86,363 matches
-
Atena (greacă: Αθήνα) era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea
Atena (mitologie) () [Corola-website/Science/296862_a_298191]
-
tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude. Chiar și Dionis lua câteodată înfățișarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui țap sau a unui taur. Eliade îl identifică de aceea pe zeu cu "Străinul din noi înșine, temutele forțe antisociale pe care le dezlănțuie patima divină". Cultul era originar probabil din Tracia sau din Lydia, dar se răspândise în întreaga lume veche (vezi și originile tracice ale orfismului
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Galleria degli Uffizi, Florența), șocându-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
nuclear și extranuclear cu condițiile de mediu. Cercetările recente au scos în evidență faptul că aceste interacțiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informație. Unii cercetători încearcă să identifice noi structuri informaționale biomoleculare, în timp ce alții sunt de părere că această informație ar putea avea un suport de o altă natură (de natură spirituală). Deocamdată nici una din aceste versiuni nu a fost demonstrată, dar cercetările continuă. Sunt destui oameni de
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
(în greacă: Ήρα), este in mitologia greacă zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor. La români este identificată cu Iunona. a fost fiica lui Cronos și a Rheei. Ea a fost înghițită, la fel ca și frații ei, de către tatăl lor, care se temea să nu fie detronat de fiii săi. Fratele cel mai mic, Zeus, a fost
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
tu esti regele zeilor." din Iliada. Este posibil ca zeița Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni a fost introdusă în cult în perioada ioniana sau miceniana. Românii au identificat-o cu zeița Iunona, regina oamenilor și a zeilor în mitologia lor. "(Vezi: Iuno (mitologie)" Hera și Heracle erau dușmani. Hera, descoperind că Zeus s-a unit cu Alcmena, dușmana să, pentru a naște pe Heracle, a făcut o vraja
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
stejar sacru. Oracolul lui Ammon de la Oaza Siwa din Deșertul de Vest din Egipt nu se afla în limitele lumii grecești înainte ca Alexandru cel Mare să o consulte. Zeus Amon a fost venerat și în Sparta. Zeus a fost identificat cu zeul roman Jupiter și asociat în imaginația clasică sincretică ( interpretatio graeca), cu diverse alte zeități, cum ar fi Amon egiptean și Tinia etruscă. Conducătorul seleucid Antioh IV Epifanes a ridicat o statuie a lui Zeus Olympios în Templul iudaic
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de președinția României în aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime principale comise de regimul comunist din România: Raportul "Tismaneanu" prezintă instituțiile și personajele cheie ale opresiunii comuniste: În raport sunt nominalizați și disidenții din perioada regimului comunist. Despre deportări și detenție Represiunea comunistă
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
forțe o carieră de succes. Al doilea principiu, cel matern - "Löwy", este unul pasiv, timid, ascuns, melancolic, chiar spiritual, intelectual și religios, dacă luăm în calcul tradiția rabinică a unor strămoși din partea mamei. Cu acest al doilea principiu se va identifica Franz Kafka. Trebuie amintiți aici mai ales trei dintre unchii materni, și anume Siegfried, Rudolf și Alfred („unchiul din Madrid”) Löwy, niște burlaci excentrici, după care Kafka și-a modelat propria viață. Figura tiranică a tatălui a dominat primii ani
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
acuzat de o instanță distantă și inaccesibilă, iar în "Castelul", imensul și inabordabilul monument, Castelul, se bucură de centralitatea și reputația unui "pater familias", fără a-i permite însă lui K. accederea la acest statut. Pentru Kafka, figura tatălui se identifică cu realitatea însăși. « Câteodată îmi imaginez harta lumii desfășurată, iar pe tine întins în diagonală deasupra ei » îi mărturisește el în "Scrisoare tatălui". Pentru a evita dominația paternă, Kafka se vede nevoit să construiască un complicat sistem de ziduri, tuneluri
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
diagonală deasupra ei » îi mărturisește el în "Scrisoare tatălui". Pentru a evita dominația paternă, Kafka se vede nevoit să construiască un complicat sistem de ziduri, tuneluri subterane și labirinturi, spații ascunse și secrete care îi pot conserva individualitatea. Frederick Karl identifică în povestirea "Marele zid chinezesc" tendința scriitorului de a se izola de centrul patriarhal. Lucrătorii din această poveste pot trăi departe de viața capitalei, fără să știe măcar cine este împăratul sau numele dinastei acestuia; pot inculca propriei existențe un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prietenii. Evreu energic, suferind de o deformare a coloanei care îl face să pară cocoșat, Max Brod este un om foarte cultivat, poet, jurnalist, critic, compozitor și pianist, dar mai presus de toate un exponent al modernismului, fiind capabil să identifice cu ușurință valori autentice ale avangardei ca Franz Kafka sau Leoš Janáček. Brod a fost primul care a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka ». Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și chiar intitulează o carte biografică "Celălalt proces al lui Kafka: Scrisorile către Felice". Conform lui, logodna, percepută de Kafka ca o privare de libertate, este echivalentă arestului lui Josef K. din primul capitol, iar execuția de la final se poate identifica cu episodul stigmatizant din Hotelul Askanischer Hof. Un fragment foarte scurt al "Procesului", " În fața legii", apare independent în ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent "Selbstwehr" ("Legitimă apărare"). Faimoasa parabolă începe astfel: Cititorul nu poate afla mai
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Fontane. Adevăratul laureat, Carl Sternheim, refuză răsplata financiară și se hotărăște să cedeze banii tânărului și aproape anonimului autor al impresionantei povestiri " Fochistul". Kafka percepe gestul ca pe o importantă recunoaștere publică a talentului său. Un alt scriitor major care identifică valoarea operei kafkiene este Robert Musil. Viitorul creator al "Omului fără însușiri" scrie recenzii despre "Contemplare" și "Fochistul" și chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
publicat postum, "Marele zid chinezesc" nu este mai puțin reprezentativ pentru proza kafkiană. În "Vânătorul Gracchus", fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu » își face apariția în portul Riva. Gracchus, cu care Kafka se identifică, este constrâns să ducă o existență absurdă, nedefinibilă, alienantă, din cauza inabilității sale de a se supune regulilor stricte ale « lumii de dincolo »: Sunt tot timpul pe treptele imense care duc în sus spre ea [lumea de dincolo]. Pe aceste trepte
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
iar în capitolul " În sala goală", protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând că Gregor Samsa se simțea alienat din cauza slujbei istovitoare, încă înainte de a se înstrăina literalmente de condiția umană. În "America", Teatrul din Oklahoma pare o utopie socială, unde oricine este acceptat și primește un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
care tatăl i le aplică unui Gregor care a regresat până în « stadiul anal » al copilului. Marthe Robert consideră cazul lui Kafka atât de reprezentativ pentru teoria psihanalitică, încât i-ar « putea servi ca exemplu într-un manual introductiv ». Criticul francez identifică în biografia scriitorului următoarele laitmotive freudiene: aversiunea față de tatăl atotputernic; atașamentul puternic pentru mamă; satisfacerea libidoului cu femei declasate (prostituate) care nu se ridică la nivelul mamei și astfel nu pot provoca spaima incestului; impotența psihologică în fața unor femei care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Conform ei, Kafka nu a reușit niciodată să se definească. De exemplu, în plan etnico-religios, Kafka a fost « evreu asimilat, evreu anti-evreu, antisionist, sionist, credincios, ateu, [...] toate acestea în perioade diferite ale dezvoltării sale sau, uneori, chiar simultan ». Marthe Robert identifică unele personaje hibrid care simbolizează sentimentul scindării lui Kafka sau căutarea unei noi identități, indefinibile: miel-pisică ("O îngemănare"), om-piatră ("Prometeu"), viu-mort ("Vânătorul Gracchus"), om-animal ("Metamorfoza", "O dare de seamă către o academie" etc.). Gerhard Rieck interpretează toată opera lui Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mediatori mistici, care, deși nu reușesc să-l reveleze pe Dumnezeu, sunt pătrunși de fiorul misterului Lui. "Castelul" a generat cele mai multe interpretări teologice. Max Brod consideră că romanul este dominat de o religiozitate de tip kierkegaardian, unde credința nu se identifică întotdeauna cu etica: respingând avansurile imorale ale Castelului, Amalia refuză sacrificiul avraamic și cade în dizgrație. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă, un sediu al demonilor gnostici care îl împiedică pe K. să îl cunoască pe adăvăratul Dumnezeu, un "deus absconditus
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
XIX-lea ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Marx sau Darwin. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl, eroii lui Kafka se identifică cu interpretarea dionisiacă a lui Hamlet formulată de Nietzsche în "Nașterea tragediei": ei au pătruns într-o formă de cunoaștere superioară, care îi condamnă însă la inacțiune, pentru că « acțiunea aparține unei existențe în care suntem înfășurați de vălurile iluziei ». Kierkegaard
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sentimentală" în întregime, cu voce tare, bineînțeles în franceză, într-o sală imensă, plină de oameni, iar pereții să răsune de ecoul cuvintelor mele. » își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice. În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
caricatură a uniformizării sociale. Tot în stilul teatrului idiș este și poanta de final din "Un artist al foamei", când omul care a flămânzit până la moarte dezvăluie cu ultima suflare secretul artei sale: În opera lui Kafka, situațiile absurde se identifică cu cele comice, întrucât și absurdul și comicul operează printr-o îngroșare și exagerare a realității. Modul cum Josef K. este hăituit de un grup de fetițe în timpul vizitei la pictorul Titorelli, consternarea lui când află că în podul fiecărei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Arhiepiscopul de Esztergom-Budapesta are totodată titlul de „primat al Ungariei”. Comunitatea românească din capitala Ungariei număra 8.480 de persoane în anul 2011. Sectorul cel mai românesc este Józsefváros unde 0,80% din populația, adică 622 de persoane s-au identificat români. Budapesta este centrul sistemului de șosele ale Ungariei - toate șoselele majore pornesc de aici. Prima linie de metrou a fost dată în funcțiune în anul 1896. A fost a doua linie de metrou din lume. Actualmente există trei linii
Budapesta () [Corola-website/Science/296866_a_298195]
-
de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifica trei tipuri de balauri în mitologia românească : În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă ("drákon" ""cel ce te fixează cu privirea"") ar defini o
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
limbi asemănătoare limbii române, respectiv aromana și meglenita la Salonic și istroromana în Istria Principalele grupuri vorbitoare de limbă română sunt cel român și cel moldovean. Conducerea politică a Republicii Moldova precum și o parte a populației (cf. recensământ 2004) tinde să identifice limba română cu o așa-numita limba moldoveneasca, a cărei existența este evident contestată. Înainte de cedarea Basarabiei de către România, nu există o asemenea limba, însă din dorința de individualizare a Republicii Moldova (mai precis din motive politice), s-a recurs la
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]