei Ierarhi. Începe astfel o lungă carieră în care scriitorul a slujit cu pasiune în învățământ (chiar și pe timpul destituirii sale vremelnice, între 1872 și 1874), până la agravarea bolii sale, spre sfârșitul vieții. La intrarea lui Creangă în învățământ, în epocă era în uz abecedarului lui Iarca, într-un context
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]