85,017 matches
-
Germanii au cerut Lituaniei retrocedarea (denumită și teritoriul Memel), care fusese desprinsă din Germania după Primul Război Mondial, altfel amenințând cu invadarea Lituaniei de către Wehrmacht. După ani de tensiune crescândă între Lituania și Germania, de intensificare a propagandei naziste în regiune, și de expansiune constantă a Germaniei, cererea nu a venit ca o surpriză. Ultimatumul a fost emis la doar cinci zile după . Cei patru semnatari ai din 1924, care garantase protejarea "status quo-ului" în regiune, nu a oferit niciun sprijin
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
intensificare a propagandei naziste în regiune, și de expansiune constantă a Germaniei, cererea nu a venit ca o surpriză. Ultimatumul a fost emis la doar cinci zile după . Cei patru semnatari ai din 1924, care garantase protejarea "status quo-ului" în regiune, nu a oferit niciun sprijin concret. Regatul Unit și Franța urmau o , în vreme ce Italia și Japonia susțineau deschis Germania. Lituania a fost obligată să accepte ultimatumul la 22 martie. Pentru Germania, avea să fie ultima anexare teritorială dinaintea celui de
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în germană: "Memel"), un important port din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină stat liber, după modelul Orașului Liber Danzig, Lituania a luat inițiativa și a organizat în ianuarie 1923. Rusia Sovietică și Germania au susținut-o. Regiunea a fost alipită la Lituania, ca teritoriu autonom cu propriul său parlament
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină stat liber, după modelul Orașului Liber Danzig, Lituania a luat inițiativa și a organizat în ianuarie 1923. Rusia Sovietică și Germania au susținut-o. Regiunea a fost alipită la Lituania, ca teritoriu autonom cu propriul său parlament (). Ea acoperea circa 2.400 km² și avea o populație de circa 140.000 de locuitori. De-a lungul anilor 1920, Lituania și Germania au întreținut relații relativ
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
au organizat proteste violente. După din Saar majoritatea deținuților politici naziști au fost amnistiați. În urma acestor amnistii, prestigiul Lituaniei a avut de suferit și pe plan extern, dar și în Klaipėda, ceea ce a permis Germaniei să-și crească influența în regiune. În primăvara lui 1938, Adolf Hitler a declarat personal că redobândirea Klaipėdei este una dintre cele mai mari priorități, după Regiunea Sudetă. Când în martie 1938, Germania a declarat deschis că în caz de conflict armat între Polonia și Lituania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
de suferit și pe plan extern, dar și în Klaipėda, ceea ce a permis Germaniei să-și crească influența în regiune. În primăvara lui 1938, Adolf Hitler a declarat personal că redobândirea Klaipėdei este una dintre cele mai mari priorități, după Regiunea Sudetă. Când în martie 1938, Germania a declarat deschis că în caz de conflict armat între Polonia și Lituania, armata sa va invada Lituania pentru a anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
va invada Lituania pentru a anexa Klaipėda și o mare parte a vestului Lituaniei. La o săptămână după ce Lituania a acceptat ultimatumul polonez, Germania a prezentat un cu unsprezece puncte în care cerea libertate de acțiune pentru activiștii pro-germani din regiune și reducerea influenței lituaniene acolo. Aceste puncte erau formulate într-o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să acuze Lituania că le încalcă. Lituania a ales să amâne abordarea problemei, în speranța că situația internațională se va ameliora
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
liderul mișcării pro-germane din Klaipėda. În decembrie, el a fost primit de Adolf Hitler, care l-a asigurat că problema Klaipėdei va fi rezolvată până în martie sau aprilie 1939. Neumann și alți activiști naziști au revendicat dreptul la autodeterminare pentru regiune și au pretins ca Lituania să deschidă negocieri pe tema statutului politic al Klaipėdei. Existau așteptări ca parlamentul să voteze revenirea la Germania după întrunirea sesiunii sale la 25 martie 1939. Canalele oficiale ale Germaniei nu au comunicat deloc pe
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
statutului politic al Klaipėdei. Existau așteptări ca parlamentul să voteze revenirea la Germania după întrunirea sesiunii sale la 25 martie 1939. Canalele oficiale ale Germaniei nu au comunicat deloc pe această temă. Germania spera că Lituania va ceda voluntar agitata regiune, și o atitudine publică ar fi putut perturba sensibilele discuții în care era angajată cu Polonia pe tema unei alianțe anticomuniste împotriva Uniunii Sovietice. La guvernul lituanian au ajuns zvonuri cum că Germania avea planuri exacte pentru a prelua Klaipėda
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
permite Lituaniei să-și păstreze independența și a întreținut speranța că este doar o retragere temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
făcut pe politicienii lituanieni să se unească, ei continuând să se angajeze în dispute politice meschine. Pierderea unicei ieșiri la Marea Baltică a fost o mare lovitură pentru economia lituaniană. Între 70% și 80% din comerțul exterior lituanian trecea prin Klaipėda. Regiunea, care reprezenta doar 5% din suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania a pierdut și masivele investiții pe care le făcuse în infrastructura portului. Circa 10.000 de refugiați, predominant evrei, au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
exterior lituanian trecea prin Klaipėda. Regiunea, care reprezenta doar 5% din suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania a pierdut și masivele investiții pe care le făcuse în infrastructura portului. Circa 10.000 de refugiați, predominant evrei, au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea guvernului lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de depuneri în bănci și în instituțiile de credit au ajuns la aproape 20% din total. După pierderea regiunii Klaipėda, Lituania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea guvernului lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de depuneri în bănci și în instituțiile de credit au ajuns la aproape 20% din total. După pierderea regiunii Klaipėda, Lituania a alunecat în sfera de influență germană, mai ales în termeni comerciali. La sfârșitul lui 1939, Germania primea 75% din exporturile Lituaniei și îi livra 86% din importuri. Germania și Uniunea Sovietică au convenit în același an asupra
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
́ршская коса́ (Kurshskaya kosa)", în germană: "Kurische Nehrung", în letonă: "Kuršu kăpas") este un cordon litoral din dune de nisip, îngust și curbat, lung de 98 km, care desparte de coasta Mării Baltice. Porțiunea sa sudică se află în Regiunea Kaliningrad, Rusia și cea nordică în sud-vestul Lituaniei. Este sit protejat în patrimoniul mondial UNESCO deținut de cele două țări. Cordonul litoral Curonian se întinde din în sudă până la extremitatea sa nordică aflată lângă o strâmtoare îngustă, pe al cărui
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
în sudă până la extremitatea sa nordică aflată lângă o strâmtoare îngustă, pe al cărui celălalt mal se află orașul port Klaipėda din Lituania. Porțiunea nordică de 52 km a cordonului litoral al Curlandei aparține Lituaniei, iar restul face parte din regiunea Kaliningrad, Rusia. Lățimea cordonului variază de la un minim de 400 m în Russia (lângă satul Lesnoi) la un maxim de 3800 m în Lituania (la nord de ). s-a format aproximativ în mileniul al III-lea î.e.n. Fundația sa este
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
petrecut acolo împreună cu familia sa verile din anii 1930-1932, unde a scris câteva părți din romanul ' ("Joseph und seine Brüder"). Amenințat de naziști, Mann a părăsit Germania după ce Hitler ' în 1933 și nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda a fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele șase sunt pe partea lituaniană, în timp ce ultimele trei sunt pe partea rusă. Partea rusă a cordonului litoral al Curlandei aparține al regiunii Kaliningrad, în timp ce partea lituaniană este împărțită între municipiul Klaipėda și . Există un singur drum ce traversează întreaga lungime a cordonului litoral al Curlandei. De partea rusă, el duce la , iar pe cea lituaniană duce la . Cordonul litoral nu este conectat
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
unic, și economia poate fi afectată. Construcția unei platforme petroliere marine () în apele teritoriale ale Rusiei, la 22,5 km de coasta cordonului litoral a provocat îngrijorări față de o posibilă scurgere de petrol. Între 2002 și 2005, ecologiștii locali din regiunea Kaliningrad și din Lituania au protestat împotriva planurilor companiei Lukoil de a exploata zăcământul, avertizând față de posibilele daune produse mediului și turismului (vitală sursă de venituri în zonă) în caz de . Aceste îngrijorări nu au căpătat susținere în guvernul Rusiei
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
care îl atrage. Din acest motiv, s-au luat măsuri cum ar fi interzicerea accesului turiștilor în unele zone. Chiar și pericolele naturale pun probleme mai mari în cordonul litoral al Curlandei decât în alte locuri din Lituania și din regiunea Kaliningrad. De exemplu, aici furtunile tind să fie mai puternice. Datorită importanței copacilor la prevenirea eroziunii solului, incendiile de vegetație care se aprind vara sunt foarte periculoase pentru mediu.
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
a participat la probele de floretă și de spadă la Jocurile Olimpice de vară din 1996. Apoi a fost pregătită de maestrul rus Serhei Tihonov. La vârsta de 19 ani a mers in Franța, unde s-a legitimat la Bourg-la-Reine, în regiunea pariziană. S-a pregătit și cu lotul națională al Franței din cadrul lui INSEP. În anul 2007 a fost laureată cu aur la Jocurile Africane. Un ani mai târziu a câștigat pentru prima dată Campionatul African de Scrimă. În același an
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
numai mediul carpatic aspru și rivalitățile brutale între familii, ci și diferite aspecte (dialectul vorbit, costume, muzică) ale tradițiilor huțule. Filmul a fost produs de Studioul cinematografic „Oleksandr Dovjenko” din Kiev. Filmările au avut loc în satul Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), unde a fost scrisă povestirea lui Koțiubinski. Casele ce apar în film sunt casele sătenilor. A fost vizionat de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. Acțiunea filmului se petrece într-un mic sat huțul din Munții
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
atingând mâna întinsă a acestuia. Ivan țipă și moare. Satul îi face o înmormântare tradițională în stil huțul în timp ce copiii privesc prin ferestre cu mâinile încrucișate pe piept. Apar ca figuranți în film mai mulți săteni din Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), unde a avut loc filmarea. Ei cântă cântece populare și prezintă tradițiile reale din zona lor. Filmul este împărțit în douăsprezece capitole ca și lunile anului. Titlurile capitolelor apar scrise cu litere chirilice roșii pe fond negru. Numai ultimul
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
atunci când a citit-o, dorindu-și să o ecranizeze. „M-am îndrăgostit de povestirea lui Mihailo Koțiubinski pentru simțul naturii, al frumosului, al armoniei și al nemărginirii pe care îl degajă.” Filmările au avut loc în satul Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), dar și pe platourile Studioului cinematografic „Oleksandr Dovjenko” din Kiev. Filmul conține numeroase simboluri, utilizând frecvent imagini cu origine religioasă și folclorică precum cruci, miei, morminte și duhuri. Culoarea este folosită pentru a reda stările de spirit ale personajului
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]