85,350 matches
-
Sebastian despre marea europeană Hortensia Papadat-Bengescu, „Tiparnița literară”, 1930, 2-3; Sebastian, Eseuri, 314-337; Călinescu, Ulysse, 127-131, 257-260; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 11, 56-67, 191; Eugen Ionescu, Nu, București, 1934, 161-173; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 301-302; Șuluțiu, Scriitori, 270-283; Cioculescu, Aspecte, 301-302, 372-384; Streinu, Pagini, I, 121-124, II, 143-148, 189-201, 357-376, V, 288; Miller-Săndulescu, Evoluția, 349-361; Biberi, Études, 64-66; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 301-305, 364-365, 390; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 9-26; Munteano, Panorama, 241-243; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 9-26; Munteano, Panorama, 241-243; Călinescu, Ist. lit. (1941), 653-658, Ist. lit. (1982), 737-742; Baltazar, Evocări, 71-85; Iosifescu, Drumuri, 181-232; Camil Baltazar, Contemporan cu ei, București, 1962, 41-78; Valeriu Ciobanu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Negoițescu, Scriitori, 244-249; Scrisori - Ibrăileanu, I, 29-116, III, 167-168; Sevastos, Amintiri, 340-343; Zaciu, Masca, 198-219; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 83-122; Zaciu, Glose, 98-99, 133-139; Mincu, Critice, II, 141-162; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
cronică este sporită de însemnări referitoare la evenimente artistice, la atmosfera din Radiodifuziune, din teatre și redacții. C. a scris, de asemenea, piese jucate la teatrele de păpuși din întreaga țară, numeroase scenarii radiofonice și adaptări pentru teatru radiofonic după scriitori de seamă ai literaturii române și universale, la cele mai multe semnând și regia. SCRIERI: Povești, București, 1950; Ne jucăm, București, 1951; Prietenii mei cei mici, București, 1958; Copii în august, București, 1959; Greierul casei, București, 1960; S-au întors graurii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
al Academiei Române, Filiala Târgu Mureș, iar în 2003 și redactor la revista „Vatra”. Debutează la „Vatra” în 1995, cu critică literară, iar editorial în 1999, cu volumul de cronici literare Graffiti (Premiul Editurii Cartea Românească, Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor). Mai publică în „Discobolul”, „Cuvântul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Viața românească”, „Euphorion”, „România literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
de altă parte, se constată o anumită indistincție în tratarea unor autori distincți (valoric și nu numai), o unilateralitate a aplicării critice. Excepțiile nu afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie (2003; Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor), la origine cercetare doctorală, care se demachiază de pomada academică nu doar prin subtitlul „eseu despre exil”, ci și prin prelucrarea alertă și speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
permisă încurajarea și răspândirea ereziilor, deoarece "cine nu are credință catolică nu este catolic". Pentru a sprijini această idee, oferea ca exemplu existența ziarelor moderniste, care au susținut că sunt catolice până când au fost interzise de către episcopi. La fel, unii scriitori se numeau catolici, dar răspândeau erezii scriind despre religie fără să aibă cunoștințele necesare, nelăsându-i pe cei cu autoritate în domeniu să citească articolele înainte de publicare. Giuseppe Chiaudano făcea referire la faptul că o publicație catolică era obligată să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acestora afecta imaginea celui ce le apăra, dar era un lucru necesar binelui comun. Era justificat atacul asupra bunului renume al celui ce apăra greșelile, deoarece era unealta de propagare. Din acest motiv, uneori trebuia atacată, pe bună dreptate, faima scriitorilor, pentru a evita extinderea răului. Exista un tip de mânie care nu era considerată a fi păcat, ci devenea virtute când era folosită întru apărarea credinței, ca atunci când cineva vedea că-i sunt insultați părinții și le sărea în ajutor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în timp ce erau permise atacurile publice îndreptate către Biserică 109. Din acest motiv, era mai preocupat de scrierile pamfletare și de cărți decât de publicații în sens strict, pentru că le considera asemănătoare cărților; în consecință, s-a adresat ziariștilor, intelectualilor și scriitorilor, în egală măsură. El privea libertatea presei ca fiind echivalentă libertății de publicare a cărților 110. Pontificatul Papei Pius IX (1846-1878) a fost marcat de neajunsurile secularizării și de pierderea Statelor Papale odată cu unificarea Italiei. Vaticanul a monitorizat difuziunea cărților
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu minciuni, calomnii și cuvinte viclene"112. Sfântul Părinte a experimentat intransigența statului italian liberal aflat în formare și a publicat enciclica Quanta cura113 și documentul Syllabus. În cuprinsul lor, el a precizat că exista libertate de gândire în cadrul Bisericii. Scriitorii catolici erau "obligați" să răspundă doar pentru aspectele religioase pe care le tratau. Papa a apărat Biserica în fața presiunilor și cenzurii exercitate de putere, afirmând că episcopii erau liberi să publice fără aprobarea guvernului scrisorile apostolice și documentele pe care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
existau asociații catolice, însă Magisteriul nu făcea o analiză amplă a profesiei în sine; atenționările sale erau legate de probleme morale sau doctrinare întâlnite în articolele de presă. În întrunirile episcopale, s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, dar dintr-o perspectivă morală 252. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru care imixtiunile pontificale s-au înmulțit, ajungându-se la întocmirea unor documente precum enciclicele Vigilante cura și Miranda
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unor specialiști și oameni de cultură greco-catolici au reprezentat un alt segment al presei din Transilvania. Avocatul Iosif Vulcan (nepotul episcopului de Oradea, Samuel Vulcan) a fondat revista Familia, prima publicație de popularizare literară și științifică la care au colaborat scriitori reprezentativi ai epocii (1865-1966). O altă revistă cu caracter științific a fost Arhivu pentru filologie și istorie (1868-1871), redactată exclusiv de doi canonici din Blaj: Timotei Cipariu și Ioan Micu Moldovan. Timotei Cipariu a mai înființat (în 1847) și condus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
teme strict religioase, de istorie a Bisericii, teologie sau morală; conțineau însă puține informații sau studii care să vizeze aspecte ori situații politice. Ziarele greco-catolice aveau la bază, pe lângă aspectul religios și pe cel național. Multe din tipărituri și unii scriitorii uniți au constituit adevărate centre de manifestare a românismului și a dorinței de unire. Publicațiile maghiare, precum și câțiva clerici, au dat dovadă după 1918 de atitudini vădit pro-maghiare și uneori iredentiste. Aceste diferențe majore față de celelalte țări din Europa au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Catolică. În fond, este de mirare că, cu colaboratorii noștri puțini și foarte ocupați în altă parte, scoatem în fiecare an un volum de 540 pagini. Acest lucru este posibil numai pentru că canonicul Auner, parohul unit Bălan, politicianul Teodorian Carada, scriitorul Karalevskij de la Roma si alții contribuie cu toată bunăvoința și din toate puterile. Revista și-a făcut acum un nume foarte bun și nici nu are nevoie de sprijin financiar, ci stă pe picioarele proprii"369. Revista Catolică ajunsese, așadar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
calitate a muncit mult pentru binele spiritual al credincioșilor, a refăcut biserica parohială și le-a construit pe cele din Fărcășeni și Caracași 734. A decedat în august 1933, din cauza paraliziei 735. A fost un preot cărturar și un distins scriitor, deosebit de rezervat însă cu publicațiile, deoarece "totdeauna era reținut de gândul că poate (articolele) nu sunt destul de adânc studiate"736. Alături de părintele Carol Auner, a fost unul dintre cei care au studiat istoria catolicismului din Moldova. Debutul său în istoriografia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcopul Mihai Robu în satele catolice din Moldova, cu ocazia vizitelor canonice. El a recomandat parohilor și credincioșilor să sprijine presa catolică. Ca publicist, s-a făcut remarcat prin seria de articole publicate ani de-a rândul, prelucrate după studiile scriitorului Alban Stolz și apărute sub titlul Salutare îngerească 756. În perioada 17 octombrie 1930 2 decembrie 1932, Iosif Ghiuzan a fost paroh provizoriu la Dărmănești. A suferit de pe urma unor afecțiuni gastro-intestinale, murind subit în tren, în dreptul stației CFR Bârnova, la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în revista populară Viața 764. Această din urmă carte a fost recomandată de arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar spre a fi citită de tinerii catolici în cadrul șezătorilor 765. Interzis ca autor de regimul ateo-comunist, preotul Iosif Tălmăcel a fost redescoperit ca scriitor după 1989 și reintegrat în cultura catolică românească 766. Preotul Ion Gârleanu S-a născut la Butea, în ziua de 2 martie 1892. După mai multe insistențe și încercări, a fost primit la seminarul din Hălăucești, în anul 1912. Pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din Oradea, oficiu ce i s-a dat și la Beiuș, după căderea vremelnică a nordului Ardealului. A murit la Săbăoani în seara zilei de miercuri, 15 martie 1944. Din bogata sa activitate vom schița un singur aspect: acela de scriitor bisericesc. Pentru el, condeiul era un puternic mijloc de convertire a sufletelor, de înnobilare a lor. A colaborat cu articole și poezii la majoritatea revistelor catolice din țară: Viața, Lumina creștinului, Unirea, Cultura creștină, Vestitorul, Observatorul, Flori de crin. A
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de cele mai multe ori el transmitea sugestii și sfaturi referitoare la "programa" și orientarea respectivei reviste. Răspunsul episcopului de Iași Mihai Robu la cererea de reapariție a revistei Aurora franciscană a fost edificator în privința obligativității girului pentru apariția unei publicații catolice: "[...] Scriitorii de la revistă să nu uite a lămuri pe terțiari că viața terțiară nu constă numai în a se spovedi și împărtăși în anumite zile, a merge la Sfânta liturghie [...] ci în locul întâi, în împlinirea credincioasă a datoriilor proprii stării fiecăruia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
După părerea mea, pentru progresul presei catolice române ar trebui să fie luate imediat următoarele 3 măsuri: 1. publicarea unui ziar săptămânal în limba română la București; 2. constituirea unei societăți pentru ajutorarea presei catolice; 3. constituirea unui sindicat al scriitorilor catolici din România"1020. Răspunsul la această adresă trimisă nunțiului (în care îi prezenta situația presei catolice și căile ce ar fi dus la dezvoltarea acesteia, cerându-i totodată ajutorul pentru a-i mobiliza pe episcopi și a-i determina
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aceste medii existau asociații catolice, însă Magisteriul nu făcea o analiză amplă a profesiei în sine; atenționările sale vizau chestiuni morale sau doctrinare, întâlnite în articolele de presă. La întrunirile episcopale s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, însă dintr-o perspectivă morală 1024. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru care imixtiunile pontificale s-au înmulțit, ajungându-se la redactarea unor documente precum enciclicele Vigilante cura și Miranda
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
împrejurările în care se realizeză comunicarea: scopul, persoanele, locul, timpul etc.). Se consideră de asemenea că fiecare actor implicat în acest proces are anumite îndatoriri (publicul receptor, tinerii, părinții, autorii, autoritățile civile), responsabilitatea cea mai mare revenind totuși autorilor (ziariști, scriitori, actori, regizori, editori, producători, impresari, distribuitori etc.) deoarece în condițiile actuale ale societății, prin activitatea lor de informare și influențare, ei pot duce neamul omenesc la bine sau la rău. Mijloacele de comunicare trebuie folosite eficient în numeroasele opere de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
341 Dănuț Doboș, Contribuții la....., p. 88. 342 AARC București, Fond Netzhammer, cutia 605, documentul 5564. 343 Ibidem. 344 Ibidem. Procesul verbal al comitetului de direcție al "Revistei Catolice" din 27 decembrie 1911. 345 Constantin A. Ionescu (1880-1918) personalitate controversată, scriitor vanitos și agresiv, detractar al lui I. L. Caragiale, a fost și director al publicației "Eclair des Balkans" unde potrivit afirmațiilor lui Netzhammer era "[...] oribil de dur în scrierile sale. El îi încondeia pe oameni cu porecle îngrozitoare și le diseca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
rest, maniera rămâne aceeași ca în „rapsodiile” mai vechi. Ceea ce impresionează, în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică, poezia scriitorului ardelean se revarsă acum tumultoasă în cataracte nereclamate de un accent sufletesc, acum în leneșe pânze de ape, inegală, silnică și neobișnuit de verbală. E. LOVINESCU SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1911; Sărbătoarea morții (1914-1915), Arad, 1915; Neguri albe, Alba Iulia, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
I-II, îngr. și pref. Alexandru Ruja, București, 2000-2002. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 341-345, 438-441, 518-519; E. Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 129; Călinescu, Ist. lit. (1941), 756-758; Papadima, Creatorii, 424-430; Ștefan Baciu, Aron Cotruș, omul și poetul, „Revista scriitorilor români” (München), 1964, 3; Streinu, Pagini, II, 71-77; Piru, Panorama, 57-60; Doinaș, Poezie, 64-68; Crohmălniceanu, Literatura, II, 517-526; Micu, „Gândirea”, 491-513; Felea, Aspecte, II, 101-107; Ion Dodu Bălan, Resurecția unui poet. Aron Cotruș, București, 1981; Simuț, Diferența, 27-31; Cotruș, Meditații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
general de redacție), Romulus Seișanu (care curând va prelua conducerea redacției pentru următoarele decenii, până în august 1944), B. Cecropide ș.a. Orientarea literară a gazetei nu a fost influențată de schimbările din conducere. În 1903 și 1904, alături de vechii colaboratori vin scriitori tineri, unii aflați la începutul carierei. I.G. Duca trimite, în continuare, o cronică de politică externă foarte apreciată de cititori, pe care o va ține până în 1914. Radu D. Rosetti este, din 1902, autorul unei „Cronici de joi”, George Murnu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]