85,350 matches
-
Eugen Campus. - Act de acuzare. În: Viața românească, nr.2, febr., 1953: „Scrisă cu pasiune, cu ură necruțătoare față de exploatatori și dragoste pentru masele împilate, noua lucrare a lui Zaharia Stancu, Dulăii, constitue un act de acuzare împotriva regimului burghezo-moșieresc. Scriitorul a ales o perioadă istorică de maximă încordare: vara și iama anului 1906, în jurul răscoalelor din 1907. Prima parte a povestirii lămurește premizele cazului. Tabloul secetei este cutremurător. Pârjolul se întinde cât vezi cu ochii, apocaliptic. Dar aceasta nu face
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
II-a narează cum a fost săvârșită crima, închipuita crimă a țăranilor și crima reală a boierului. În cadrul acestei desfășurări a subiectului se conturează personajele, nu prea numeroase, ale cărții. Și la crearea acestor personaje - ca și în construcția subiectului - scriitorul a recurs la exagerarea conștientă, pentru a reliefa tipicul. Tocmai de aceea sunt adânc veridice și impresionante, provocând cititorilor ură și un dispreț nimicitor, personaje ca Juvete sau Budu. Este Juvete un personaj tipic? Desigur că da. (...) Trebuie să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialiste a orașelor [Ștefan Andrei: Orașul Stalin, recte Brașov - n.n.] în: Almanahul literar, nr. 4 (41), apr.; - Radu Cosașu. - Unele sfaturi ale Domniei Sale Ionuț Păr-Negru. În: Contemporanul, nr. 48 (373), 27 oct. - Mihai Gafița. - O temă importantă în nuvelele unui scriitor tânăr (Mircea Șerbănescu: „Biruința”). În: Viața românească, nr. 9, oct., 1953 - D. Carabăț - O schiță valoroasă (Ștefan Luca: „Cișmele și noroi”). Idem - Al. Săndulescu - C. Ignătescu: Mitruț al Joldii. În: Contemporanul, nr. 36 (351), 4 sept. 50. Silvian Iosifescu - G.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu gintea criticastră: Cu ea, și-aprind doar paie-n cap Cei ce-n literatura noastră În plapomele vechi nu-ncap. Sunt și destui ce tac din gură: Prudenți, te-așteaptă-ntâi să mori. Mari dascăli plini de-nvățătură Mici repetenți ca scriitori! De ce-și spun ei „îndrumătorii” Când nu știu ce e îndurare? Te uită: ofilindu-ți zorii, De munca ta nimic nu-i doare. Ce n-a mișcat la el sub lupă, Aceea nu e viață, scurt! El n-a suflat la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Vianu, Tudor Vico, Dragoș Vieru, Anatol Vigane, Renata Vinea, Ion Vintilă, Ion Vintilă, Petru Virta, Nicolai Vitner, Ion Vlad, Ioan Vlahuță, Al. Voltaire Vornic, Tiberiu Z Zaciu, Mircea Zamfirescu, Al. Duiliu Zamfirescu, Violeta Zăgan, Ion Zincă, Haralamb CUPRINS 1952 Proiectele scriitorilor Propagare și propagandă literară Poezia - apariții editoriale Un poet apărat: Eugen Frunză Alte volume de poezii Proza - tablou editorial În dezbatere: Vladimir Colin Aspecte ale romanului Evoluția nuvelei Aspecte ale dramaturgiei (1949-1952) Lingvistica. Proiectul noii ortografii Varia Note și comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poezia - apariții editoriale Un poet apărat: Eugen Frunză Alte volume de poezii Proza - tablou editorial În dezbatere: Vladimir Colin Aspecte ale romanului Evoluția nuvelei Aspecte ale dramaturgiei (1949-1952) Lingvistica. Proiectul noii ortografii Varia Note și comentarii 1953 Uragan la Uniunea Scriitorilor Tipicul în literatura realist-socialistă Aria cenușiului în proză Petru Dumitriu nu mai este singur Proza: Concluzii Aspecte ale poeziei Comandă socială - poezie de dragoste Poezia debutanților. Alte profiluri lirice Poetice faceri Critica și istoria literară Reportajul literar: 1949-1953 Sămânță și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să nu fie chiar tînără, dar în nici un caz nu este străveche. Imediat ați putea obiecta: oare nu au fost Statele Unite o democrație începînd cu Revoluția Americană o "democrație într-o republică", după cum a numit-o Abraham Lincoln? Iar ilustrul scriitor francez Alexis de Tocqueville oare nu și-a intitulat faimoasa operă Democrația în America după ce a vizitat Statele Unite, în anii 1830? Oare atenienii nu și-au numit sistemul o democrație în secolul al V-lea î.H.? Ce era Republica
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la vot; pînă în secolul al XIX-lea, în toate noile state americane, dreptul la vot a fost limitat la posesorii de proprietăți. Inegalitatea nu a fost o raritate în Statele Unite nici atunci, nici mai tîrziu. Dimpotrivă. În anii 1830, scriitorul francez Alexis de Tocqueville ajungea la concluzia că, în comparație cu Europa, una dintre caracteristicile distinctive ale Statelor Unite era gradul extraordinar de egalitate socială între cetățenii țării. Deși multe inegalități s-au diminuat din 1776, multe se mențin. Este de ajuns să
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fie o democrație citadină; democrația reprezentativă era o contradicție de termeni. Prin deducție, fie ea explicită sau implicită, o republică sau o democrație putea exista de fapt doar într-o unitate restrînsă, cum ar fi o comună sau un oraș. Scriitorii care susțineau această concepție, cum ar fi Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau, erau perfect conștienți de dezavantajele unui stat mic, în special atunci cînd se confrunta cu superioritatea militară a unui stat mult mai mare și, de aceea, erau extrem de pesimiști
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Telefoane. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București, absolvită în 1959. A lucrat ca muncitor zilier pe diferite șantiere arheologice, ca fierar betonist, apoi, din 1960, ca librar la Centrul de librării și difuzare a cărții, din 1980 devenind scriitor liber profesionist. A fost soțul poetei Nora Iuga. Debutează în „Povestea vorbei”, supliment literar al revistei „Ramuri”, în 1966, sub pseudonimul George Aliman, și editorial în 1971, cu volumul Laguna. A colaborat la reviste literare din țară și din străinătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
de Vest din Timișoara. Coordonează, împreună cu Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, colecția „A treia Europă”, face parte din variate colective de conducere și proiecte culturale în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă. A fost distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor (1990), Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor (1995) ș.a. Format în ambianța revistei „Orizont”, M. practică de ani și ani gazetăria literară, recenzia, cronica, interviul, dar îndărătul preocupărilor pentru actualitate rămâne preocuparea teoretizantă. El este unul dintre cei trei-patru „doctrinari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Babeți și Cornel Ungureanu, colecția „A treia Europă”, face parte din variate colective de conducere și proiecte culturale în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă. A fost distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor (1990), Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor (1995) ș.a. Format în ambianța revistei „Orizont”, M. practică de ani și ani gazetăria literară, recenzia, cronica, interviul, dar îndărătul preocupărilor pentru actualitate rămâne preocuparea teoretizantă. El este unul dintre cei trei-patru „doctrinari” ai generației ’80 (alături de Ion Bogdan Lefter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
criticii practicate, bunăoară, de Lucian Raicu, înoată cu plăcere în apele interioare ale subiecților, aleși cu grijă. Gândită și lucrată ca o adevărată teză de doctorat, Cartea eșecurilor (1990) analizează „structurile narative” ale prozei lui William Faulkner, dar și strategiile scriitorului față de cititor; demersul istoric nu neglijează analiza psiho-textuală, iar modalitatea expozitivă este constant dublată de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
interesează nu este să facă o istorie a jurnalului intim (deși o astfel de schiță există în carte) și nici un tratat despre literatura biografică, ci să încerce o definire în etape a jurnalului și, în fine, a jurnalului intim al scriitorului sinucigaș. Un eseu, așadar, despre interferențele unei specii literare cu marea temă a morții, realizat plecând de la texte ale unor scriitori precum Seneca, Amiel, Mauriac, dar și Goethe, Drieu La Rochelle, Virginia Woolf, Kafka, Cesare Pavese, Sylvia Plath, Nerval, Baudelaire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
despre literatura biografică, ci să încerce o definire în etape a jurnalului și, în fine, a jurnalului intim al scriitorului sinucigaș. Un eseu, așadar, despre interferențele unei specii literare cu marea temă a morții, realizat plecând de la texte ale unor scriitori precum Seneca, Amiel, Mauriac, dar și Goethe, Drieu La Rochelle, Virginia Woolf, Kafka, Cesare Pavese, Sylvia Plath, Nerval, Baudelaire, Romain Gary, Stefan Zweig, Hemingway, Malcolm Lowry, René Crevel, Marina Țvetaeva, Petru Comarnescu, Arșavir Acterian, Liviu Rebreanu, Radu Petrescu, Mihail Sebastian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii, relația scriitorului sinucigaș cu moartea (jurnalele spaimei de moarte - Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Kafka - și jurnale ale fascinației morții - Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Clasând de la bun început etica jurnalului intim în funcție de sentimentul creștin al morții, autorului nu îi rămâne decât să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească memoria. Plecând din acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii Scriitorilor), scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu. An de an, după 1990, utilizând cu o tot mai severă parcimonie și formalizare uneltele analistului literar în paginile revistei „Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
umanitare, tehnice, spirituale. O tradiție literară fericită consemnează din trecutul orașului personalități, evenimente, așezăminte, întâmplări care se transmit generațiilor următoare, împletind actualitatea cu îndepărtate vremi. Memorialiști talentați, reunind rigoarea cercetătorului și sufletul poetului, au realizat adevărate opere, ca în cazul scriitorului Aurel Leon, frații Teodoreanu, N. Busuioc, I. Mitican, Sorina Bălănescu, iar Ionel Maftei a concentrat în 8 volume personalități din învățământul superior. Extrem de prodigios, Ionel Maftei mărturisește: „La realizarea acestei „galerii” de portrete am primit un prețios sprijin din partea multor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Biblioteca Gh. Asachi, muzeograf la Bojdeuca Ion Creangă și la Complexul național muzeal Moldova din Iași, la muzeul etnografic al Moldovei (1983- 1992). A debutat în revista Iașul nou (1954) cu fabula Fluierul, pentru care a primit Premiul concursului Asociației Scriitorilor din Iași. În decursul anilor, a colaborat la Iașul literar, Cronica, Contemporanul, Alma Mater, Convorbiri literare, Opinia studențească, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” Iași și altele. Pornind de la etosul popular, Eugen Agrigoroaiei a scris basmul în versuri Ultimul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
ani este trimis la Petersburg, într-un institut de educație particular. După ce capătă aici cunoștințele elementare, este înscris la liceul militar din același oraș. A devenit ofițer și a servit în această calitate câtva timp în armata rusă. Din 1835, scriitorul se stabilește la Iași, unde intră în magistratură. În capitala Moldovei, Alexandru Donici duce o viață activă, împărțindu-se între îndatoririle de magistrat și preocupările literare. În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
apărute sub numele poetului își găsesc punctul de plecare în opera marelui fabulist rus Krîlov și apoi în ale altora. Când Al. Donici traduce, el dăruiește textului o prospețime caracteristică, ajungând să realizeze, în multe privințe, o operă nouă. Meritul scriitorului constă, mai ales, în grija deosebită de a adapta conținutul fabulei la realitățile românești ale timpului. Fabulele lui Al. Donici reflectă, într- adevăr, unele aspecte ale societății moldovenești, care nu diferă aproape de loc de aceea din Țara Românească, din timpul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
erau o adevărată încântare. În același timp, lecțiile sale de latină aduceau în fața elevilor probleme sociale, nu numai ale antichității ci, deseori, ale contemporaneității. Demostene Botez, fost elev al lui Axinte Frunză, ni-l prezintă astfel: „A fost un scriitor cu totul remarcabil, care a scris nuvele, care a făcut traduceri admirabile și totuși ne-a învățat latina, mai mult decât ne-a învățat cel mai sever și mai violent profesor. De la Axinte Frunză am învățat nu numai limba, el
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
ca unul dintre cei mai buni latiniști români. În preajma primului război mondial, Axinte Frunză a început o prodigioasă colaborare la revista Viața românească, în paginile căreia a fost prezent în tot cursul vieții. Axinte Frunză a fost, de asemenea, un scriitor cu totul remarcabil, care a scris nuvele, care a făcut traduceri reușite, recreând opere străine în limba noastră. Scrisul său beletristic este pătruns de seva problematicii sociale, care generează și îi animă mesajul profund uman. Scrierile sale sunt pline de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
mesajul profund uman. Scrierile sale sunt pline de observații fine, originale. Semnificative, în acest sens, sunt impresiile de călătorie de la Muntele Athos (1909), publicate între cele două războaie mondiale. Axinte Frunză a tradus, totodată, o seamă de opere ale unor scriitori clasici ruși, care au găsit aderență la publicul românesc prin pana sa. A fost îndeaproape ajutat de soția sa, Zoe Frunză, ea însăși traducătoate, mai ales din limba franceză. În coloanele prestigioasei reviste ieșene Viața românească, la conducerea căreia se
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
participarea sa la elaborarea Tratatului de Ampelografie, precum și activitatea deosebită în cadrul conducerii publicației Cercetări agronomice în Moldova (1975-1985). Stins din viață la 28 aprilie 1991, la Iași, acad.prof. Vasile Juncu a fost înmormântat la cimitirul Podgoria-Copou. LEAHU, VICTOR (1940-2002) SCRIITOR Prozator, publicist și muzeograf, Victor Leahu a fost o prezență de seamă în viața culturală ieșeană. S-a născut în Chișinău, la 2 septembrie 1940. După studiile gimnaziale și liceale la Brăila și Focșani (1954-1958), a urmat cursurile Facultății de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]