85,350 matches
-
selectați în virtutea acestei orientări. Printre ei, cu diverse prilejuri se vor afla Take Ionescu (1919), N. Iorga (1922), Simion Mehedinți, Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
se manifestă mai rar publicistic, trimițând intermitent texte, sub vechiul generic Din carnetul unui solitar, la „Viața românească” și la „Adevărul literar și artistic”, în acesta din urmă dând la iveală, în 1927, și o suită de comentarii asupra câtorva scriitori ruși (Andrei Belâi, Vsevolod Ivanov, Isaak Babel). Suferind de cord, retras la moșia Bucov, după ce își republică, în mai 1930, în ziarul ieșean „Avântul” proza În voia valurilor, cu indicația „fragment din romanul În preajma revoluției”, purcede la elaborarea ciclului romanesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
românesc literar”, cu „Noua revistă română” etc. Impact major are îndeosebi cronica la volumul de debut al lui Octavian Goga, poezia ardeleanului fiind considerată expresia integrală și cea mai valoroasă a poporanismului literar. Distincții subtile operează și comentariile referitoare la scriitori din epoci diferite, ca Oscar Wilde, Henrik Ibsen și Lev Tolstoi. Ideile poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
435-437, 443-450; Papadima, Creatorii, 365-378; Cioculescu, Aspecte, 304-306, 343-349; Biberi, Études, 42-45; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 29, 222-226; Munteano, Panorama, 76-77, 237-238; Mihail Sadoveanu, C. Stere, IIȘ, 1939, 13-14; Călinescu, Ist. lit. (1941), 673-678, Ist. lit. (1982), 757-762; Haneș, Scriitorii, 387-447; Petre Pandrea, Portrete și controverse, București, 1945, 63-94; Pamfil Șeicaru, Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Dumitru Micu, Poporanismul și „Viața românească”, București, 1961, 96-100, passim; Sevastos, Amintiri, 31-34, 88-110, 398-399, 409-416, 435-437, 479-481; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
IV, 113-254; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 378-390, 614-615; Ornea, Poporanismul, passim; Cioculescu, Itinerar, I, 194-196, II, 253-257; Nicolae Manolescu, Romanul lui C. Stere, RL, 1976, 1; Negoițescu, Analize, 149-156; Z. Ornea, Confluențe, București, 1976, 73-78, 108-116; Virginia Mușat, C. Stere, scriitorul, București, 1978; Constantin Ciopraga, Frânturi de biografie: C. Stere, CRC, 1979, 30; Kalustian, Simple note, I, 103-106, II, 24-64, III, 128-129, 161-172; Z. Ornea, Comentarii, București, 1981, 82-131; Piru, Ist. lit., 231-234; Ornea, Interpretări, 341-346; Zamfir, Cealaltă față, 40-63; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
3. Julian Barnes: "Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv" / 212 4.4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu" / 217 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" / 220 4.6. Ruth Fainlight: New York / 226 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" / 228 4.8. John Fowles: "Literatura e jumătate imaginație și jumătate joc" / 235 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul Desperado a învățat din lecția Fluxului conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că e vorba de limbaj ori interioritate, scriitorul Desperado e îndrăgostit de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea înțelegerii, fiindcă se folosește de ordinea memoriei și exagerează ceea ce a descoperit înaintea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
modul cum e primit. Visul lui, mai mult ca oricând, este bestseller-ul, rețeta succesului literar. Sofisticarea operei e un mod de a cere atenția criticii, de a se asigura că e clasat cât mai sus pe scara judecății estetice. Scriitorul Desperado se adresează unui lector inițiat, care e mai mult critic decât cititor. Textul e de fapt o provocare. E vorba, însă, de o provocare cu sânge rece, calculată, spre deosebire de revolta clocotitoare din Fluxul conștiinței. Mai toți autorii Desperado își
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorul Autorului Desperado îi place să creadă că lectorul e implicat în discurs. Toate procedeele Desperado au ca prim scop să-l manipuleze pe lector afectiv și intelectual, în ciuda faptului că, în interviuri, niciun autor nu recunoaște această intenție vinovată. Scriitorii declară repetat că opera se scrie singură. În realitate, implicarea lectorului (prin complicarea operei) e premeditată. Drept care lectura literaturii Desperado este exasperantă, fermecătoare și, nu o dată, dezarmantă. Rolul lectorului este să deconspire procedee. El trece clasa din ciclul pasiv în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dislocare Autorul Deseprado poate fi recunoscut după încercările repetate de a trece de la o geografie la alta, de la o vârstă la alta, de la un mediu la altul, în general. Trecerea, călătoria, părăsirea și naufragiul, descoperirea insulei, sunt inevitabile pentru acești scriitori neliniștiți și însetați de inedit. Consecința faptului că mereu pribegesc, operele Desperado sunt inundate de o nevoie acută de acasă, de un sentiment de dezrădăcinare. Unii autori vin în literatura britanică din alte spații (India, Japonia, Africa, SUA). Faptul că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrea să vină mai aproape de ce simțim, de real, de adevăr, de noi. Cu toate acestea, fiecare convenție nouă și această epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie. Scurtele lui schițe (pregătiri ale viitoarelor personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va întâmpla în final și își căutau deja o nouă direcție, fie că scriau încă picaresc ori jonglau cu alte abordări narative. Viitorul pierdea teren în economia romanului, în favoarea unui prezent extins. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o cale care-i poate scoate pe ei, autorii, din joc definitiv. Autorul Desperado are dreptul firesc să ironizeze tot și toate, dar ferească Domnul să îndrăznească lectorul sau și mai rău criticul să găsească elemente comice în opera lui. Scriitori ca Julian Barnes, Malcolm Bradbury, Alasdair Gray, Peter Ackroyd, Graham Swift, Doris Lessing, Martin Amis, Kazuo Ishiguro trăiesc din ironie. Dacă Dickens își lua eroii și cititorii foarte în serios, dacă Galsworthy avea o relație onestă cu lectorul deși niciodată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
resimțit atât repulsie cât și fascinație față de est. De la Orwell la Huxley, Burgess (Honey for the Bears), Lessing (The Golden Notebook), Malcolm Bradbury (Rates of Exchange), Julian Barnes (The Porcupine), Alan Brownjohn (The Long Shadows), Graham Greene (The Human Factor), scriitorii occidentali au sondat constant ceea ce se petrecea dincolo de perdelele trase ale comunismului. Estul avea două opțiuni: să emigreze sau să fie "pe linie" din punctul de vedere al partidului comunist și să denunțe vestul ca fiind ros de exploatare și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dovedește că libertatea e o dezamăgire. În vreme ce occidentul trece de la tradiție la libertatea față de orice convenție, orientul celebrează eliberarea, dar o confundă cu politica. Așadar, pentru un timp apreciabil, jurnalismul ia locul literaturii proaspăt ieșite de sub comunism. Când au apărut scriitori noi iar literatura Desperado a estului s-a împletit în cele din urmă cu cea vestică, s-a ivit un alt fel de cenzură: cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi The Memoirs of a Survivor de Lessing, Lanark de Alasdair Gray, Ape and Essence de Huxley. Distopia n-a început ca un gen politic. Chiar și un scriitor extrem de orientat spre politică precum Jonathan Swift și-a creat ținutul cailor inteligenți (Houyhnms) de pe poziții mai mult filozofice. La fel și Golding în Lord of the Flies. Cum distopia este opusul a tot ceea ce e bun și frumos, adică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Flies. Cum distopia este opusul a tot ceea ce e bun și frumos, adică locul cel mai puțin de dorit, spre deosebire de utopie, era firesc ca autorii Desperado s-o plaseze în spațiul comunist, tortura supremă a ființei umane. Dar nu toți scriitorii Desperado care și-au descris incursiunile în comunism i-au înțeles esența. A avut fiecare o teză, un punct de vedere destul de limitat. Burgess a fost extrem de sensibil la amenințarea comunismului pentru vest în Honey for the Bears. Lui Graham
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul englez. Trimișii comunismului în Anglia, descriși de Lessing în The Good Terrorist, sunt fioroși, nemiloși. Sunt mulți la număr scriitorii care au fugit din state comuniste și s-au stabilit în occident: George Szirtes (trecut peste graniță pe când era foarte mic, de părinți), Nabokov în SUA, Soljenițîn, Norman Manea, Andrei Codrescu, Nina Cassian, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Thomas Pavel (ultimii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu străinii, comunicarea cu vorbitorii de engleză. Lumea comunistă era închisă și înăbușitoare. Greșelile ironizate de Bradbury cu amuzament (dar nu numai) se referă implicit la ororile de dincolo de cuvinte, izolarea cruntă și moartea lentă, ascunsă. Pe de altă parte, scriitorii de limbă engleză nu au la îndemână o armă importantă atunci când scriu despre Cortina de Fier, chiar dacă ei se simt îndreptățiți să corecteze cu haz engleza grosolană a regimului: ei nu au deprinderea de a oferi sensul printre rânduri. A
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
funcționa ca atare, transmitea un mesaj cu cod, iar cariera ei duplicitară dura până ce era descoperită și interzisă de cenzori. Cuvinte ca biserică, înger, Dumnezeu, preot au fost încetul cu încetul date deoparte. Lista este cu mult mai lungă. Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele" erau numai la îndemâna celor întemnițați în regim, căci nimeni altcineva nu s-ar fi putut bucura de un mesaj abia șoptit dacă nu s-ar fi aflat încătușat și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autorii estici știau că, dacă e să comunice, nu o pot face decât atenuând, învăluind textul în utopie angelică. Iată un motiv real pentru care nu poate fi iertată Doris Lessing, intelectual fin și scriitoare de mare intensitate, de către un scriitor ale cărui vorbe erau sistematic furate în numele utopiei de care ea s-a îndrăgostit. Comparând o operă din est cu una din vest, observăm schimonosirea umanului în două situații. Când estul scrie despre om, omul e o ființă impecabilă (eroul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
printre rânduri, a șmecheriilor menite să păcălească cenzura. În ce privește "trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se zbăteau să supraviețuiască prin aceste șiretlicuri, pe când occidentalii căutau doar succesul de public de multe ori. Scriitorul comunist era dornic să străbată cât mai în profunzime și să stabilească o legătură trainică cu cititorul, cu care îndura umăr la umăr teroarea cruntă a tăcerii. Literatura este opusul tăcerii. Vestul era liber să articuleze. Estul a trebuit să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ea poate fi înțeleasă numai de est și transformată în ficțiune de groază de vest. Autorii Desperado și Cortina de Fier Autorii Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și au făcut din literatură propagandă comunistă ori apologia sistemului, nu erau scriitori: erau pur și simplu politicieni. Scriitorii buni care fugeau în vest sau, foarte rar, erau izgoniți de regim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]