87,233 matches
-
atentatului, așa-numiții Nicadori. În 1935, între 17 și 19 Aprilie, la Craiova, s-a desfășurat Congresul General Studențesc, aprobat de autorități. Generalul Constantin Petrovicescu este invitat și participă la congres. În 1946, la procesul "Marii Trădări Naționale", acuzatorul public, avocatul Vasile Stoican, îi va pune întrebarea dacă a participat la congres ""făcând elogiul legionarilor"," la care acuzatul a răspuns că ""nu a vorbit absolut nimic despre Mișcarea Legionară acolo"." La procesul intentat lui Corneliu Zelea Codreanu, desfășurat între 23 și
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
13 iunie a fost condamnat în contumacie la 12 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică. A luat cunoștință de condamnarea sa târziu deoarece își schimbase domiciliul. După apariția decretului de amnistie din 1955, la 10 octombrie cere prin avocat anularea deciziei Curții București și încetarea urmăririi sale. La 1 noiembrie 1955 contestația este judecată de Tribunalul Capitalei, Colegiul I penal care a dispus încetarea urmăririi penale constatând că procedura de anunțare a condamnării din 1951 nu respectase dispozițiile valabile
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
la balul Prințului Orlofsky, lui Gabriel, soției acestuia, Rosalinda și Adelei, nostima subretă a familiei, din partea surorii sale, balerina Ida. Dar, începând cu noaptea Anului Nou, Gabriel are de ispășit o pedeapsă de pe urma unui proces de ultragiu, pierdut de bâlbâitul avocat Blind. Falke îl convinge însă să se îmbrace elegant, pentru întâlnirea cu "șoriceii" (cum numea Gabriel, cândva, balerinele), de la pușcărie, de fapt de la balul prințului. Adela, la rându-i, după câteva minciuni, nu tocmai bine ticluite, reușește să plece la
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
că Adela nu este artistă, dar e plină de talent. Apare și Eisenstein, despre care Frank află că nu este Marchizul de Renard. Surprizele continuă: Gabriel, la rându-i află cine a fost arestat în locul său și îl întâlnește pe avocatul Blind, chemat de Alfred. Dorește să se răzbune pentru infidelitatea Rosalindei, dându-se drept Blind. Însă mare îi este surpriza când prințesa maghiară, pe care a curtat-o toată noaptea, la balul Prințului Orlofsky își dă masca jos: este soția
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
procurori. Judecătorii au fost: Principalii procurori au fost Robert H. Jackson pentru Statele Unite, Sir Hartley Shawcross pentru Regatul Unit, general-locotenentul Roman A. Rudenko pentru Uniunea Sovietică, François de Menthon și Auguste Champetier de Ribes pentru Franța. Jackson era asistat de avocatul Telford Taylor, iar Shawcross era asistat de maiorul David Maxwell-Fyfe și de John Wheeler-Bennett. Shawcross a recrutat și un tânăr avocat pledant, Anthony Marreco, fiul unui prieten, pentru a ajuta echipa britanică sa facă față la volumul mare de muncă
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
A. Rudenko pentru Uniunea Sovietică, François de Menthon și Auguste Champetier de Ribes pentru Franța. Jackson era asistat de avocatul Telford Taylor, iar Shawcross era asistat de maiorul David Maxwell-Fyfe și de John Wheeler-Bennett. Shawcross a recrutat și un tânăr avocat pledant, Anthony Marreco, fiul unui prieten, pentru a ajuta echipa britanică sa facă față la volumul mare de muncă ce a urmat. Robert Falco era un judecător cu experiență, cu multe procese la activ în Franța. Tribunalul militar internațional a
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
membră în Consiliul Director al Centrului Euroregional pentru Democrație din Timișoara (din anul 2000). Începând din anul 1998, Renate Weber deține funcția de Președinte al Consiliului Național al Fundației pentru o Societate Deschisă din România. În paralel cu activitatea de avocat și cu cea de militant pentru drepturile omului și protecția minorităților naționale, Renate Weber mai desfășoară și o activitate didactică ca lector la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (1997-2003) și tot ca lector la Facultatea de Istorie a Universității
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
Marea Britanie) este un diplomat britanic, care a îndeplinit funcția de consilier personal pe strategii anti-corupție al președintelui României, Traian Băsescu (2005-2007). s-a născut la data de 26 decembrie 1963 în Marea Britanie. A obținut licența în drept. Este calificat ca avocat și Avocat al Curții Supreme (Criminalitate). În perioada martie 1990 - ianuarie 2004, a lucrat ca procuror în Servicul de Procuratură al Coroanei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. De asemenea, a activat ca diplomat la Consiliul Europei de la Strasbourg (ianuarie 2004 - iulie 2005) și ca
Rupert Llewellyn Vining () [Corola-website/Science/307607_a_308936]
-
un diplomat britanic, care a îndeplinit funcția de consilier personal pe strategii anti-corupție al președintelui României, Traian Băsescu (2005-2007). s-a născut la data de 26 decembrie 1963 în Marea Britanie. A obținut licența în drept. Este calificat ca avocat și Avocat al Curții Supreme (Criminalitate). În perioada martie 1990 - ianuarie 2004, a lucrat ca procuror în Servicul de Procuratură al Coroanei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. De asemenea, a activat ca diplomat la Consiliul Europei de la Strasbourg (ianuarie 2004 - iulie 2005) și ca expert rezident
Rupert Llewellyn Vining () [Corola-website/Science/307607_a_308936]
-
(n. 3 martie 1854, Brăila - d. 14 octombrie 1908, Brăila) a fost un publicist, politician și avocat român. A făcut studiile de drept la Paris și la Bruxelles, obținând doctoratul în drept la Geneva, respectiv doctoratul în litere la Berlin. A îndeplinit funcția de procuror la Brăila (1873 - 1874) și apoi cea de prim-procuror la Galați
Christodul J. Suliotis () [Corola-website/Science/307698_a_309027]
-
de Bucarest. S-a căsătorit în anul 1961 cu arheologul Aurelian Petre (1925-1982) și au avut doi fii: Dan Petre (profesor de relații internaționale la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și fost consilier prezidențial) și Dinu Petre (avocat). După Revoluția din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ ca o personalitate culturală de prim rang, în cadrul societății civile. A fost membru al Centrului de Studierea Imaginii (CESI) al Universității din București și al Universității de Arhitectură și
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
perioada studiilor sale universitare la Cambridge, a început să scrie poezii, câștigând mai multe premii. În 1825 a publicat un studiu, foarte bine apreciat, asupra lui Milton în revista the "Edinburgh Review". In 1826 i s-a propus o funcție de avocat dar Macaulay s-a arătat mai interesat într-o carieră politică. In 1830 Macaulay a fost ales membru al Parlamentului Regatului Unit din orășelul Calne. El s-a afirmat printr-o serie de discursuri prin care susținea reforma parlamentară și
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
considerată ca nesatisfăcătoare și justificările conducătorilor instituțiilor vizate ca inadecvate, Guvernul l-a demis pe din funcția de șef al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC), înlocuindu-l cu Valentin Mejinschi. Între 2004 și 2009 a lucrat ca avocat. Prin Decretul președintelui interimar al Republicii Moldova Nr.106-V din 17 decembrie 2009 este numit în funcția de director general al Serviciului Grăniceri, comandant al Trupelor de Grăniceri, fiind în funcție până în ianuarie 2011. Pe 14 ianuarie 2011 a fost
Alexei Roibu () [Corola-website/Science/307777_a_309106]
-
pe rege și dacă va fi găsit vinovat să-l condamne. În istoria Angliei, unii suverani au abdicat sau au fost înlăturați, dar niciunul nu fusese judecat în public. John Bradshow a fost președintele curții, iar John Cook "Solicitor general" avocat al acuzării. Procesul a început la 20 ianuarie la Westminster Hall. Comisarul a citit acuzația în care regele era prezentat ca un trădător al patriei, care a folosit puterea sa pentru interesele sale, nu pentru binele țării și inamic al
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
(n. 21 iunie 1914, Horodnicul de Sus - d. 5 februarie 1988) a fost un avocat român, ofițer în Jandarmeria română, comandant al Chesturii Municipiului Tiraspol. În calitatea sa de ofițer, a salvat viața mai multor mii de evrei, o recunoaștere a meritelor sale eroice este și prezența numelui său în Muzeul Yad Vașem din Israel
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
numelui său în Muzeul Yad Vașem din Israel. În aripa dreaptă a muzeului, aripă consacrată omagierii celor care au ajutat și salvat multe vieți de evrei, stă scris: "Căpitan Popescu D. Ioan, fost comandant al Chesturii Municipiului Tiraspol, în prezent, avocat în orașul Rădăuți, România." Tatăl său a particpat la luptele din primul război mondial și a murit înainte ca fiul să împlinească 1 an. Este crescut de mamă într-un spirit de muncă, drepatate, demnitate, aspecte care îi vor marca
Ioan D. Popescu () [Corola-website/Science/306486_a_307815]
-
numele ei grecesc, după cum afirmă marele istoric Nicolae Iorga. În secolul XVII-XIX au trăit în zona Cernăuca din Bucovina austriacă (actualmente în Ucraina), vila lor din Cernăuca fiind transformată în muzeu în octombrie 1999. Au fost cunoscuți în general ca avocați, istorici și aristocrați de vază. Cei mai cunoscuți membri ai familiei au fost frații Hurmuzachi: Alți membri marcanți ai acestei familii au fost fii lui Nicolae: a luat parte la renașterea națională a României în Bucovina și nu numai. Tatăl
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
conflict cu tatăl său, care îi interzice căsătoria cu fata pe care o iubea. Agenda acestuia era foarte încărcată: lupta pentru unirea principatelor, dar în același timp ocupându-se și de procesele pe care le avea cu statul rus, fiind avocatul familiei Balș. Cea mai bogată activitate (și cea mai variată, dealtfel), a avut-o Eudoxiu Hurmuzachi, marele istoric și om politic. Colecția sa de documente este impresionantă, în ea găsindu-se numeroase documente cu privire la istoria românilor culese de prin arhivele
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
numit în funcția de procuror la Procuratura Locală Panciu, jud. Vrancea (1986-1990). În anul 1990, a fost angajat ca asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității "Al.I. Cuza" Iași. De asemenea, în anul 1991 a promovat examenul de avocat în cadrul Baroului Iași. A obținut titlul științific de doctor în științe juridice, specializarea Drept procesual penal. Cu timpul a parcurs toate treptele didactice până la gradul de profesor universitar. Prof. dr. Tudorel Toader a predat următoarele cursuri universitare: Criminologie (1993-1996); Drept
Tudorel Toader () [Corola-website/Science/306623_a_307952]
-
25 octombrie 1933, București - d. 5 noiembrie 2000, București) a fost un jurist român, care a deținut funcția de judecător la Curtea Constituțională a României. s-a născut la data de 25 octombrie 1933 în orașul București. Era fiul cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, care a îndeplinit funcția de șef al Contenciosului General al Statului. În anul 1951 a absolvit Liceul Teoretic nr. 8 din București, iar între anii 1951-1956 a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
unor probleme la "dosar", fiind nevoit să lucreze pe Șantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici. A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Victor
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
să lucreze pe Șantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici. A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Victor Dan Zlătescu a fost transferat drept
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici. A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Victor Dan Zlătescu a fost transferat drept consultant științific la Institutul de Cercetări Juridice
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Victor Dan Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990. Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Victor Dan Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990. Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a României pentru un mandat
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]